VII. Inceputurile monahale ale fratilor


In toamna anului 1922, Gheorghe a pornit spre Schitul Magura. In prima Duminica a Postului Mare, in 1923, staretul, vazandu-i ravna, l-a tuns in monahism cu numele de Ghimnazie. Fiind un om deosebit, avand mare zel pentru viata monahala si pentru slujbele Bisericii, a fost hirotonit diacon in 1924, desi era inca tanar.

La Schitul Magura se afla o mica icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului. Multime nenumarata de oameni veneau mai ales din Transilvania la biserica schitului pentru maslu si avusesera loc multe vindecari. In timpul acesta, Maria, sora cea mai mare a parintelui Ghimnazie, s-a simtit rau. Aceasta avea o umflatura mare, de marimea palmei ei, pe abdomen, si cheltuise o multime de bani pe doctori dar fara vreun rezultat. Parintele Ghimnazie a slujit de trei ori Sfantul Maslu si i-a trimis faina si ulei sfintit si - minune a Maicii Domnului! - sora sa, Maria, s-a vindecat de boala.

Programul de viata al parintelui Ghimnazie la Schitul Magura era foarte strict. La miezul noptii, el se trezea pentru canonul sau de la chilie, iar dupa aceea, la ora trei, mergea la Utrenie. El facea multe metanii si inchinaciuni si postea des: lunea, miercurea si vinerea el nu manca nimic. In timp ce lucra rugaciunea cea neintrerupta, el facea munci fizice grele, cum ar fi incarcarea fanului cosit. In timp, el a devenit unul dintre conducatorii Schitului Magura. Cunostea bine intreaga randuiala a slujbelor Bisericii. Citea si recitea toate cartile din biblioteca schitului.

In 1923, pe cand era in varsta de paisprezece ani, fratele sau mai mic, Dimitrie, plin si el de dorinta arzatoare pentru viata monahala, l-a urmat pe parintele Ghimnazie la Schitul Magura. Staretul s-a hotarat sa-l primeasca, dar in acelasi timp sa-l trimita la scoala. Astfel ca, timp de doi ani, Dimitrie a invatat la Scoala Profesionala din Targu Ocna si adesea vizita Schitul.

In 1926 a fost o mare dezordine din pricina schimbarii calendarului bisericesc, ceea ce a cauzat separare printre credinciosi. Parintele Ghimnazie, Dimitrie si alti doi au plecat la Muntele Athos. Auzisera zvonuri despre viata foarte dificila de acolo - cum ca painea nu se putea gasi si ca monahii traiau cu frunze - dar auzisera de asemenea ca acolo monahismul era infloritor.

Batranul Ioan Sova scrie: "S-au imbarcat la Constanta pe un elegant vas romanesc si au ajuns in Pireu. Au stat acolo timp de trei zile si s-au urcat pe o mica barca stricata, ce era aproape mereu inghitita de valuri. Dupa multe aventuri, si dupa ce au trecut prin multe insule, au ajuns la Muntele Sfant la portul Dafni, unde, spre mirarea lor, au gasit paine".