Vecernia plecarii genunchilor

Vecernia plecarii genunchilor Mareste imaginea.

Vecernia plecarii genunchilor -Vecernia de luni dupa Rusalii - se savarseste in ziua Pogorarii Sfantului Duh, indata dupa Sfanta Liturghie.

In ceea ce priveste randuiala slujbei, spre deosebire de Vecernia duminicala sau a altor praznice, aceasta prezinta o serie de particularitati (preotul imbraca toate vesmintele liturgice, vecernia nu are catisma).

Cea mai importanta particularitate este faptul ca in locul paremiilor, intre prochimen si ectenia cererilor, stand in genunchi in fata Sfintelor Usi, preotul citeste sapte rugaciuni, impartite in trei grupe.

Ele invoca ajutorul Sfintei Treimi, amintind de cele sapte daruri ale Sfantului Duh care s-a pogorat in ziua Cincizecimii. De asemenea, in ele sunt prezente si cereri pentru cei adormiti in Domnul.

Datorita faptului ca cele sapte rugaciuni se citesc in genunchi, slujba aceasta se mai numeste si Vecernia plecarii genunchilor.

Ingenuncherea in zi de duminica sau de mare sarbatoare a fost interzisa de Parintii Bisericii tocmai pentru ca bucuria praznicului sa fie deplina. De Rusalii, chiar daca este Praznic Imparatesc, slujitorii si credinciosii ingenuncheaza pentru ca atat de mare este darul Duhului Sfant, incat plecarea genunchilor arata starea de smerenie si de rugaciune staruitoare necesara pentru a fi vrednici de Pogorarea Sfantului Duh.

Aceste rugaciuni, de o bogatie teologica extraordinara, sunt atribuite de unii liturgisti Sfantului Sofronie Patriarhul Ierusalimului.

Vecernia plecarii genunchilor se incheie cu otpustul sarbatorii ("Cel Ce din parintestile si dumnezeiestile sanuri…).

Radu Alexandru

„Iară şi iară, plecând genunchii noştri, Domnului să ne rugăm …”

Prima Rugăciune a plecării genunchilor este îndreptată către Domnul Cel „preacurat, neîntinat, fără de început, nevăzut, necuprins, de nepătruns cu mintea, neschimbat, neîntrecut, nemăsurat și fără de răutate”, către „Părintele Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos”, pe Care Îl rugăm, având drept singur reazem „milostivirea” Sa, să ne primească pe noi, cei ce cădem înaintea Sa cu genunchii plecați, strigând „Greșit-am!”. Îi amintim că încă din pântecele maicii noastre, El singur este Dumnezeul nostru, dar fiindcă viața noastră s-a scurs în zădărnicie, am rămas goi de ajutorul Lui și nu avem cuvinte spre apărarea noastră. Totuși, îndurările Sale ne dau curaj și strigăm: „Păcatele tinereților noastre și ale neștiinței noastre nu le pomeni” și „de cele ascunse ale noastre curățește-ne pe noi”. Îi cerem ca mai înainte de a ne întoarce în pământ, la El să ne învrednicească să ne întoarcem! Să cumpănească fărădelegile noastre cu îndurările Sale și să pună adâncul îndurărilor și al milei Sale împotriva mulțimii păcatelor noastre! Să ne izbăvească de tirania de neîndurat a diavolului! Să ne întărească viața noastră cu poruncile Sale cele sfinte și sfințitoare și să ne adune pe toți întru împărăția Sa. Și încheiem cu o rugăciune fierbinte: „Dă iertare celor ce nădăjduiesc întru Tine… Curățește-ne cu lucrarea Sfântului Tău Duh”.

Este vorba de o rugăciune „bărbătoasă”! O rugăciune de recunoaștere a păcatelor, fără încercări de a aduce zadarnice justificări sau de a arunca vina asupra altora. „Greșit-am!” „Păcatele tinereților noastre și ale neștiinței noastre nu le pomeni!” „De cele ascunse ale noastre curățește-ne pe noi!” „Dă iertare celor ce nădăjduiesc întru Tine!” Acestea nu sunt cuvinte! Sunt săgeți ce străpung inima părintească a lui Dumnezeu, Celui fără de răutate, Multmilostiv și Iubitor de oameni!…

„Iară şi iară, plecând genunchii noştri, Domnului să ne rugăm …”
A doua Rugăciune este îndreptată către Domnul nostru Iisus Hristos, „raza Tatălui”, „chipul neschimbat și nemutat al ființei și al firii Lui”, „izvorul înțelepciunii și al harului”, cerându-I ca El, „Cel ce dă rugăciunea celui ce se roagă”, să ne deschidă buzele noastre întinate și să ne învețe „cum se cuvine și pentru ce se cade să ne rugăm” – o recunoaștere realistă a faptului că fără de El, „prin Care sunt toate” (Evr. 2,10), nu putem nici măcar să-L chemăm, nici nu știm să-I cerem cele care ne sunt de folos. Mărturisind cu smerenie că așteptăm ca milostivirea Sa să covârșească „mulțimea cea multă a păcatelor noastre”, prin această rugăciune Îi arătăm că stăm cu o teamă sfântă înaintea Sa, punând deznădăjduirea sufletelor noastre în fața adâncului milei Sale și Îi cerem pentru noi acestea: „Îndreptează viața mea … și-mi arată calea pe care să merg”. „Dă gândurilor mele duhul înțepciunii Tale, dăruiește nepriceperii mele duhul înțelegerii; adumbrește faptele mele cu duhul temerii de Tine, duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele și cu duh stăpânitor întărește alunecarea cugetului meu. Ca în toate zilele, fiind îndreptat, cu Duhul Tău cel bun spre ceea ce este de folos, să mă învrednicesc a împlini poruncile Tale și pururea să-mi aduc aminte de venirea Ta”.

Iar cererea se împlinește astfel: „Mă rog bunătății Tale: Câte am cerut, dă-mi mie spre mântuire” pentru a-I arăta în cele ce urmează că El este singura noastră nădejde, în ciuda păcatelor noastre: „Ție Unuia am greșit, dar Ție Unuia și slujim. Nu știm să ne închinăm vreunui dumnezeu străin, nici să tindem mâinile noastre, Stăpâne, la alt dumnezeu”. Iar această întărire a faptului că El este singurul nostru Dumnezeu, adică singura și cea de pe urmă scăpare a noastră, urmărește, dacă ne putem exprima astfel (fără a fi vorba de o lipsă de cuviință) – să plece „amorul propriu” al lui Hristos, Dumnezeu-Omul spre a ne tinde nouă mână de ajutor, a ne dărui iertarea și împlinirea cererilor celor spre mântuire, primind plecarea genunchilor noștri și rugăciunea ce I-o aducem „ca o tămâie bine-primită, ce se înalță înaintea împărăției Sale celei prea bune”. Și această rugăciune este una făcută cu îndrăznire. „Ție Unuia am greșit, dar Ție Unuia și slujim. Nu știm să ne închinăm vreunui dumnezeu străin, nici să tindem mâinile noastre, Stăpâne, la alt dumnezeu!” Mărturisire a căderii, a stricăciunii, a pervertirii, a primejdiei ultime! Totodată, însă, și o mărturisire a credinței, a temerii de Dumnezeu, a nădejdii vii în Cel ce este „nădejdea tuturor marginilor pământului” (Ps. 64, 6) și a iubirii, a adorării Celui care „ne-a iubit cel dintâi” (I In. 4,19). Rugăciune fără fariseism și fățărnicii. Veritabilă răbufnire a unei inimi cu adevărat ortodoxe!…

„Iară şi iară, plecând genunchii noştri, Domnului să ne rugăm …”

Urmează a treia Rugăciune, adresată și aceasta, la rândul ei, Celei de a Doua Persoane a Treimii Celei mai presus de ființă, care este „izvorul cel pururea izvorâtor de viață și de lumină, Putere ziditoare, împreună-veșnică cu Tatăl, Cel ce ai plinit cu prisosință toată rânduiala cea pentru mântuirea oamenilor”, Iisus Hristos, Care a rupt legăturile cele nedezlegate ale morții și a sfărâmat încuietorile iadului, zdrobind mulțimea duhurilor celor viclene, și S-a adus pe Sine pentru noi „jertfă nevinovată”, jertfă neîntinată, jertfă preacurată, iar cu înțeleaptă meșteșugire l-a vânat pe „șarpele cel din adânc, începătorul răutății” și l-a legat pentru totdeauna, și l-a făcut neputincios și slab, lăsându-l să aștepte „focul cel nestins” (Mc. 9, 45) și „întunericul cel mai din afară” (Mt. 25, 30). Rugăciunea este înălțată Fiului care este „Înțelepciunea Tatălui, Cea cu nume mare”, „Lumină veșnică din Lumina veșnică, Soare al Dreptății” și cuprinde această cerere plină de umilință: „Auzi-ne pe noi care ne rugăm Ție: Odihnește suflete robilor tăi, ale părinților și fraților noștri, care au adormit mai-nainte, și ale celorlalte rudenii după trup, și ale tuturor celor de o credință cu noi, pentru care și facem acum pomenire”. Tu care ne-ai învrednicit să ajungem în această mare zi a Cincizecimii, primește și această rugăciune a noastră. Nu pentru noi înșine ne rugăm acum, ci pentru cei care au adormit înainte de noi. Pentru cei adormiți, rudeniile noastre după trup și toți cei „de o credință cu noi”. Tu care la această sărbătoare „desăvârșită” și „mântuitoare” ne-ai învrednicit să-ți aducem „rugăciuni de milostivire” pentru cei care se află în iad, dându-ne mari nădejdi, ascultă glasul nostru care vrednic de milă îl înălțăm către Tine: „Odihnește suflete robilor tăi, care au adormit mai-nainte”, în loc luminat, în loc cu verdeață, în loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea și suspinarea. Așază sufletele lor în locașurile drepților, de vreme ce, cei din iad nu îndrăznesc să îți ceară iertare, ci doar noi, cei vii, Te binecuvântăm și Te rugăm, și aducem Ție rugăciuni de milostivire și jertfe pentru sufletele lor!

Acesteia i se adaugă și o a doua Rugăciune pentru cei adormiți, înălțată Celui Care este „Începătorul învierii noastre și Judecătorul nemitarnic și iubitor de oameni al celor făcute în viață, Stăpân și Domn al răsplătirii”, prin care cerem: „Odihnește pe toți părinții fiecăruia, pe maici, pe frați și pe surori, pe fii, pe cei dintr-o rudenie și dintr-o seminție, și toate sufletele care au adormit mai înainte întru nădejdea învierii și vieții de veci; și așază sufletele și numele lor în cartea vieții, în sânurile lui Avraam, ale lui Isaac și ale lui Iacov, în latura celor vii, în împărăția cerurilor, în raiul desfătării. Și ridică și trupurile noastre în ziua în care ai hotărât, după făgăduințele Tale”. Căci cu adevărat „nu este moarte pentru robii” lui Dumnezeu, când ies din trup și vin la Tine, Domnul. Părăsesc cele pline de întristare și vin „la cele mai bune și mai vesele”, la Tine Care ești odihna și bucuria!

Se cere iarăși iertarea păcatelor tuturor, vii și adormiți, de la Cel singur fără de păcat: „Dezleagă, lasă și ne iartă nouă și acelora, căderile în păcate, cele cu voie și cele fără de voie, cele cu știință și cele fără știință, cele arătate și cele ascunse, cele cu lucrul și cele cu gândul, cele cu cuvântul și cele din toate umbletele și mișcările noastre” și se încheie: „Și celor care s-au mutat de aici, dăruiește-le izbăvire și iertare; iar pe noi, care suntem aici, ne binecuvintează, sfârșit bun și pașnic dăruindu-ne nouă”

Spunea unul dintre Sfinți că nimic nu îl înduplecă pe Dumnezeu mai mult ca rugăciunea făcută pentru cei adormiți. Întrucât „în iad nu este pocăință”, cei mutați de aici nu mai pot să se ajute pe ei înșiși. Astfel, singurul glas al acestora este glasul nostru! Singura lor cerere de milostivire este cererea noastră! Singura lor rugăciune este rugăciunea noastră! Prin aceasta, cea de-a treia Rugăciune a plecării genunchilor are o greutate și o semnificație aparte! Este rugăciunea dragostei și a milostivirii, a iubirii de frați și a recunoștinței pentru cei care sunt în mâinile lui Dumnezeu!

„Iară şi iară, plecând genunchii noştri…”

Ce s-ar mai putea adăuga acestei întreite rugăciuni a Bisericii, însoțită de plecarea genunchilor? Ce altceva s-ar mai putea cere de la Dumnezeu? Doar o cântare bisericească care este o sfântă făgăduință de ziua Cincizecimii, cântare a vecerniei mici din ajunul praznicului, o aduc drept epilog și încununare a acestor smerite rânduri:

„ În curţile Tale Te voi lăuda pe Tine, Mântuitorul lumii, și plecându-mi genunchii, mă voi închina puterii Tale celei nebiruite, seara și dimineața și la amiază; și în toată vremea Te voi binecuvânta, Doamne!

ÎPS Iosif, Mitropolit de Proikonnisos


SLUJBA PLECARII GENUNCHILOR
Vecernia din Duminica Cincizecimii


Dupa randuiala din Tipicul Mare al Sfantului Sava (Iasi, 1816; Suceava, 2002), Ceasul al noualea se savarseste imediat dupa Sfanta Liturghie, iar Vecernia se savarseste separat. Paracliserul toaca mai devreme pentru Slujba plecarii genunchilor.

In bisericile din parohii, de obicei Slujba plecarii genunchilor se face imediat dupa Sfanta Liturghie (Penticostar, Bucuresti, 1999; Molitfelnic, Bucuresti, 1998; Tipic bisericesc, Alba Iulia, 1999).

[Dupa Tipicul bisericesc (Bucuresti, 1976; Alba-Iulia, 1999), preotul imbraca toate vesmintele preotesti].

Preotul, binecuvinteaza:
Binecuvantat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor.

Strana: Amin. Apoi se citeste (sau se canta):

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule..., Preasfanta Treime..., Tatal nostru..., Preotul: Ca a Ta este imparatia..., Doamne, miluieste (de 12 ori). Slava... Si acum...

Veniti sa ne inchinam Imparatului nostru Dumnezeu.
Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Hristos, Imparatul nostru Dumnezeu.
Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Insusi Hristos, Imparatul si Dumnezeul nostru.

In timpul citirii Psalmului 103, preotul citeste in taina cele sapte Rugaciuni ale Vecerniei.

Psalmul 103

Binecuvinteaza, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, maritu-Te-ai foarte! Intru stralucire si in mare podoaba Te-ai imbracat. Cel ce Te imbraci cu lumina ca si cu o haina; Cel ce intinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui; Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vanturilor; Cel ce faci pe ingerii Tai duhuri si pe slugile Tale para de foc; Cel ce ai intemeiat pamantul pe intarirea lui si nu se va clatina in veacul veacului. Adancul ca o haina este imbracamintea Lui; peste munti vor sta ape. De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tau se vor infricosa. Se suie munti si se coboara vai, in locul in care le-ai intemeiat pe ele. Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece si nici nu se vor intoarce sa acopere pamantul. Cel ce trimiti izvoare in vai, prin mijlocul muntilor vor trece ape; adapa-se-vor toate fiarele campului, asinii salbatici setea isi vor potoli. Peste acelea pasarile cerului vor locui; din mijlocul stancilor vor da glas. Cel ce adapi muntii din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va satura pamantul. Cel ce rasari iarba dobitoacelor si verdeata spre trebuinta oamenilor; ca sa scoata paine din pamant si vinul veseleste inima omului; Ca sa veseleasca fata cu untdelemn si painea inima omului o intareste. Satura-se-vor copacii campului, cedrii Libanului pe care i-ai sadit; acolo pasarile isi vor face cuib. Locasul cocostarcului in chiparosi. Muntii cei inalti, adapost cerbilor, stancile, scapare iepurilor. Facut-ai luna spre vremi; soarele si-a cunoscut apusul sau. Pus-ai intuneric si s-a facut noapte, cand vor iesi toate fiarele padurii; puii leilor mugesc ca sa apuce si sa ceara de la Dumnezeu mancarea lor. Rasarit-a soarele si s-au adunat si in culcusurile lor se vor culca. Iesi-va omul la lucrul sau si la lucrarea sa pana seara. Cat s-au marit lucrurile Tale, Doamne, toate cu intelepciune le-ai facut! Umplutu-s-a pamantul de zidirea Ta. Marea aceasta este mare si larga; acolo se gasesc taratoare, carora nu este numar, vietati mici si mari. Acolo corabiile umbla; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca sa se joace in ea. Toate catre Tine asteapta ca sa le dai lor hrana la buna vreme. Dandu-le Tu lor, vor aduna; deschizand Tu mana Ta, toate se vor umple de bunatati; dar intorcandu-Ti Tu fata Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor si se vor sfarsi si in tarana se vor intoarce. Trimite-vei Duhul Tau si se vor zidi si vei innoi fata pamantului. Fie slava Domnului in veac! Veseli-Se-va Domnul de lucrurile Sale. Cel ce cauta spre pamant si-l face pe el de se cutremura; Cel ce se atinge de munti si fumega. Canta-voi Domnului in viata mea, canta-voi Dumnezeului meu cat voi fi. Placute sa-I fie Lui cuvintele mele, iar eu ma voi veseli de Domnul. Piara pacatosii de pe pamant si cei fara de lege, ca sa nu mai fie. Binecuvinteaza, suflete al meu, pe Domnul.

Iarasi:
Soarele si-a cunoscut apusul sau. Pus-ai intuneric si s-a facut noapte. Cat s-au marit lucrurile Tale, Doamne, toate cu intelepciune le-ai facut!
Slava... Si acum...
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeule!
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeule!
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie!

Diaconul, din mijlocul bisericii, zice ectenia mare:
Cu pace Domnului sa ne rugam.
Strana: Doamne miluieste.
Pentru pacea de sus si pentru mantuirea sufletelor noastre, Domnului sa ne rugam.
Pentru pacea a toata lumea, pentru bunastarea sfintelor lui Dumnezeu Biserici si pentru unirea tuturor, Domnului sa ne rugam.
Pentru sfanta biserica aceasta si pentru cei ce cu credinta, cu evlavie si cu frica de Dumnezeu intra intr-insa, Domnului sa ne rugam.
Pentru Prea Fericitul Parintele nostru (N) Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, pentru (Inalt) Prea Sfintitul (Arhi) Episcopul (si Mitropolitul) nostru (N), pentru cinstita preotime si cea intru Hristos diaconime, si pentru tot clerul si poporul, Domnului sa ne rugam.
[Pentru binecredinciosul popor roman de pretutindeni, pentru carmuitorii tarii noastre, pentru mai marii oraselor si ai satelor si pentru iubitoarea de Hristos oaste, Domnului sa ne rugam].
[Pentru sfant locasul acesta, tara aceasta si pentru toate orasele si satele si pentru cei ce cu credinta locuiesc intr-insele, Domnului sa ne rugam].
[Pentru buna intocmire a vazduhului, pentru imbelsugarea roadelor pamantului si pentru vremuri pasnice, Domnului sa ne rugam].
[Pentru cei ce calatoresc pe ape, pe uscat si prin aer, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc, pentru cei robiti si pentru mantuirea lor, Domnului sa ne rugam].
Pentru poporul ce sta inainte si asteapta darul Sfantului Duh, Domnului sa ne rugam.
Pentru cei ce-si pleaca inaintea Domnului inimile si genunchii lor, Domnului sa ne rugam.
Pentru ca sa ne intarim noi spre plinirea bunavointei lui Dumnezeu, Domnului sa ne rugam.
Pentru ca sa trimita peste noi milele Lui cele bogate, Domnului sa ne rugam.
Pentru ca sa fie primita plecarea genunchilor nostri, ca tamaia inaintea Lui, Domnului sa ne rugam.
Pentru cei ce au trebuinta de ajutor de la Dansul, Domnului sa ne rugam.
Pentru ca sa fim izbaviti noi, de tot necazul, mania, primejdia si nevoia, Domnului sa ne rugam.
Apara, mantuieste, miluieste si ne pazeste pe noi, Dumnezeule, cu harul Tau.
Pe Preasfanta, curata, preabinecuvantata, slavita Stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria, cu toti sfintii pomenindu-o; pe noi insine si unii pe altii si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam.

Strana: Tie, Doamne.
Preotul, ecfonisul:
Ca Tie se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor.
Strana: Amin.

La Sa se indrepteze..., diaconul face cadire, mare dupa obicei.

Iar strana canta, pe glasul al 4-lea:

Psalmul 140

Doamne, strigat-am catre Tine, auzi-ma; auzi-ma, Doamne!
Doamne, strigat-am catre Tine, auzi-ma; ia aminte la glasul rugaciunii mele, cand strig catre Tine, auzi-ma, Doamne!

Sa se indrepteze rugaciunea mea ca tamaia inaintea Ta; ridicarea mainilor mele, jertfa de seara, auzi-ma, Doamne.
Pune, Doamne, straja gurii mele si usa de ingradire imprejurul buzelor mele.
Sa nu abati inima mea spre cuvinte de viclesug, ca sa-mi dezvinovatesc pacatele mele.
Cu oamenii cei ce fac faradelege si nu ma voi insoti cu alesii lor.
Certa-ma-va dreptul cu mila si ma va mustra; iar untul de lemn al pacatosilor sa nu unga capul meu.
Ca inca si rugaciunea mea este impotriva vrerilor lor; prabuseasca-se de pe stanca judecatorii lor.
Auzi-se-vor graiurile mele, ca s-au indulcit. Ca o brazda de pamant s-au rupt pe pamant, risipitu-s-au oasele lor langa iad.
Caci catre Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am nadajduit, sa nu iei sufletul meu.
Pazeste-ma de cursa care mi-au pus mie si de smintelile celor ce fac faradelege.
Cadea-vor in mreaja lor pacatosii, ferit sunt eu pana ce voi trece.

Psalmul 141

Cu glasul meu catre Domnul am strigat, cu glasul meu catre Domnul m-am rugat.
Varsa-voi inaintea Lui rugaciunea mea, necazul meu inaintea Lui voi spune.
Cand lipsea dintru mine duhul meu, Tu ai cunoscut cararile mele.
In calea aceasta in care am umblat, ascuns-au cursa mie.
Luat-am seama de-a dreapta si am privit, si nu era cine sa ma cunoasca.
Pierit-a fuga de la mine, si nu este cel ce cauta sufletul meu.
Strigat-am catre Tine, Doamne, zis-am: «Tu esti nadejdea mea, partea mea esti Tu in pamantul celor vii».
Ia aminte spre rugaciunea mea, ca m-am smerit foarte.
Izbaveste-ma de cei ce ma prigonesc, ca s-au intarit mai mult decat mine.
Scoate din temnita sufletul meu, ca sa se marturiseasca numelui Tau.
Pe mine ma asteapta dreptii, pana ce-mi vei rasplati mie.

Psalmul 129

Dintru adancuri am strigat catre Tine, Doamne! Doamne, auzi glasul meu!
Fie urechile Tale cu luare-aminte la glasul rugaciunii mele.

Si se pun stihirile pe 6, glasul al 4-lea, repetand pe fiecare dintre ele:

Stih: De Te vei uita la faradelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Ca la Tine este milostivirea.
Lucruri minunate au vazut astazi toate neamurile, in cetatea lui David, cand Duhul Sfant S-a pogorat in limbi de foc, precum a spus Luca, de Dumnezeu-graitorul. Ca zice: Adunati fiind ucenicii lui Hristos, s-a facut sunet ca de o suflare ce vine repede, si a umplut casa unde erau ei sezand; si toti au inceput a vorbi cu straine graiuri, cu minunate dogme, cu uimitoare invataturi ale Sfintei Treimi.

Stih: Pentru numele Tau Te-am asteptat, Doamne; asteptat-a sufletul meu spre cuvantul Tau, nadajduit-a sufletul meu in Domnul.
Lucruri minunate au vazut astazi toate neamurile, in cetatea lui David, cand Duhul Sfant S-a pogorat in limbi de foc, precum a spus Luca, de Dumnezeu-graitorul. Ca zice: Adunati fiind ucenicii lui Hristos, s-a facut sunet ca de o suflare ce vine repede, si a umplut casa unde erau ei sezand; si toti au inceput a vorbi cu straine graiuri, cu minunate dogme, cu uimitoare invataturi ale Sfintei Treimi.

Stih: Din straja diminetii pana in noapte, din straja diminetii sa nadajduiasca Israel in Domnul.
Duhul Sfant era din veac si este si va fi, nici inceput avand si nici sfarsit; ci pururea cu Tatal si cu Fiul este unit si impreuna socotit. Viata si de viata facator; Lumina si de lumina datator; Binele insusi si Izvor de bunatate; prin Care Tatal Se cunoaste si Fiu Se preaslaveste, si de toti se stie: o putere, o unire si o inchinare a Sfintei Treimi.

Stih: Ca la Domnul este mila si multa mantuire la El, si El va izbavi pe Israel din toate faradelegile lui.
Duhul Sfant era din veac si este si va fi, nici inceput avand si nici sfarsit; ci pururea cu Tatal si cu Fiul este unit si impreuna socotit. Viata si de viata facator; Lumina si de lumina datator; Binele insusi si Izvor de bunatate; prin Care Tatal Se cunoaste si Fiu Se preaslaveste, si de toti se stie: o putere, o unire si o inchinare a Sfintei Treimi.

Psalmul 116
Stih: Laudati pe Domnul toate neamurile, laudati-L pe El toate popoarele.
Duhul Sfant este Lumina si Viata si Izvor viu, inteles cu mintea. Duhul intelepciunii, Duhul intelegerii, bun, drept, intelegator, stapanitor, curatitor de pacate; Dumnezeu si indumnezeitor, foc din foc purcezator; graitor, lucrator, impartitor de daruri; prin Care toti proorocii si dumnezeiestii apostoli, impreuna cu mucenicii s-au incununat. Uimitoare auzire, neobisnuita priveliste, foc care se imparte spre daruire de haruri.

Stih: Ca s-a intarit mila Lui peste noi si adevarul Domnului ramane in veac.
Duhul Sfant este Lumina si Viata si Izvor viu, inteles cu mintea. Duhul intelepciunii, Duhul intelegerii, bun, drept, intelegator, stapanitor, curatitor de pacate; Dumnezeu si indumnezeitor, foc din foc purcezator; graitor, lucrator, impartitor de daruri; prin Care toti proorocii si dumnezeiestii apostoli, impreuna cu mucenicii s-au incununat. Uimitoare auzire, neobisnuita priveliste, foc care se imparte spre daruire de haruri.

Slava... Si acum..., glasul al 6-lea:
Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le plinesti; Vistierul bunatatilor si Datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

VOHOD CU CADELNITA.

Diaconul: Intelepciune, drepti!

Iar strana sau soborul canta:

Lumina lina a sfintei slave a Tatalui ceresc, Celui fara de moarte, a Sfantului, Fericitului, Iisuse Hristoase, venind la apusul soarelui, vazand lumina cea de seara, laudam pe Tatal si pe Fiul si pe Sfantul Duh, Dumnezeu; vrednic esti in toata vremea a fi laudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viata, pentru aceasta lumea Te slaveste.
Diaconul: Sa luam aminte.
Preotul: Pace tuturor.
Diaconul: Intelepciune sa luam aminte.
Canonarhul (sau citetul):
Prochimenul mare, glasul al 7-lea:
Cine este Dumnezeu mare, ca Dumnezeul nostru? Tu esti Dumnezeu, Care faci minuni.
Strana intai canta:
Cine este Dumnezeu mare, ca Dumnezeul nostru? Tu esti Dumnezeu, Care faci minuni.
Canonarhul (sau citetul):
Stih 1: Cunoscuta ai facut intre popoare puterea Ta.
Strana a doua:
Cine este Dumnezeu...
Canonarhul (sau citetul):
Stih 2: Adusu-mi-am aminte de lucrurile Domnului; si-mi voi aduce aminte de minunile Tale dintru inceput.
Strana intai:
Cine este Dumnezeu...
Strana a doua:
Stih 3: Si am zis: acum am inceput sa inteleg; aceasta este schimbarea dreptei Celui Preainalt.
Strana a doua:
Cine este Dumnezeu...
Si iarasi, strana intai:
Cine este Dumnezeu mare, ca Dumnezeul nostru?
Iar strana intai:
Tu esti Dumnezeu, Care faci minuni.

Si indata, diaconul zice:
Iara si iara, plecand genunchii nostri, Domnului sa ne rugam.
Strana: Doamne, miluieste (de trei ori).

Iar noi, plecand genunchii la pamant, avand capetele descoperite; iar preotul citeste dintre Sfintele Usi, stand in genunchi, [cu fata spre popor], rugaciunile:

RUGACIUNEA INTAI
Doamne, Cel ce esti prea curat, neintinat, fara de inceput, nevazut, necuprins, de nepatruns cu mintea, neschimbat, neintrecut, nemasurat si fara de rautate; Care singur ai nemurire, locuind in lumina cea neapropiata; Cel ce ai facut cerul si pamantul si marea si toate cele zidite in ele; Care plinesti cererile, mai inainte de cerere; Tie ne rugam si pe Tine Te chemam, Stapane, Iubitorule de oameni, Parintele Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Care pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din pururea Fecioara Maria, Preaslavita Nascatoare de Dumnezeu; Care, mai intai in cuvinte invatand, iar mai pe urma si cu fapta aratand, cand a rabdat patima Sa cea mantuitoare, ne-a dat pilda noua, smeritilor si pacatosilor si nevrednicilor robilor Tai, sa-Ti aducem Tie rugaciuni, cu capetele si cu genunchii plecati, pentru pacatele noastre si pentru gresealele cele din nestiinta ale credinciosilor.

Insuti, mult-Milostive si Iubitorule de oameni, auzi-ne pe noi in orice zi Te vom chema, dar mai ales in ziua aceasta a Cincizecimii, in care Domnul nostru Iisus Hristos, dupa ce S-a inaltat la ceruri si a sezut de-a dreapta Ta, Dumnezeule si Parinte, a trimis pe Duhul Sfant peste Sfintii Sai Ucenici si Apostoli, Care a sezut peste fiecare dintr-insii, si s-au umplut toti de harul Lui cel neimputinat, si au grait intr-alte limbi maretiile Tale si au proorocit. Deci, auzi-ne pe noi, care acum ne rugam Tie, si adu-Ti aminte de noi, smeritii si osanditii, si alunga robia sufletelor noastre, Cel ce cu milostivirea Ta mijlocesti pentru noi.

Primeste-ne pe noi, care cadem inaintea Ta si graim: Gresit-am! Inaintea Ta suntem pusi din pantecele maicii noastre; Tu esti Dumnezeul nostru. Dar, pentru ca s-au scurs in zadarnicie zilele noastre, am pierdut ajutorul Tau, si ne aflam lipsiti de toata apararea. Totusi, nadajduind in indurarile Tale, graim catre Tine: Pacatele tineretilor noastre si ale nestiintei nu le pomeni, si de cele ascunse ale noastre, curateste-ne pe noi. Nu ne lepada pe noi in vremea batranetilor; cand slabeste taria noastra, nu ne parasi pe noi. Mai inainte de a ne intoarce in pamant, invredniceste-ne sa ne intoarcem la Tine si cauta spre noi cu buna-vointa si cu har. Cumpaneste faradelegile noastre cu indurarile Tale; pune adancul indurarilor Tale impotriva multimii pacatelor noastre. Cauta din inaltimea Ta cea sfanta, Doamne, spre poporul Tau, care sta inainte si asteapta de la Tine multa mila. Cerceteaza-ne pe noi cu bunatatea Ta. Izbaveste-ne pe noi de tirania diavolului. Intareste viata noastra cu poruncile Tale cele sfinte si sfintitoare. Inger credincios pazitor pune poporului Tau si pe toti ne aduna in imparatia Ta. Da iertare celor ce nadajduiesc in Tine. Iarta-le lor si noua pacatele. Curateste-ne cu lucrarea Sfantului Tau Duh. Strica mestesugirile vrajmasului cele impotriva noastra.

Adauga apoi si aceasta:

RUGACIUNEA A DOUA, a Sfantului Vasile cel Mare:

Binecuvantat esti, Doamne, Stapane Atottiitorule, Care ai luminat ziua cu lumina de soare si noaptea ai facut-o sa luceasca cu sclipiri de foc; Care ne-ai invrednicit pe noi sa trecem lungimea zilei si sa ne apropiem de inceputul noptii. Asculta rugaciunea noastra si a intregului Tau popor, si ne iarta noua, tuturor, pacatele noastre cele de voie si cele fara de voie. Primeste rugaciunile noastre cele de seara si trimite multimea milei Tale si a indurarilor Tale peste mostenirea Ta. Ocroteste-ne pe noi cu Sfintii Tai ingeri; intrarmeaza-ne pe noi cu armele dreptatii Tale. Ingradeste-ne pe noi cu adevarul Tau; pazeste-ne pe noi cu puterea Ta; mantuieste-ne de toata primejdia si de tot viclesugul celui potrivnic; si ne daruieste noua si aceasta seara, cu noaptea ce vine, si toate zilele vietii noastre, desavarsita, sfanta, cu pace, fara de pacat, fara sminteala, fara nalucire; pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu si ale tuturor Sfintilor, care din veac Ti-au placut Tie.

Si indata diaconul zice:
Apara, mantuieste, miluieste, ridica-ne si ne pazeste pe noi, Dumnezeule, cu harul Tau.
Strana: Doamne, miluieste (o data).
Pe Preasfanta, curata, preabinecuvantata, slavita, Stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria, cu toti Sfintii pomenindu-o; pe noi insine si unul pe altul, si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam.
Strana: Tie, Doamne.
Preotul, ecfonisul:
Ca Tie se cuvine a ne milui si a ne mantui pe noi, Doamne Dumnezeul nostru, si Tie slava inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor.
Strana: Amin.

Diaconul zice ectenia:
Sa zicem toti, din tot sufletul si din tot cugetul nostru sa zicem.
Strana: Doamne, miluieste (o data).
Doamne, Atotstapanitorule, Dumnezeul parintilor nostri, rugamu-ne Tie, auzi-ne si ne miluieste.
Miluieste-ne pe noi, Dumnezeule, dupa mare mila Ta, rugamu-ne Tie, auzi-ne si ne miluieste.
Strana: Doamne, miluieste (de trei ori).
Inca ne rugam pentru Prea Fericitul Parintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, pentru (Inalt) Prea Sfintitul (Arhi) Episcopul (si Mitropolitul) nostru (N)], si pentru toti fratii nostri intru Hristos.
Inca ne rugam binecredinciosul popor roman de pretutindeni, pentru carmuitorii tarii noastre, pentru mai marii oraselor si ai satelor si pentru iubitoarea de Hristos oaste, pentru sanatatea si mantuirea lor.
Inca ne rugam pentru fratii nostri: preoti, ieromonahi, ierodiaconi, diaconi, monahi si monahii si pentru toti cei intru Hristos frati ai nostri.
Inca ne rugam pentru fericitii si pururea pomenitii ctitori ai sfant locasului acestuia si pentru toti cei mai dinainte adormiti parinti si frati ai nostri dreptslavitori crestini, care odihnesc aici si pretutindeni.
Inca ne rugam pentru mila, viata, pacea, sanatatea, mantuirea, cercetarea, lasarea si iertarea pacatelor robilor lui Dumnezeu enoriasi, ctitori si binefacatori ai sfantului locasului acestuia.
Inca ne rugam pentru cei ce aduc daruri si fac bine in sfanta si intru tot cinstita biserica aceasta, pentru cei ce se ostenesc, pentru cei ce canta si pentru poporul ce sta inainte si asteapta de la Tine mare si bogata mila.
Inca ne rugam pentru toti fratii nostri si pentru toti dreptslavitori crestini.

Preotul, ecfonisul:
Ca milostiv si iubitor de oameni Dumnezeu esti si Tie slava inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor.
Strana: Amin.
Diaconul zice:
Iara si iara, plecand genunchii nostri, Domnului sa ne rugam.
Strana: Doamne, miluieste (de trei ori).

Si iarasi toti plecand genunchii, preotul, cu glas mare, citeste:

RUGACIUNEA A TREIA

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care inca in aceasta viata cu noi fiind, ai dat oamenilor pacea Ta, si darul Preasfantului Duh il daruiesti pururea celor credinciosi, spre mostenire nestricata iar astazi, mai aratat, ai trimis acest dar Ucenicilor si Apostolilor Tai, si ai intarit buzele lor cu limbi de foc, prin care tot neamul omenesc primind cunostinta de Dumnezeu in a sa limba si in auzul urechilor, ne-am luminat cu lumina Duhului si am scapat din inselaciune, ca dintr-un intuneric; si prin impartirea limbilor de foc celor vazute, cu lucrarea cea mai presus de fire, ne-am invatat a crede in Tine Dumnezeu, impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant: o Dumnezeire, o Putere si o Stapanire. Tu, dar, Cel ce esti raza Tatalui si chipul neschimbat si nemutat al fiintei si al firii Lui, Izvorul intelepciunii si al harului, deschide-mi si mie pacatosului buzele si ma invata, cum se cuvine si pentru ce trebuie sa ma rog. Ca Tu esti Cel ce stii multimea cea multa a pacatelor mele, dar milostivirea Ta va covarsi noianul acestora; ca, iata, cu frica stau inaintea Ta, punand deznadajduirea sufletului meu in fata adancului milei Tale. Indrepteaza viata mea, Cel ce indreptezi toata faptura cu cuvantul si cu puterea cea negraita a intelepciunii. Cel ce esti liman lin al celor cuprinsi de valuri, si-mi arata calea pe care sa merg. Da gandurilor mele duhul intelepciunii Tale; daruieste nepriceperii mele duhul intelepciunii; adumbreste faptele mele cu duhul temerii de Tine, duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele si cu duh stapanitor intareste alunecarea cugetului meu. Ca in toate zilele, fiind indreptat, cu Duhul Tau cel bun, spre ceea ce este de folos, sa ma invrednicesc a implini poruncile Tale si pururea sa-mi aduc aminte de venirea Ta cea slavita, care va cerceta faptele noastre; si sa nu ma lasi ca sa ma amagesc cu placerile cele stricacioase ale lumii acesteia, ci intareste-ma sa doresc castigarea bunatatilor celor viitoare, ca Tu ai zis, Stapane: Oricate va cere cineva in numele Tau, fara impiedicare va lua de la Dumnezeu, Parintele cel impreuna vesnic cu Tine.

Pentru aceasta, si eu, pacatosul, la Pogorarea Sfantului Tau Duh, ma rog bunatatii Tale: Cate am cerut, da-mi mie spre mantuire. Asa, Doamne, Care esti daruitor bun si bogat, datator de toata facerea de bine, implineste rugaciunea mea, caci Tu esti indurator, miluitor, partas fara de pacat al trupului nostru si Te pleci cu iubire si milostivire spre cei ce-si pleaca la Tine genunchii, curatind pacatele noastre. Pentru aceasta da, Doamne, poporului Tau, indurarile Tale; auzi-ne pe noi din cerul cel sfant al Tau; sfinteste-ne pe noi cu puterea dreptei Tale celei mantuitoare; acopera-ne pe noi cu acoperamantul aripilor Tale; nu trece cu vederea faptura mainilor Tale. Tie Unuia am gresit, dar Tie Unuia si slujim. Nu stim sa ne inchinam vreunui dumnezeu strain, nici sa tindem mainile noastre, Stapane, la alt dumnezeu. Iarta-ne noua gresealele, primeste rugaciunile noastre, cele cu plecare de genunchi, tinde-ne noua, tuturor, mana de ajutor. Primeste rugaciunea tuturor ca o tamaie bine-primita, ce se inalta inaintea imparatiei Tale celei prea bune.

In continuare si rugaciunea aceasta:

RUGACIUNEA A PATRA, a Sfantului Vasile cel Mare:
Doamne, Doamne, Care ne-ai izbavit pe noi de toata sageata ce zboara ziua, izbaveste-ne pe noi si de tot lucrul ce umbla in intuneric. Primeste ca o jertfa de seara ridicarea mainilor noastre. Invredniceste-ne sa trecem si vremea noptii fara de prihana, neispititi de rele; si ne izbaveste pe noi de toata tulburarea si ingrozirea ce ne vine de la diavol. Daruieste sufletelor noastre umilinta si cugetele noastre grija de intrebarea ce ni se va face la Judecata cea infricosatoare si dreapta. Patrunde cu frica Ta trupurile noastre si omoara pacatul din madularele noastre cele pamantesti; ca si in linistea somnului sa ne luminam prin cugetarea la judecatile Tale. Departeaza de la noi toata nalucirea necuviincioasa si pofta cea vatamatoare. Si ne scoala pe noi, la vremea rugaciunii, intariti in credinta si sporind in poruncile Tale.

Si indata diaconul zice:
Apara, mantuieste, miluieste, ridica-ne si ne pazeste pe noi, Dumnezeule, cu harul Tau.
Strana: Doamne, miluieste (o data).
Pe Preasfanta, curata, preabinecuvantata, slavita, Stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria, cu toti Sfintii pomenindu-o; pe noi insine si unul pe altul, si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam.
Strana: Tie, Doamne.
Preotul, ecfonisul:
Cu bunavoirea si cu harul Unuia Nascut Fiului Tau, cu Care bine esti cuvantat, impreuna cu Preasfantul si Bunul si de viata Facatorul Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor.

Strana: Amin.
Citetul:
Invredniceste-ne, Doamne, in seara aceasta, fara de pacat sa ne pazim noi. Binecuvantat esti, Doamne, Dumnezeul parintilor nostri, si laudat si preaslavit este numele Tau in veci. Amin. Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nadajduit intru tine. Binecuvantat esti, Doamne, invata-ne indreptarile Tale. Binecuvantat esti, Stapane, intelepteste-ne cu indreptarile Tale. Binecuvantat esti, Sfinte, lumineaza-ne cu indreptarile Tale. Doamne, mila Ta este in veac; lucrurile mainilor Tale nu le trece cu vederea. Tie se cuvine lauda, Tie se cuvine cantare, Tie slava se cuvine, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Dupa aceasta diaconul zice:
Iara si iara, plecand genunchii nostri, Domnului sa ne rugam.
Strana: Doamne, miluieste (de trei ori).

Si iarasi plecandu-ne genunchii, preotul citeste ultimele trei rugaciuni:

RUGACIUNEA A CINCEA

Izvorul cel pururea izvorator de viata si de lumina, Putere ziditoare, impreuna-vesnica cu Tatal, Cel ce ai plinit cu prisosinta toata randuiala cea pentru mantuirea oamenilor, Hristoase, Dumnezeul nostru; Care ai rupt legaturile cele nedezlegate ale mortii si incuietorile iadului, zdrobind multimea duhurilor celor viclene; Cel ce Te-ai adus pe Tine pentru noi jertfa nevinovata, dandu-Ti spre junghiere trupul cel preacurat, neatins si neintinat de nici un pacat; si prin aceasta infricosatoare si negraita jertfire ne-ai daruit noua viata de veci; Cel ce Te-ai pogorat in iad si ai sfaramat incuietorile cele vesnice, si celor ce sedeau in intuneric le-ai aratat iesire, iar pe sarpele cel din adanc, incepatorul rautatii, l-ai vanat cu inteleapta mestesugire dumnezeiasca si l-ai legat cu lanturile intunericului in iad si l-ai inchis cu puterea Ta ce nemasurata in focul cel nestins si in intunericul cel mai din afara; Intelepciunea Tatalui, Cea cu nume mare, Tu, Cel ce Te-ai aratat mare Ajutator al celor napastuiti si ai luminat pe cei ce sedeau in intuneric si in umbra mortii, Tu, Doamne al slavei celei vesnice, Fiule iubit al Parintelui Celui Preainalt, Lumina vesnica din Lumina vesnica, Soare al dreptatii, auzi-ne pe noi care ne rugam Tie: Odihneste sufletele robilor Tai, ale parintilor si fratilor nostri, care au adormit mai-inainte, si ale celorlalte rudenii dupa trup si ale tuturor celor de o credinta cu noi, pentru care si face acum pomenire, ca stapanirea Ta este peste toti si in mana Ta tii toate marginile pamantului.

Stapane Atottiitorule, Dumnezeule al parintilor si Doamne al milei, Facatorule al neamului celui muritor si al celui nemuritor si a toata firea omeneasca, ce se zideste si iarasi se strica; Ziditorule al vietii si al mortii, al trairii celei de aici si al mutarii celei de acolo; Cel ce masori anii celor vii si randuiesti ceasul mortii; Care duci si scoti din iad; Cel ce legi in neputinta si dezlegi in putere; Care tocmesti cele de aici spre trebuinta si oranduiesti cu folos cele viitoare; Care ai insufletit cu nadejdea invierii pe cei vatamati cu boldul mortii, Insuti, Stapane al tuturor, Dumnezeule, Mantuitorul nostru, nadejdea tuturor marginilor pamantului si a celor ce sunt pe mare departe; Care si in aceasta mai de pe urma, mare si mantuitoare zi a Cincizecimii ai aratat noua taina Sfintei, Celei de o fiinta si pururea vesnice, nedespartitei si neamestecatei Treimi, si ai varsat pogorarea si venirea Sfantului si de viata Facatorului Tau Duh, in chip de limbi de foc, peste sfintii Tai Apostoli; si punandu-i pe ei vestitori ai credintei noastre celei crestinesti, i-ai aratat marturisitori si propovaduitori ai invataturii celei adevarate despre Dumnezeu; Care si la acest praznic, cu totul desavarsit si mantuitor, ai binevoit a primi rugaciuni de mijlocire pentru cei tinuti in iad, dandu-ne noua mari nadejdi ca vei trimite usurare si mangaiere celor cuprinsi de intristari apasatoare, auzi-ne pe noi, smeritii robii Tai, care ne rugam Tie, si odihneste sufletele robilor Tai, celor mai dinainte adormiti, in loc luminat, in loc cu verdeata, in loc de odihna, de unde a fugit toata durerea, intristarea si suspinarea; asaza sufletele lor in locasurile dreptilor si fa-i vrednici de pace si de iertare. Caci nu mortii Te vor lauda pe Tine, Doamne, si nici cei din iad vor indrazni a-Ti aduce Tie marturisire, ci noi, cei vii, Te binecuvantam, Te rugam si aducem Tie rugaciuni de milostivire si jertfe pentru sufletele lor.

Adauga si rugaciunea aceasta:

RUGACIUNEA A SASEA

Dumnezeule cel Mare si vesnic, Cel sfant si iubitor de oameni, Care ne-ai invrednicit pe noi sa stam si in acest ceas inaintea slavei Tale celei neapropiate, spre cantarea si lauda minunilor Tale, indura-Te de noi, nevrednicii robii Tai, si ne da noua har, ca sa-Ti aducem Tie, cu inima infranta si smerita, slavirea cea intreit sfanta si multumita pentru darurile Tale cele mari, pe care le-ai facut si le faci totdeauna noua. Adu-Ti aminte, Doamne, de neputinta noastra si nu ne pierde pe noi pentru faradelegile noastre, ci fa mila mare cu noi smeritii, ca, scapand de intunericul pacatului, sa umblam in lumina dreptatii si, inarmandu-ne cu armele luminii, sa vietuim nebantuiti de toata mestesugirea vicleanului, si cu indrazneala sa Te preaslavim pentru toate, pe Tine, Unul, Dumnezeul cel Adevarat si Iubitor de oameni, caci intr-adevar si cu dreptate este o mare taina a Ta, Stapane si Facatorul tuturor, risipirea cea vremelnica a fapturilor Tale, si dupa aceea alcatuirea din nou si odihna cea de veci. Tie Iti multumim pentru toate; pentru intrarea noastra in lumea aceasta si pentru iesirea din ea, care, dupa fagaduinta Ta cea nemincinoasa, ne arvuneste noua de mai inainte nadejdea invierii si a vietii celei nestricacioase, pe care fa ca sa o dobandim, la a doua venire a Ta, ce va sa fie. Ca Tu esti si incepatorul invierii noastre si Judecatorul nemitarnic si iubitor de oameni pentru cele facute in viata, Stapan si Domn al rasplatirii; Care Te-ai facut asemenea noua, partas trupului si sangelui, prin smerirea cea mai adanca, si ai avut inima plina de milostivire pentru patimirile noastre cele fara de osanda, prin aceea ca Insuti le-ai cercat de bunavoie, Insuti fiind cercat prin cele patimite, Te-ai facut ajutator de bunavoie noua, celor supusi la incercari; pentru care ne-ai si adus pe noi la a Ta nepatimire.

Primeste deci, Stapane, cererile si rugaciunile noastre si odihneste pe toti parintii fiecaruia, pe maici, pe frati, pe surori, pe fii, pe cei dintr-o rudenie si dintr-o semintie, si toate sufletele care au adormit mai inainte in nadejdea invierii si a vietii de veci; si aseaza sufletele si numele lor in cartea vietii, in sanurile lui Avraam, ale lui Isaac si ale lui Iacov, in latura celor vii, in imparatia cerurilor, in raiul desfatarii, ducandu-i pe toti, prin ingerii Tai cei luminati, in sfintele Tale locasuri, ridicand impreuna si trupurile noastre, in ziua in care ai hotarat, dupa fagaduintele Tale cele sfinte si adevarate. Caci nu este, Doamne, moarte, pentru robii Tai, cand iesim din trup si venim la Tine, Dumnezeule, ci mutare de la cele mai pline de intristare la cele mai bune si mai vesele, si odihna si bucurie. Iar de am si gresit Tie ceva, fii milostiv si noua si acelora, pentru ca inaintea Ta nimeni nu este curat de intinaciunea, chiar de ar fi viata lui doar o singura zi. Ca numai Ta singur Te-ai aratat pe pamant fara de pacat, Domnul nostru Iisus Hristos, prin Care toti nadajduim sa dobandim mila si iertare de pacate. Pentru aceasta, ca un Dumnezeu bun si iubitor de oameni, dezleaga, lasa si ne iarta noua si acelora, caderile in pacate, cele cu voie si cele fara de voie, cele cu stiinta si cele fara de stiinta, cele aratate si cele ascunse, cele cu lucrul si cele cu gandul, cele cu cuvantul si cele din toate umbletele si miscarile noastre. Si celor care s-au mutat de aici mai inainte, daruieste-le izbavire si iertare; iar pe noi, care suntem aici, ne binecuvinteaza, daruindu-ne sfarsit bun si pasnic si noua si la tot poporul Tau si, revarsand asupra noastra indurarile milei si ale iubirii de oameni, la venirea Ta cea infricosatoare si de temut fa-ne vrednici de imparatia Ta.

In continuare se zice si rugaciunea aceasta:

RUGACIUNEA A SAPTEA

Dumnezeule cel Mare si Preainalt, Care singur ai nemurire si locuiesti in lumina cea neapropiata; Cel ce ai facut toata faptura cu intelepciune; Cel ce ai despartit lumina de intuneric si ai pus soarele spre stapanirea zilei, iar luna si stelele spre stapanirea noptii; Cel ce ne-ai invrednicit pe noi, pacatosii, ca si in ziua de astazi sa intampinam fata Ta intru marturisire si sa-Ti aducem slujba de seara; Insuti, Iubitorule de oameni, Doamne, indrepteaza rugaciunea noastra ca tamaia inaintea Ta si o primeste ca pe o mireasma cu bun miros. Si ne da noua aceasta seara de acum si noaptea care vine, cu pace. Inarmeaza-ne cu armele luminii. Izbaveste-ne pe noi de frica de noapte, si de tot lucrul ce se petrece in intuneric; si ne daruieste noua somnul, pe care ni l-ai dat spre odihna, pentru neputinta noastra, ferit de toata nalucirea diavoleasca. Asa. Stapane al tuturor, Datatorule de bunatati, da-ne ca si in asternuturile noastre, umilindu-ne, sa pomenim si noaptea numele Tau cel preasfant; si cu gandirea la poruncile Tale fiind luminati, sa ne sculam cu bucurie sufleteasca, spre slavirea bunatatii Tale, aducand milostivirii Tale cereri si rugaciuni pentru pacatele noastre si ale intreg poporului Tau, pe care, pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, cu mila il cerceteaza.

Si indata diaconul zice:
Apara, mantuieste, miluieste, ridica-ne si ne pazeste pe noi, Dumnezeule, cu harul Tau.
Strana: Doamne, miluieste (o data).
Pe Preasfanta, curata, preabinecuvantata, slavita, Stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria, cu toti Sfintii pomenindu-o; pe noi insine si unul pe altul, si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam.
Strana: Tie, Doamne.
Preotul, ecfonisul:
Ca Tu esti odihna sufletelor si a trupurilor noastre, si Tie slava inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor.
Strana: Amin.

