IX. Schitul Colciu

• « Inapoi
• Inainte »

In 1937, amandoi fratii au venit cu parintele Ghedeon la Chilia Sfantul Gheorghe la Colciu, un schit al Manastirii Vatoped. Toti trei au lucrat cu multa ravna si jertfire de sine la reconstructia acestei chilii. Cu toata aceasta munca foarte grea, ei nu si-au abandonat nici macar pentru o clipa randuiala lor ascetica, adica slujbele bisericesti, canonul de la chilie si lucrul in jurul schitului. Ei indeplineau randuiala bisericeasca urmand practica marilor manastiri, fara sa scurteze nimic din tipicon.

Rugaciunile erau grupate astfel: Ceasul al Noualea, Vecernia si Canonul Maicii Domnului erau cantate cu un ceas inainte de asfintit. Pavecernita se citea imediat dupa masa de seara. La ora opt dimineata dupa calculele bizantine, ceea ce este echivalent cu ora doua noaptea, slujbele incepeau: Miezonoptica, Utrenia, Ceasul Intai, Ceasul al Treilea, Ceasul al Saselea, urmate de Sfanta Liturghie. Dupa a sasea lauda a canonului de la Utrenie, se canta un acatist. Parastasul se facea dupa-amiaza. Canonul de la chilie se facea intotdeauna cu un ceas inainte de Ceasul al Noualea, adica atunci cand calugarul era liber.

Chilia avea livezi de maslini, cam o mie de pomi, precum si vita-de-vie, portocali, lamai, nuci, smochini, pruni, visini si altele. In gradina cresteau toate cele necesare: ceapa, usturoi, rosii, vinete, ardei iute, patrunjel, telina, varza, sfecla, cartofi, fasole si altele. Calugarii vorbeau de gradina lor ca de "vaca monahului" .

Printre toate muncile lor fizice si duhovnicesti, Dumnezeu le trimitea de asemenea si mangaieri. In Chilia Sfantul Gheorghe se afla o icoana a Maicii Domnului de la Kazan, facatoare de minuni, care acum se afla in biserica. La inceput se afla intr-una din chiliile monahilor si statea pe o masa in mijlocul camerei, cu doua candele aprinse inaintea ei. Dupa cum povesteste batranul Ioan Sova, "odata camera a luat foc si intreaga pardoseala a ars, impreuna cu mobila si cartile; oricum, cadrul ferestrei, usa, masa pe care statea icoana si podeaua de sub masa au ramas intacte. Cand parintele Dionisie a deschis usa, incaperea era plina de fum sub presiune, care l-a lovit cu putere in fata. Dar putin dupa aceasta, cand a fost in stare sa priveasca inauntru, el a vazut icoana intacta, iar candela de pe masa aprinsa, in timp ce chipul Maicii Domnului parea ca zambeste".

Calugarii incepeau sa se stranga in jurul lor, iar chilia reincepu sa prospere duhovniceste. In acest timp, vrajmasul, care nu doarme, nu a incetat sa ii tulbure pe nevoitori.

Cand batranul Ghedeon a plecat in Romania in 1940 sa stranga fonduri pentru continuarea reconstructiei chiliei, intoarcerea sa a fost impiedicata de al doilea razboi mondial si de venirea la putere a comunistilor. Abia in 1963 el a fost in stare sa se intoarca, dupa multi ani grei. Intre timp, parintele Ghimnazie devenise un sfatuitor duhovnicesc al monahilor, iar parintele Dionisie preluase sarcina de a spovedi.

Vrajmasul continua si aici sa-i nelinisteasca pe asceti. Batranul Dionisie a zis: "Locuia langa noi un frate, Gavriil. Intr-o zi, pe cand se indrepta spre biserica, dintr-o data a inceput sa strige si sa arate inspre mare. Era prea departe de noi ca sa il auzim, deci ne-am dus la el si l-am intrebat pentru ce facuse toata acea galagie. A spus ca atunci cand clopotele au batut pentru inceperea slujbelor vazuse demoni venind catre ei dinspre mare, ca un roi de albine: veneau sa ispiteasca monahii cand acestia se adunau sa se roage."

"Alta data, in timpul Privegherii, la momentul dintre sfarsitul Vecerniei si inceputul celor sase psalmi, toti cei din biserica stateau jos ascultand o omilie ce se citea. Atunci unul dintre monahi, parintele Arsenie, remarca o figura umbroasa, intr-o haina neagra (nu putu sa-i vada chipul) care intra in biserica tinand in mana ceva asemanator unei cadelnite. Cand aceasta aratare "tamaia" un monah in stasidion-ul sau, monahul atipea in timpul omiliei. Parintele Arsenie era teribil de ingrozit, iar cand aratarea veni la locul in care se afla el, a strigat din toate puterile. Bineinteles ca asta i-a trezit pe toti. Vedeti? Monahul este un soldat, luptand impotriva celui rau."

• « Inapoi
• Inainte »