In loc de introducere

• « Inapoi
• Inainte »

Micul Pateric de la Colciu

I. O noapte cu luna

Un binecunoscut scriitor al Bisericii Romane, parintele Ioanichie Balan, povesteste despre pelerinajul sau la Muntele Athos si despre cuviosii parinti ai schitului Colciu: "De-a lungul istoriei, Muntele Athos a fost pentru intreaga lume o veritabila citadela a afirmarii si apararii credintei ortodoxe. Pentru mai bine de o mie de ani, Athosul a fost cea mai inalta scoala a cresterii si perfectionarii monahismului ortodox, fara egal in vreo alta tara crestina. Athosul a dat Bisericii Ortodoxe sute de sfinti, ierarhi remarcabili, asceti, dascali ai rugaciunii, monahi sfinti, scriitori bisericesti si apologeti ai dreptei credinte si ai Traditiei ortodoxe. Aici Dumnezeu este laudat de mai bine de un mileniu, probabil mai mult decat oriunde altundeva pe pamant, iar rugaciunea este inaltata catre Domnul in mai multe limbi, printre care si romana. In fiecare noapte, de la miezul noptii pana se crapa de ziua, monahii athoniti se roaga din tot sufletul lor si slujesc Sfanta Liturghie in sute de biserici si paraclise".

Dorinta de a cunoaste mai de aproape Muntele Athos si de a purta convorbiri duhovnicesti cu parintii aghioriti romani ne-a indemnat sa pornim in pelerinaj spre acest munte binecuvantat si sfant.

Dupa o oprire de doua zile la Tesalonic, oras increstinat de Sfantul Apostol Pavel, traversam peninsula Halkidiki si de acolo, intr-o mica ambarcatiune, calatorim inca doua ore pe Marea Egee inspre portul athonit Dafni. Iata-ne in tara calugarilor ortodocsi din lumea intreaga! Iata-ne in tara cea sfanta a Muntelui Athos! In port se afla o multime de monahi si pelerini care au venit din tinuturi foarte indepartate. Pret de alte doua ore, urcam un drum serpuit si ajungem la Karyes, capitala si centrul spiritual si administrativ al Muntelui, unde oprim pentru o noapte. Cativa calugari romani merg inaintea noastra. La miezul noptii, in Munte, clopotele ii trezesc pe toti pentru slujba Utreniei. O atmosfera nemaiintalnita de liniste, de tihna si sfintenie ne inconjoara... "Muntele Athos, Sfantul Munte, al doilea rai de pe pamant", spune un stih al Parintilor aghioriti.

A doua zi, un grup de monahi romani ies in pelerinaj de-a lungul potecilor ascunse ale Athosului, inspre schiturile si chiliile locuite de smeritii monahi ce au venit din Romania. Ne indreptam spre chilia Sfantul Gheorghe - Colciu - un drum care ne ia patru ore de mers, pana la asfintit. Pentru inceput, ratacim printr-o vale larga si insorita, acoperita cu paduri, livezi de maslini si vita-de-vie. Aceasta este Kapsala. In vremurile de odinioara, aici se nevoiau sute de isihasti, printre care si multi romani. Azi au ramas putini. Chilii pustnicesti apar ici-colo pe pajisti si in luminisuri de padure. Datorita absentei monahilor, unele sunt nelocuite si intr-o stare de neglijare. Altele sunt bine intretinute, inconjurate de livezi de maslini si lamai si pomi de grape - semn ca unele sunt inca locuite, ca in ele candela privegherii nu este stinsa si ca numele lui Dumnezeu este inca laudat. La orizont pot fi vazute manastirile Pantocrator, Stavronikita, Iviron si Filoteu, inaltandu-si turnurile spre cer, iar dedesubt, la poalele muntelui, se dezvaluie marea cea misterioasa.

In chilia Sfantul Gheorghe, deasupra golfului Colciu, locuiesc trei monahi romani, sub indrumarea ieroschimonahului Dionisie Ignat. Parintii ni se infatiseaza avand multa dragoste si lacrimi in ochi. Ne inchinam in biserica, cantam Domnului si Maicii Sale - ocrotitoarea Sfantului Munte, ne dam sarutarea de bun-venit si ramanem aici peste noapte. O noapte cu luna, intr-o tacere inimaginabila, ce trezeste sufletul la rugaciune. Numai murmurul apei se aude slab jos, la poalele muntelui.

• « Inapoi
• Inainte »