Sfantul Fotie cel Mare

Sfantul Fotie cel Mare Mareste imaginea.

Sfantul Fotie cel Mare s-a nascut la inceputul secolului al IX-lea, in cetatea Constantinopol, si a trecut la cele vesnice in ziua de 6 februarie 897. Cunoscut si sub numele de Fotie I al Constantinopolului, acest cuvios barbat a fost unul dintre cei mai de seama patriarhi ai Imperiului Bizantin. A fost un mare pastor duhovnicesc si o personalitate de seama a culturii bizantine.

"Facandu-te stralucit luminator al intelepciunii, te-ai aratat de-Dumnezeu-asezat aparator al Ortodoxiei, frumusetea Parintilor, Fotie prea mare; caci tu, dumnezeiasca stea a Rasaritului, surpi spranceana cea semeata a cumplitelor eresuri, cel ce esti stralucirea Bisericii, pe care pazeste-o neclintita, Parinte."

Sfantul Fotie cel Mare

Sfantul Fotie cel Mare s-a nascut candva intre anii 800-810, in cetatea Constantinopol. Parintii sai, Irina si Serghie, au fost crestini iubitori de Dumnezeu. Tatal sau, Serghie, frate al imparatesei Teodora si al patriarhului Tarasie, avea functia de "spatar" imperial, fiind asezat peste un numar insemnat de slujitori. Unchiul sau, patriarhul Tarasie, a fost unul dintre cei mai longevivi patriarhi ai Constantinopolului.

Din cauza controverselor iconoclaste, familia sa este exilata si trece la cele vesnice in pribegie. Parintii sai au murit in exil pentru ca nu au renuntat la cinstirea sfintelor icoane si pentru ca L-au iubit mai mult pe Dumnezeu decat chiar propria lor viata.

Inzestrat de Dumnezeu cu daruri intelectuale deosebite, Sfantul Fotie si-a insusit o cultura impresionanta. A studiat cu cei mai mari dascali din cetatea imperiala. Peste toate artele vremii, Sfantul Fotie s-a indeletnicit si cu rugaciunea de toata vremea, precum el insusi marturiseste: "Grija mea din copilarie era savarsirea rugaciunii si a cercetarii de sine."

Sfantul Fotie a fost randuit in slujirea de "protospatar", capetenie peste strajile imperiale, si sfetnic de taina al imparatului. El s-a implicat personal in crearea unei puternice institutii de invatamant superior. Astfel, drept sediu, in anul 849, cezarul Bardas i-a pus la dispozitie Palatul Magnaura si a donat bani pentru studenti si plata salariilor profesorilor.

Programul de invatamant a fost stabilit de Sfantul Fotie. Se studiau sapte arte principale: gramatica, retorica, dialectica, aritmetica, geometria, astronomia si muzica. In paralel, se studiau filosofia si autorii clasici ai Antichitatii. Se crede ca tot el a intemeiat Scoala Teologica din insula Halki, existenta inca si astazi, in grija Patriarhiei de Constantinopol.

In acest timp, sfantul s-a indeletnicit cu talcuirea scrierilor grecesti si ale Sfintilor Parinti. A cules intelepciunea din invataturile filosofilor si le-a asezat in cartea"Lexicon". A intocmit si celebra lucrare "Miriobiblion" sau "Biblioteca", in care a adunat rezumatele mai multor carti de seama. A pus inceput unor prelegeri duhovnicesti si si-a transformat propria locuinta intr-o adevarata facultate de filosofie.

In anul 851, Sfantul Fotia a fost trimis in cetatea Bagdad, impreuna cu ucenicul sau, Constantin, viitorul Sfant Chiril, luminatorul slavilor. Ajunsi in Samara, centrul regiunii arabe, cei doi sfinti au inceput a propovadui Evanghelia lui Hristos. I-au intarit pe crestini si au atras atentia paganilor asupra intelepciunii lor. Dusmanii au cautat sa-i otraveasca, dar sfintii au ramas nevatamati. In cele din urma, cei doi s-au intors in Constantinopol.

Unul dintre dregatorii de seama ai imparatului, anume Bardas, l-a prigonit pe patriarhul Ignatie al Constantinopolului, pentru ca acesta din urma l-a mustrat aspru pentru anumite pacate. In anul 857, patriarhul a fost alungat din cetate si exilat in insula Terevintos, din Propontida.

Sfantul Fotie a fost recomandat de Bardas, unchiul sau, spre a fi numit patriarh al Constantinopolului. El a refuzat cu toata puterea si, pentru a nu fugi pe ascuns din cetate, a fost inchis in temnita. Despre suferintele patimite cu aceasta ocazie, Sfantul Fotie avea sa zica:

"Am suferit atata sila ca numai Dumnezeu, Cel ce vede toate cele ascunse, stie. Si o zic pentru ca ne-au silit la aceasta, fara ca noi sa vrem. S-au purtat fata de noi ca si cum am fi fost raufacatori. Ne-au intemnitat si ne-au pazit mai mult timp inainte (de hirotonie) cu luare aminte, caci ne alesesera pentru vrednicia aceasta, dar noi in nici un chip n-am incuviintat. Ne-au hirotonit cu forta, iar noi in asta vreme plangeam, ne tanguiam si ne loveam pieptul pentru a scapa de hirotonie."

Hirotonia a fost savarsita de episcopul Grigorie al Siracuzei, impreuna cu alti doi episcopi, impotriva vointei sale, caci se socotea nevrednic de o asemenea cinste. Sfantul Fotie a fost asezat in scaunul patriarhal in ziua de 25 decembrie 857.

