Habotnicia - ravna duhovniceasca sau pietism intunecat?

Habotnicia - ravna duhovniceasca sau pietism intunecat? Mareste imaginea.

In societatea romaneasca bantuie un duh al clevetelilor; barfele, can-canurile fiind la moda si prin targuri si prin mass-media romaneasca. In acest context nici oamenii Bisericii nu au scapat de plesniturile de bici, de palme, de judecatile si prejudecatile oamenilor cu vocatie de comentatori.

Se gaseste fistecine sa te ocarasca, sa te puna la punct, sa te arate cu degetul.

Gura lumii, cum se zice, n-o inchide nici pamantul. Si dupa moarte unii se simt certati de rudele defuncte ori de raposatii parinti prin galcevile ce se isca intre urmasi de la testamente, mosteniri, succesiuni si procese intre frati.

Credeam ca, doar Biserica va fi lasata in pace de toti acesti "justitiari" plini de patimi din lume, de "dreptii" fara dreptate si adevar, de judecatorii strambi si partinitori si de alte figuri triste care se razboiesc cu fiii Bisericii si cu Dumnezeu.

Unii au o mare ravna ofensiva si ofensatoare; Sfanta Scriptura o numeste "ravnire amara si zavistie".

Cel mai mult ii scandalizeaza pe acestia: "babele" care functioneaza pe post de jandarmi, gata sa faca ordine prin biserica si pregatite oricand cu observatii si sfaturi pertinente, dar inoportune de cele mai multe ori, apoi sunt cei cu vechime si prezenta buna pe la slujbe, care si-au cumparat "parcele", strani sau chiar locuri de veci prin biserica si care "te dau in judecata", daca le-ai calcat teritoriul. De asemenea, sunt foarte criticati pe buna dreptate fariseii de toate genurile.

Mai este insa si o alta categorie, mult hulita in ultima vreme de judecatile "celor din afara"; sa le zicem asa, celor care nu prea calca pragul Bisericii; aceasta ultima categorie sunt: habotnicii.

Dar si acestia sunt de mai multe feluri: habotnici luminati si duhovnicesti, care sunt acei crestini cu o ravna duhovniceasca mai mare decat majoritatea credinciosilor, care se manifesta sincer, senin si iubitor fata de Dumnezeu si fata de oameni si mai sunt si habotnicii intunecati, care au o ravnire amara caracterizata prin crispare in atitudine, incrancenare in sustinerea principiilor, lipsa a seninatatii, a zambetului prietenos, a dragostei si a bunavointei.

Acestia din urma sunt foarte scrupulosi, plini de zel, in apararea sau sustinerea unor principii, insa aceasta stare a lor nu este o manifestarea a discernamantului sau a intelepciunii. De fapt, acestia isi manifesta virtutile intr-un mod patimas.

Habotnicii sunt extremistii credintei, aripa radicala, insa radicalismul vietii lor este o apologie a formelor, a ritualismului, a tipicarelii, a randuielilor exterioare neasimilitate in metabolismul propriu, fiind de cele mai multe ori virtuosi la suprafata, iar in adancime avand multe intunecimi, un fel de "personalitati" cu virtuti multe la vedere si cu patimi ascunse.

Asadar, habotnicia este o forma de fanatism religios, de crestinism primitiv, barbar, de sabie scoasa din teaca, care poate mai degraba rani pe purtatorul ei, decat apara.

Domnul pacii, Parintele veacului ce va sa fie, Dumnezeul iubirii ne-a invatat ca, a fi crestin inseamna sa fii senin, zambitor, iubitor, iertator, presupune trairea senina, relaxata a virtutilor, nicidecum nu se poate caracteriza printr-o habotnicie a virtutilor, prin incrancenare si mortificare ori pri asceza negativa.

Habotnicii lupta permanent impotriva pacatelor si nu pentru dobandirea virtutilor. Ii obsedeaza gandul de a nu gresi ei sau altii, ravna aceasta a lor ii transforma deseori in judecatori, nu avocati.

Crestinii care au o ravna mai mare nu i-as numi nici macar habotnici luminati, ci ostenitori, nevoitori ai credintei. Aceasta nevointa a lor este necesar sa - l aiba in vedere si pe aproapele. Daca este doar o preocupare pentru sine, fie si pentru desavarsirea sa, nu prea seamana a crestinism, a Evanghelie aceasta atitudine.

Trebuie sa avem in vedere aceste cuvinte: "Cine va dori sa-si scape sufletul il va pierde, iar cine il va pune pentru Mine si Evanghelia Mea il va castiga". Daca te pui spre pastrare la naftalina, daca-ti pui virtutile in cui ori daca te asezi intr-o vitrina pentru a-ti fi admirata frumusetea plina cu "conservantii" iubirii de sine, ai facut din persoana ta un idol de care te-ai indragostit, iar in aceasta iubire nu mai incape Hristos, Evanghelia si slujirea aproapelui.

"Din zilele lui Ioan Botezatorul pana acum Imparatia Cerurilor se ia prin straduinta si cei ce se silesc pun mana pe ea" (Matei 11,12).

Insa, de aici a nu se intelege ca, putem face acest lucru singuri, fara indrumare, fara ascultare ori adoptand atitudini dispretuitoare, neiubind pe semeni, pe aproapele.

Bineinteles ca, aceste sfaturi nu sunt valabile pentru "printii" si "printesele" virtutilor, care nu mai au nevoie de predicile preotilor, intrucat din "sferele inalte" unde au ajuns este suficienta "hrana" primita de pe aiurea. Fara Biserica, fara preoti si duhovnici ratacirea si prabusirea lor este iminenta.

Dumnezeu este Cel care inmulteste painile si care da o paine fiecaruia. El fiind "Painea vietii", care "se mananca pururea si niciodata nu se sfarseste", imparte aceasta hrana duhovniceasca in Biserica Sa, prin preotii Sai, tuturor celor care vin la Cina Domnului pentru a se impartasi cu lumina si viata, cu har si putere de Sus, prin aceasta comuniune euharistica.

"Dumnezeu este iubire. Iar, cine iubeste ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane intru el" (I Ioan 4,16).

Omul iubitor asemenea cu Dumnezeul iubitor de oameni, din iubire va imparti ceea ce are, ceea ce stie si ceea ce este, fara a avea teama ca se imputineaza, ci avand convingerea ca, ceea ce a daruit ii apartine si ii va ramane vecii vecilor.Amin!"

Pr. Alin-Cristian Preotu

 

.

Despre autor

Alin-Cristian Preotu Pr Alin-Cristian Preotu

Senior editor
112 articole postate
Publica din 01 Ianuarie 2012

Pe aceeaşi temă

29 Iulie 2012

Vizualizari: 9376

Voteaza:

5.00 / 5 din 7 voturi.

Cuvinte cheie:

habotnicia barfa judecata

Comentarii (6)

  • Alexandru Saulea Postat la 2012-08-10 11:02

    @Costel Popescu Nici eu nu pot fi de-acord cu cei la care se referea parintele. Cine le poate da un sfat,sa le dea,cine nu,sa se roage.Vroiam sa spun ca e usor sa ne inselam cu privire la viata duhovniceasca a oamenilor,mai ales la partea care se vede (senin,zambitor).

  • Adrian Ilie Postat la 2012-08-02 19:54

    Domnul Sinorchian, are perfecta dreptate, depinde foarte mult despre cine si mai ales cu cine vorbesti si la cine te spovedesti. Si eu sunt vazut habotnic, ca postesc si acest post al Maicii Domnului. Multi imi zic ..."acum ce post mai este??". Dar conteaza foarte mult intentia si duhul cu care esti judecat, de cine esti judecat ca habotnic, pentru ca gura si duhul lumii nu il poate opri nimeni , asa cum ne arata insusi Mantuitorul sufletelor noastre, in sfanta Evanghelia dupa Luca capitolul 7: ..Căci a venit Ioan Botezătorul, nemâncând pâine şi negustând vin, şi ziceţi: Are demon! A venit şi Fiul Omului, mâncând şi bând, şi ziceţi: Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, prieten al vameşilor şi al păcătoşilor!

  • liviu sinorchian Postat la 2012-07-31 23:56

    Clasificarea habotnicilor in luminati si intunecati mi se pare fortata.Toti suntem niste pacatosi ( asa este parinte?) aflati in cautarea lui Dumnezeu , fiecare cu inclinatiile si talantzii lui, cu o capacitate diferita si personalizata de "absorbtie" a iubirii infinite a lui Dumnezeu.Semnalul de fond al articolului este unul corect numai in masura in care monitorizarea habotniciei o indrepti numai catre tine insuti , cu discernamant dar si atunci risti sa gresesti prin autoevaluare.Iar aici intervine duhovnicul, care trebuie sa fie suficient de abil pentru a administra fiecaruia ( iar am ajuns la persoana ! ) sfatul si "medicamentul" potrivit.Ba chiar mai mult, acelasi penitent va primi cu mare probabilitate "medicamente" diferite de la doi duhovnici diferiti.Parintele Cleopa -mai "habotnic"- ar fi dat un canon mai aspru, sa zicem 100 de metanii, decat parintele Arsenie care, indemnand la trezvie recomanda " una, dar in fiecare zi", in timp ce parintele Teofil spunea ca " daca eu nu fac, nici voua nu va pot spune sa faceti". In acest timp, eu pacatosul, care poate am primit canoane si nu le-am tinut, sunt categorisit "habotnic" la birou, de exemplu, pentru ca mai si postesc cateodata miercurea si vinerea.Ma iertati parinte ca am divagat, mie chiar mi-a folosit acest articol.Doamne ajuta !

  • Maria-Luisa GheorghePostat la 2012-07-31 08:33

    Nimeni nu poate simti viata spirituala pe cont propriu, pentru ca viata spirituala poate fi simtita doar in legatura cu ceilalti. Dragostea pentru aproapele tau este podul catre dragostea pentru Dumnezeu. Ego-ul, care este parte din natura noastra si care ne determina sa dorim totul pentru noi insine, pentru beneficiul nostru personal, in detrimentul celorlalti,nu poate fi anihilat, dar trebuie folosit pentru a face bine altora. Doar asa ne putem apropia de asemanarea cu Dumnezeu. Acest ego este sursa tuturor crizelor cu care ne confruntam in prezent. Egoismul este cel care nu ne lasa sa ne unim cu ceilalti. Dragostea pentru aproapele nu inseamna doar dragostea pentru cei care au aceleasi convingeri cu tine, ci dragostea pentru toti oamenii, indiferent de religie, sex, cultura, convingeri etc. Asadar, indiferent de diferentele dintre noi, exista o lege pentru toti cetatenii pamantului, care trebuie respectata: Iubeste-ti aproapele ca pe tine insusi. Doar asa, ne poate fi bine.

  • costel popescu Postat la 2012-07-30 12:23

    Domnule Alexandru, nu poti fii de acord cu o stare care nu duce la asemanarea cu Dumnezeu pe motiv ca acei oameni nu sunt drepti. Pai nici nu pot deveni drepti daca nu se schimba. Si stim ca e mai usor sa smulgi o buruiana decat un copac. Asa ca eu gasesc potrivit sa luam masura ori de cate ori vedem neoranduiala in viata. Iar pe de alta parte nu ne cunoastem data mortii, si ar fi pacat sa murim in habotnicia pe care a prezentat-o parintele.

  • Alexandru Saulea Postat la 2012-07-30 09:49

    Nu sunt de-acord cu parintele cand spune "Dumnezeul iubirii ne-a invatat ca, a fi crestin inseamna sa fii senin, zambitor, iubitor, iertator, presupune trairea senina, relaxata a virtutilor". Caracterizarea asta poate apartine celor cu o viata duhovniceasca inaintata sau a unora care imita crestinismul;poti fi uimit de cat de usor e sa zambesti si sa fii senin cand te crezi drept. Dimpotriva,poti sa nu zambesti niciodata dar sa se reflecte prin tine dragostea lui Dumnezeu si catre ceilalti. Habotnicii despre care vorbeste parintele trec si ei printr-o faza duhovniceasca,sa nu-i judecam.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE