Manastirea Toplou

Manastirea Toplou este situata in extrema estica a Insulei Creta, la o distanta de aproximativ 10 kilometri de orasul Sitia, imprejurimile acesteia fiind caracterizate de uscaciune si pietris.

Exista o oarecare nesiguranta in privinta datei intemeierii acesteia. Conform traditiei, manastirea a fost ridicata in secolul al XV-lea, odata cu gasirea unei icoane cu Preasfanta Fecioara intr-una din pesterile zonei de catre un grup de fermieri locali. Inaintea acesteia a mai existat aici o manastire, a Sfantului Isidor, pe care o gasim mentionata de catre calugarul latin C. Buondelmonti in anul 1415 in urma calatoriilor sale spre Creta.

Cunoscutul arheolog si istoric Stefanos Xanthoudidis e de parere ca manastirea a fost construita in jurul anului 1600, insa sustine in continuare ca aceasta a fost ridicata pe locul celeilalte manastiri inchinate Sfantului Isidor din perioada bizantina. Abatele Gavriil Pantogalos a renovat-o pe cea veche si i-a schimbat numele in Panagia Akrotiriani. In orice caz, cladirea actuala dateaza din anul 1611, moment in care Andreas Kornaros a lasat acesteia prin testament o suma considerabila de bani.

Exista mai multe episcopii si manastiri care au fost mutate mai in adancul tarii, spre a fi pazite de atacurile piratilor, care, in ultima parte a venetienilor (1210-1669) facusera ravagii pe coastele Cretei. Pozitie aleasa de Toplu e una strategica, neputand fi vazuta de pe mare.

Intr-un document venetian din anul 1613 manastirea este mentionata cu numele de Akrotiriani. De asemenea, mai este mentionat faptul ca manastirea a fost fortificata pentru a asigura siguranta calugarilor in cazul unor atacuri. Fiind grav avariata in urma cutremurului din 1612, abatele Gavriil Pantogalos si-a prezentat dorinta de a o renova. Senatul Venetiei a oferit o suma de 200 de ducati pentru aceasta lucrare, stiut fiind faptul ca multi cetateni mergeau la aceasta si la biserica in general.

In timpul acestei renovari manastirea a capatat prezenta infatisare de fortareata cu ziduri inalte inchise care o separa total de imprejurimile acesteia. Odata cu suma de bani, venetienii au oferit manastirii si dreptul de a detine cativa soldati si un tun pentru un oarecare atat iminent din partea otomanilor, care se aflau intr-o perioada de inflorire.

Dupa ce turcii au cucerit estul insulei Creta in anul 1648, Chorasanli Ali Baba impreuna cu alti 40 de musulmani au vizitat manastirea (aici au fost gazduiti). Fiind placut impresionati de tratarea calugarilor din manastire, Ali Baba a ordonat confectionarea unui turban din marmura alba spre a fi asezat deasupra intrarii in manastire, ca semn de respect si protectie. Acestia erau baza armatei otomane din perioada 1329-1826, fiind dintre cei alesi din copiii crestinilor si educati de mici spre a forma o armata de elita. Ceea ce s-a intamplat la manastirea Toplu este unul din mai multele ingaduinte savarsite de acestia, ca urmare a originilor lor crestine.

Insa acest turban-simbol nu a impiedicat atacurile asupra manastirii, care au avut loc din cand in cand. Un document din anul 1811 spune ca monahii din manastire au fost persecutati psihic si material in repetate randuri de un anume Braim Aga Kasapis de la episcopia Kato a Sitiei. Nemaiputand indura severul tratament, in timpul unei nopti, monahii l-au aruncat pe persecutor din turnul manastirii, iar mai apoi i-au pus cadavrul pe un cal trimitandu-l acasa. Insa in locul numit acum "Locul blestemului" cadavrul a cazut de pe cal. Urmatoare zi, cadavrul a fost gasit de turci, care vazand urme de ceara pe hainele lui, si-au dat seama de ce se intamplase. Drept razbunare, conducatorul Sitiei, Ibrahim Afentakakis din Tourtouli, a omorat 12 calugari, in timp ce ceilalti au reusit sa fuga.

Odata cu izbucnirea revolutiei grecilor, in anul 1821, manastirea a inceput din nou sa fie supusa atacurilor. Intr-un text care relateaza dezastrele vremii respective gasim scris: in a 26 zi a lunii iunie a anului 1821, mania lui Dumnezeu a venit asupra pacatelor noastre, turcii invadand manastirea si cauzand multa varsare de sange. Au fost omorati 24 de parinti centenari alaturi de episcop si de alti monahi. Odata cu acest eveniment, manastirea a ramas abandonata.

In anul 1828 turcii s-au stabilit in interiorul manastirii, fortificandu-o ca masura de aparare impotiva revolutionarilor cretani, care ii urmareau spre a ii pedepsi pentru crimele savarsite. Pana la urma, acestia s-au predat cretanilor.

Odata cu rerimarea rebeliunii, manastirea Toplou a fost reabilitata, insa pana in anul 1866 aceasta va fi din nou supusa atacurilor datorita participarii abatelui Meletios Michelidakis la consiliul revolutionar. In urmatoarele revolutii, manastirea nu a mai avut de suferit, aceasta ajungand un refugiu bun pentru crestini.

In timpul celui de al doilea razboi mondial, manastirea a devenit un important centru de rezistenta, mai ales datorita faptului ca aceasta detinea un radio cu transmisie fara fir. Din pacate, germanii au aflat acest lucru, si au luat prizonier pe abatele Gennadios Silignakis alaturi de alti doi monahi. Unul din monahi a murit in inchisoare, in urma durelor torturari. Ceilalti au murit si ei, insa putin mai tarziu, in Agia, Chania.

In multe dintre documentele manastirii se gasesc descrieri ale grelelor incercari prin care a trecut manastirea. Intre atacuri si incercari, manastirea a functionat si ca scoala. In anul 1850, in manastire invatau 30 de elevi. Scoala este atasata manastirii, in aceasta invatand aproximativ 30 de doamne din district. Invatamantul din manastire a fost si este gratuit.

Primul lucru de vizitat, odata ajunsi la manastirea Toplu din Sitia, este o mica capela izolata in partea dreapta a drumului. In partea stanga se afla manastirea, alaturi de dependintele acesteia. In fata intrarii se gaseste o moara din secolul trecut, care nu mai lucreaza, insa are o deosebita valoare deoarece a sustinut economia manastirii, aceasta realizand un circuit inchis.

Intrarea in manastire se face prin asa numita "Loggia" care formeaza un zid inalt si lat in jurul manastirii - acesta e format din chiliile calugarilor. In "Loggia" s-a deschis si un pangar cu carti, icoane si alte obiecte religioase.

Trecand de "Loggia" se ajunge la manastirea cu forma de fortareata, in care se intra prin "Usa cu roata" numita asa datorita sistemului de glisare al usii - fiind foarte grea, aceasta se inchide si se deschide glisand pe o roata. Deasupra usii se afla asa-numita "Gaura a ucigasilor" aducand aminte de metodele de aparare ale calugarilor - inamicii erau incetiniti sau chiar opriti prin aruncarea cu pietre sau ulei incins prin acea gaura de deasupra usii. Din manastire se putea fugi printr-un pasaj subteran de 180 de metri lungime, avand iesirea intr’o grota, acoperita cu pomi.

In curtea manastirii, care este pavata cu pietre din mare, se poate vedea cat de mare este complexul monahal. Are trei nivele si o inaltime de 15 metri.

Deasupra curtii compacte se ridica turnul inalt de 33 de metri - turn clopotnita. Este ridicat in stilul italian, fiind separat de biserica. A fost ridicat sub abatele Gavriil Pantogalos la inceputul secolului al XVII-lea, insa prabusindu-se a fost refacut mai tarziu de Kyrillos Smirilios.

Conform traditiei, zona manastirii fiind foarte secetoasa in locul ridicarii turnului, arhitectul acestuia a visat ca daca se va arunca de pe turn va gasi apa in locul in care va pica. Astfel, sarind, acesta nu a murit, ci doar s-a ranit putin iar in acel loc a sapat fantana care exista si azi. Cu toate ca nu este adanca decat de 4 metri, apa exista din abundenta.

Biserica este construita in forma de basilica cu doua nave. Nava de nord este inchinata Nasterii Fecioarei Maria si apartine anilor 1300. O parte a acesteia este ridicata deasupra initialei biserici a Sfantului Isidor, din anul 960. Nava de sud, care a fost adaugata dupa distrugerea manastirii din anul 1471, este inchinata Sfantului Ioan Teologul, sarbatorit la 26 septembrie. In spatele altarului se afla o pestera din care izvoraste apa. Conform traditiei, aici a fost gasita prima icoana.

In timpul cutremurului din anul 1612 manastirea a suferit grave avarii, aripa nordica fiind pe punctul de a ceda. Aceasta a fost renovata sub abatele Pantogalos in anul1619, lucru mentionat in inscriptia murala din stanga usii de intrare a bisericii, de sub basorelieful din marmura al Fecioarei Maria - lucru opus canoanelor ortodoxe, care nu accepta sculpturile, ci doar picturile in cult.

          

Senatul Venetiei a contribuit cu 200 de ducati de aur la terminarea lucrarilor de imbunatatire ale manastirii - lucrari in urma carora manastirea si-a insusit aspectul unei fortarete. Familiile Metzos si Kornaros au donat sume mari de bani in aceasta privinta - prin urmare, s-a ajuns la numirea aripilor de nord si sud cu numele acestor familii - aripa de sud se numeste Kornaros iar cea de nord Metzos.

Cea mai fascinanta parte a manastirii este probabil trapeza - cantina - impodobita cu fresce. La inceputul anului 1982 calugarii au inceput pictarea peretilor alaturi de pictorul Manolis Betinakis. S-a dovedit a fi un proces lund si dificil deoarece nici unul din ei nu stia vreo notiune elementara de pictura.