Din mandrie, pentru ca nu i s-a cerut pararea in legatura cu exilarea patriarhului Ignatie, papa Nicolae al Romei nu a primit hirotonia Sfantului Fotie si l-a caterisit pe acesta, impreuna si pe episcopul Grigorie al Siracuzei.

Pentru apararea dreptei credinte, in anul 867, Sfantul Fotie a adunat in Constantinopol un sinod al episcopilor ortodocsi. A fost dat anatemei adaosul latin "Filioque". A fost condamnata amestecarea catolicilor papistasi in Biserica Bulgariei, intemeiata de Bizant. Au fost osandite toate rastalmacirile crezului catolic, care erau cu totul straine de hotararile Sinoadelor Ecumenice ale Bisericii. Au fost condamnate urmatoarele practici latine: botezul "prin stropire", defaimarea preotilor casatoriti si scurtarea Postului Mare la o singura saptamana.

In ziua de 25 septembrie 867, imparatul Mihail al III-lea a fost ucis de mai marele dregatorilor sai, Vasile I Macedoneanul. Pentru aceasta fapta, Sfantul Fotie l-a mustrat aspru pe noul imparat. I-a zis: "Nevrednic esti Dumnezeiestilor Taine, tu, care ti-ai intinat mainile cu sangele binefacatorului tau." Drept urmare, Sfantul Fotie a fost alungat din scaunul patriarhal si, in locul sau, a fost readus patriarhul Ignatie.

In anul 869, in Constantinopol, a fost intrunit un sinod mincinos. A fost organizat de delegatii papei Adrian al II-lea. S-a hotarat condamnarea Sfantului Fotie. Adus inaintea sinodului, sfantul nu a scos nici un cuvant. La insistentele lor, a zis: "Dumnezeu aude si glasul celui ce tace." Apoi, a zis: "Nici Iisus nu a scapat de condamnare." Dupa o pauza, sfantul ii indeamna la pocainta si primeste cu smerenie exilarea in stramtoarea Bosfor.

Prin harul lui Dumnezeu, tarul Boris al Bulgariei, botezat Mihail, a inteles viclenia apusenilor si a revenit in unire cu Bizantul. Astfel, imparatul bizantin Vasile a inteles greseala pe care a savarsit-o fata de Sfantul Fotie si l-a rechemat in cetate. Astfel, a fost randuit ca dascal al copiilor sai si povatuitor in treburile bisericesti si politice.

Sfantul Fotie cel Mare a mers la patriarhul Ignatie si a facut cel dintai metanie, spre impacare si spre linistirea situatiei trecute. Batranul patriarh ii intoarce metania si unirea celor doi arata in cetatea imperiala triumful dragostei si al smereniei crestine. Dupa ce Ignatie a trecut la cele vesnice, in ziua de 23 octombrie 878, Sfantul Fotie a fost reasezat pentru a doua oara pe tronul patriarhal.

In anul 879, in Constantinopol, s-a intrunit un nou sinod, alcatuit din 383 de episcopi, printre care si delegatii papei Ioan al VIII-lea. Au fost desfiintate hotararile sinodului mincinos convocat de papa Nicolae, in anul 863, si ale celui din 869.

In ziua de 29 august 886 a trecut la cele vesnice imparatul Vasile I, iar tronul a fost ocupat de fiul sau, Leon al VI-lea cel Intelept, un fost ucenic al Sfantului Leon. Pentru ca l-a mustrat pe noul imparat pentru desfranarile sale, Sfantul Fotie a fost din nou inlaturat de pe tron. In locul sau a fost asezat fratele mai mic al imparatului, in varsta de numai saisprezece ani.

Sfantul Fotie cel Mare a fost inchis in Manastirea Armenilor. El si-a dedicat ultimii ani din viata intocmirii unor carti de folos pentru intarirea Bisericii lui Hristos. Vreme de patru ani a lucrat la cartea "Despre mistagogia Duhului Sfant". A intocmit si o serie de epistole, adunate in cartea "Amfilohia".

"Biblioteca", opera cea mai cunoscuta a Sfantului Fotie cel Mare, este prima colectie de recenzii din istorie. Ea cuprinde rezumate a 280 de lucrari. Dintre acestea, 158 sunt opere teologice si 122 sunt lucrari din cele mai diverse domenii. Doar opt texte sunt rezumate de Vieti ale Sfintilor.Sunt 37 de lucrari istorice, numeroase scrieri legate de calatorii, 16 discursuri filosofice, 5 carti despre geografie, 6 lucrari asupra papilor si preotilor din Apus, 6 carti din domeniul medicinei si cateva asupra mitologiei si stiintelor matematice.

Sfantul Fotie a trecut la cele vesnice in ziua de 6 februarie 897, aparand Ortodoxia cu gandul, cu cuvantul si cu fapta, de potrivnicile uneltiri ale papistasilor hulitori ai dreptei credinte. Pentru aceasta, el este cinstit drept un "mare aparator al dreptei credinte".

"Impodobit cu ravna apostolica, Parinte, te-ai aratat al Bisericii aparator, caci cu puternic cuvant ai calauzit mintile credinciosilor la cele de sus, iar razvratirile feluritelor eresuri le-ai rusinat, ca un ierarh de Dumnezeu inteleptit, pururea pomenite Fotie. Ci intru lumina dumnezeiestilor tale invataturi, indrepteaza caile noastre, rugandu-te cu osardie lui Hristos pentru sufletele noastre."

Iulian Predescu

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 1897

Voteaza:

Sfantul Fotie cel Mare 5.00 / 5 din 2 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE