Newsletter
Aboneaza-te si afla in fiecare saptamana noutatile de pe CrestinOrtodox.ro
VI. Tineretea batranilor Ghimnazie si Dionisie de la Colciu
Batranii Ghimnazie si Dionisie s-au nascut in comuna Vorniceni, in judetul Botosani, fii ai lui Ioan si Casandra Ignat. In familie au fost opt frati si surori. Dintre acestia, fiul cel mai varstnic, Gheorghe (viitorul batran Ghimnazie) si cel mai mic, Dimitrie (viitorul batran Dionisie) vor deveni monahi.
Batranul Ioan Sova scrie: "Tatal lor a fost un barbat de o evlavie deosebita, care adesea mergea impreuna cu toata familia sa se inchine la manastirile din apropiere. Iata un exemplu graitor in ce priveste marea sa credinta: odata mergea in pelerinaj la moastele Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava si, necunoscand drumul, ii intreba pe toti cei pe care ii intalnea cum sa ajunga acolo. Dupa un timp, pe cand inca era la trei sau patru ore distanta de Suceava, mireasma mirului sfintit a venit la narile sale. A mers dupa acest miros si a descoperit ca l-a dus chiar la moastele Sfantului Ioan".
Aceasta mare evlavie s-a transmis copiilor. Duminica sau de sarbatori, ei nu lipseau niciodata de la biserica. Cand copiii lui aveau trebuinta de ceva, el facea seara multe metanii si se ruga cerand ajutorul lui Dumnezeu. In felul acesta, ei primeau intotdeauna cele de care aveau nevoie.
Gheorghe s-a nascut in 1899. A mers la scoala timp de cinci ani in satul sau natal si a fost un elev foarte bun, in special la matematica. In perioada aceea, satul avea mare nevoie de un contabil, si primarul satului l-a sfatuit sa urmeze scoala de comert. Totusi, pe cand se pregatea sa intre la examenul de admitere, altii l-au sfatuit sa nu urmeze aceasta scoala, iar el s-a intors acasa.
Dimitrie s-a nascut in 1909 si a urmat patru clase la scoala din sat. In 1911 tatal lor a murit, iar Gheorghe, fiind cel mai in varsta dintre frati, a devenit capul familiei.
Fiind inca un copil, Gheorghe a abandonat jocurile copilaresti si s-a dedicat rugaciunii, metaniilor si citirii din Vietile Sfintilor. In conformitate cu aceasta, el s-a hotarat mai apoi sa devina monah. Totusi, familia s-a opus hotararii sale. Un respectat batran al satului, pe nume Costache Iepure, i-a spus ca el auzise despre viata monahala ca este grea. Mai mult, Costache a adaugat ca, daca Gheorghe vroia sa se faca monah atunci trebuia sa fie un exemplu veritabil de monah, astfel incat satul sa fie mandru de el si sa nu faca numele familiei sale de ocara.
Cu toate responsabilitatile sale de cap de familie, Gheorghe nu a fost scutit de serviciul militar. Dupa ce a terminat armata, el a hotarat sa plece intr-o manastire, insa nu stia unde anume sa mearga. Andrei, cumnatul sau, i-a spus ca stie de un schit des vizitat, numit Magura, mai sus de Targu Ocna, nu departe de Ciresoaia, unde avusesera loc teribile lupte cu nemtii. Indata, Gheorghe a scris o frumoasa scrisoare staretului de la Magura, spunand ca ar vrea sa ajunga calugar daca acesta din urma il va primi. Raspunsul a venit repede: "Vino, frate Gheorghe, caci e mare nevoie!".
Cuprins
- Ne vorbesc parinti athoniti
- In loc de introducere
- II. Schitul Colciu
- III. Batranul Ilie Vulpe (8 decembrie 1928)
- IV. Batranul Ioan Gutu (5 decembrie 1996)
- V. Batranul Ghedeon Chelaru (30 august 1979)
- VI. Tineretea batranilor Ghimnazie si Dionisie de la Colciu
- VII. Inceputurile monahale ale fratilor
- VIII. Sfantul Munte Athos
- IX. Schitul Colciu
- X. Adormirea parintelui Ghimnazie (1965)
- XI. Batranul Dionisie Ignat
- XII. Sfaturile batranului Dionisie
- Din apoftegmele parintelui Dionisie Ignat
- Ne vorbeste parintele Dionisie de la Colciu
- Ne vorbeste parintele Iulian de la Prodromu
- Gandurile unui pelerin la Sfantul Munte Athos
