VIII. Sfantul Munte Athos

• « Inapoi
• Inainte »

In data de 6 septembrie 1926, au venit ca oaspeti in Chilia Sfantul Gheorghe a parintelui Gherasim Sperchez, de la Schitul Capsala, nu departe de Karyes.

Batranul Dionisie descria sosirea lor astfel: "Am venit in 1926 cu inca trei parinti, inclusiv fratele meu mai in varsta, ierodiaconul Ghimnazie. In Romania nu auzisem despre Muntele Athos. Prima oara am mers la Chilia Sfantul Gheorghe in Capsala. Acolo erau 18 romani. Am ajuns in ajunul praznicului Nasterii Maicii Domnului si indata am avut parte de o priveghere de toata noaptea. Pe atunci era foarte liniste in muntele Athos".

Neincetat rugandu-se, ei au pribegit prin Sfantul Munte. La Schitul Prodromu, egumenul Anikita le-a spus ca dupa ce vor fi terminat sa se roage la locurile sfinte din Munte, sa se intoarca, caci atunci, poate, ii va primi in schit. Oricum, intre timp a fost numit un alt egumen, iar acesta le-a spus ca sunt alti monahi care vor sa intre in schit, dar momentan lipsesc; acestia trebuie sa se intoarca inainte ca el sa ia vreo decizie.

Deoarece se intampla des ca cineva sa devina un bun monah atunci cand incepe prin a locui cu un strain, parintele Ghimnazie a decis ca fratele Dimitrie ar trebui sa faca asa. De aceea l-a trimis la parintele Serafim, la Biserica Intrarii in Templu a Nascatoarei de Dumnezeu, langa Karyes, mai jos de Schitul Sfantul Andrei. Aceasta a fost in noiembrie 1926, si fratele Dimitrie a stat acolo pana in iulie 1927. In acest timp, parintele Ghimnazie a lucrat la Manastirea Iviron.

In iulie 1927, Chilia Buneivestiri de langa Manastirea Pantocrator a ajuns de vanzare si a fost cumparata de parintele Ghimnazie si fratele Dimitrie, impreuna cu un alt calugar, parintele Sebastian. Ei au imprumutat cinci mii de drahme de la un anume parinte Mihail, care era negustor la Karyes.

Batranul Dionisie spunea despre aceasta: "Cumparaseram Chilia Buneivestiri din Capsala imprumutand niste bani, si ne-a luat trei ani de munca pentru a-i returna. Pentru fiecare zi de lucru castigam doua zeci de drahme. In acele vremuri, cu atata se puteau cumpara doar doua paini. Era foarte greu de trait. Era extrem de dificil sa te tii de programul zilnic de slujbe si sa mai faci si altceva pe langa aceasta. Dar in acest timp m-am simtit mai aproape de Dumnezeu decat oricand altcandva, caci era atat de greu si trebuia sa ne incredintam atat de mult voii lui Dumnezeu. Am locuit in aceasta chilie timp de cinci ani. In 1927 am fost tuns monah, iar fratele meu (Ghimnazie) a fost hirotonit ieromonah. In 1931, am fost hirotonit ierodiacon".

Au stat la Colciu la Chilia Buneivestiri pana in 1933. Chilia era saraca in mijloace materiale, si amandoi trebuiau sa lucreze in Manastirea Iviron, in timp de parintele Sebastian ramanea la chilie. Aici, la Chilia Buneivestiri, au avut multe ispite din partea vrajmasului. Dracii le apareau sub diferite forme, facandu-se vazuti si auziti, pentru a-i infricosa ca sa abandoneze randuiala lor de chilie si viata stricta pe care o urmau in mod obisnuit. Uneori dracii apareau sub forma de caini turbati si se napusteau la ei, latrand. Parintele Ghimnazie se ruga si slujea des Sfanta Liturghie, iar dracii au disparut. In acest timp, parintele Ghimnazie a cazut bolnav, totusi nu si-a schimbat modul sau aspru de viata.

Batranul Dionisie va relata mai tarziu: "In 1933 am parasit Chilia Buneivestiri pentru o alta chilie in Capsala, inchinata Sfantului Tihon de Zadonsk. Egumenul Chiliei Bunavestire tocmai murise, iar parintele Ghedeon (Chelaru), egumenul Chiliei Sfantul Tihon de Zadonsk, ne-a rugat sa mergem sa locuim cu el".

Parintele Ghedeon a devenit acum parintele lor duhovnicesc, iar ei au locuit cu el timp de patru ani.

• « Inapoi
• Inainte »