Dupa aceea, de la locul cel obisnuit, diaconul zice:
Sa plinim rugaciunea noastra cea de seara, Domnului.
Strana: Doamne, miluieste (o data).
Apara, mantuieste, miluieste si ne pazeste pe noi, Dumnezeule, cu harul Tau.
Seara toata desavarsita, sfanta, in pace si fara de pacat, la Domnul sa cerem.
Strana: Da Doamne.
Inger de pace, credincios indreptator, pazitor sufletelor si trupurilor noastre, la Domnul sa cerem.
Mila si iertare de pacatele si de gresalele noastre, la Domnul sa cerem.
Cele bune si de folos sufletelor noastre si pace lumii, la Domnul sa cerem.
Cealalta vreme a vietii noastre in pace si intru pocainta a o savarsi, la Domnul sa cerem.
Sfarsit crestinesc vietii noastre, fara durere, neinfruntat, in pace si raspuns bun la infricosatoarea judecata a lui Hristos, sa cerem.
Pe Preasfanta, curata, preabinecuvantata, slavita stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria, cu toti sfintii pomenindu-o; pe noi insine si unii pe altii si toata viata noastra, lui Hristos Dumnezeu sa o dam.
Strana: Tie, Doamne.

Preotul, ecfonisul:
Ca bun si iubitor de oameni Dumnezeu esti si Tie slava inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor.
Strana: Amin.
Preotul, intorcandu-se spre apus, zice:
Pace tuturor.
Strana: Si duhului tau.
Diaconul:
Capetele noastre Domnului sa le plecam.
Strana: Tie, Doamne.

Iar preotul plecandu-si capul, citeste in taina rugaciunea plecarii capetelor:

Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai plecat cerurile si Te-ai pogorat pentru mantuirea neamului omenesc, cauta spre robii Tai si spre mostenirea Ta. Ca Tie, Judecatorului celui infricosator si iubitor de oameni, si-au plecat capetele si si-au supus grumajii, robii Tai, nu de la oameni asteptand ajutorul, ci nadajduind in mila Ta si dorind dupa mantuirea Ta. Pe acestia pazeste-i in toata vremea, si in seara de acum si in toata noaptea ce vine, de tot vrajmasul si de toata lucrarea cea potrivnica a diavolului, de cugetele desarte si de ganduri rele.
Apoi cu voce tare:
Fie stapanirea imparatiei Tale binecuvantata si preaslavita, a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor.
Strana: Amin.

LA STIHOAVNA

Se pun Stihirile idiomele, glasul al 3-lea:

Acum limbile s-au facut tuturor spre semn, in chip vadit; ca iudeii dintre care este dupa trup Hristos, fiind raniti de necredinta, au cazut din harul lui Dumnezeu; iar noi, cei dintre neamuri, ne-am invrednicit de lumina cea dumnezeiasca, intarindu-ne prin cuvintele Ucenicilor, care au vestit slava lui Dumnezeu, Binefacatorul tuturor; cu care plecand inimile si genunchii, cu credinta sa ne inchinam Mantuitorului sufletelor noastre, intarindu-ne prin Duhul Sfant.

Stih: Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule, si duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele.
Acum Duhul cel Mangaietor S-a varsat peste tot trupul; ca incepand cu ceata Apostolilor, de la dansii, prin impartasire, a revarsat harul asupra credinciosilor; si incredinteaza venirea Lui cea puternica, impartind ucenicilor limbile cele in chip de foc, spre lauda si slava lui Dumnezeu. Pentru aceasta, luminandu-ne inimile cu priceperea si intarindu-ne in credinta prin Sfantul Duh, ne rugam sa se mantuiasca sufletele noastre.

Stih: Nu ma lepada pe mine de la fata Ta, si Duhul Tau cel Sfant nu-L lua de la mine.
Acum Apostolii lui Hristos se imbraca cu putere de sus; ca Mangaietorul ii innoieste pe dansii, innoindu-Se intru ei prin innoire de taina a cunostintei; pe care propovaduind-o cu graiuri straine si cu inalte cuvinte, ne invata sa cinstim Fiinta cea vesnica si una, in trei Ipostasuri, a lui Dumnezeu, Binefacatorul tuturor. Pentru aceasta, luminandu-ne cu invataturile acelora; sa ne inchinam Tatalui si Fiului si Duhului Sfant, rugandu-ne sa se mantuiasca sufletele noastre.

Slava... Si acum..., glasul al 8-lea:
Veniti, popoarelor, sa ne inchinam Dumnezeirii celei in trei Ipostasuri: Fiul in Tatal, impreuna cu Sfantul Duh. Caci Tatal a nascut din veci pe Fiul, Cel impreuna-vesnic si impreuna pe scaun sezator; si Duhul Sfant era in Tatal, preaslavit impreuna cu Fiul: o Putere, o Fiinta, o Dumnezeire, Careia toti inchinandu-ne, zicem: Sfinte Dumnezeule, Cel ce toate le-ai facut prin Fiul cu impreuna-lucrarea Sfantului Duh; Sfinte tare, prin Care pe Tatal am cunoscut si prin Care Duhul Sfant a venit in lume; Sfinte fara de moarte, Duhule Mangaietor, Cel ce din Tatal purcezi si in Fiul Te odihnesti, Treime Sfanta, slava Tie!

Apoi cel mai mare (sau citetul cel randuit) citeste:

Acum slobozeste pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau, in pace; ca vazura ochii mei mantuirea Ta, pe care ai gatit-o inaintea fetei tuturor popoarelor: lumina spre descoperirea neamurilor si slava poporului Tau Israel.
Sfinte Dumnezeule... Preasfanta Treime... Tatal nostru... Preotul: Ca a Ta este imparatia...
Troparul Praznicului, glasul al 8-lea:
Bine esti cuvantat, Hristoase Dumnezeul nostru, cel ce prea intelepti pe pescari ai aratat, trimitandu-le lor Duhul Sfant. Si printr-insii lumea ai vanat, Iubitorule de oameni, slava Tie!

Diaconul:
Intelepciune!
Strana: Binecuvinteaza.
Preotul:
Cel ce este binecuvantat, Hristos, Dumnezeul nostru, totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor.
Strana: Amin.
Intareste, Dumnezeule, sfanta si dreapta credinta a dreptslavitorilor crestini, si Sfanta Biserica Ta o pazeste in veacul veacului.
Preotul:
Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi.
Strana:
Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.
Preotul:
Slava Tie, Hristoase Dumnezeul nostru, nadejdea noastra, slava Tie!
Strana:
Slava… Si acum… Doamne, miluieste (de trei ori), Binecuvinteaza!

Preotul, apolisul:
Cel ce din sanurile Tatalui S-a desertat pe Sine si din cer pe pamant S-a pogorat si a luat toata firea noastra cea omeneasca si a indumnezeit-o, iar dupa aceea iarasi S-a suit la ceruri si a sezut de-a dreapta lui Dumnezeu si Tatalui, si a trimis, peste Sfintii Sai Ucenici si Apostoli, pe Duhul cel dumnezeiesc si Sfant, Cel de o fiinta si de o putere, intocmai slavit si impreuna-vesnic; si printr-Insul i-a luminat pe ei si prin ei pe toata lumea; Hristos, Adevaratul Dumnezeul nostru, pentru rugaciunile Preacuratei si celei cu totul fara de prihana Sfintei Sale Maici, ale Sfintilor, slavitilor si intru tot laudatilor, de Dumnezeu propovaduitorilor si purtatorilor de Duh Apostoli, si ale tuturor Sfintilor, sa ne miluiasca si sa ne mantuiasca pe noi, ca un bun si de oameni iubitor.
Strana: Amin.

13 Iunie 2016

Vizualizari: 16857

Voteaza:

Vecernia plecarii genunchilor 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE