CAPITOLUL XIV

PENTRU CA NU SE CADE A-SI ARATA CINEVA VIATA SI FAPTELE SALE CELE BUNE INAINTEA OAMENILOR PENTRU LAUDA, CA SA-L LAUDE SI SA-L FERICEASCA PE EL OAMENII

1) Zis-a un batran oarecare : cel ce isi descopere si isi arata faptele sale cele bune pentru fericirea, lauda si slava oamenilor, acela este asemeni cu omul care seamana samanta sa pe deasupra pamantului si nu umbla cu grapa peste dansa ca s-o acopere si venind pasarile cerului, mananca toata samanta si-i ramane in zadar toata osteneala. Iar cel ce isi tainuieste si isi ascunde faptele sale cele bune, acela este asemenea omului care, samanandu-si samanta sa, indata o acopere cu tarana si ea ramane, rasare, creste si rodeste.

2) Zis-a un parinte : calugarul care se sileste sa fie bine placut oamenilor, ca sa-l laude, sa-l fericeasca si sa-l slaveasca, unul ca acela isi pierde bunatatile lui si ramane fara de roada si uscat.

3) Odata fiind la Schit praznicul hramului bisericii, s-au adunat din toate partite multime de parinti, dupa cum le era obiceiul. Si dupa slujba bisericii, au mers in trapeza dupa obicei si au sezut toti la masa si au inceput a manca. Iar un batran oarecare din cei straini care venisera la praznic, nu manca nimic altceva, decat paine goala. Egumenul luand seama ca nu mananca, l-a poftit ca sa ospateze, nestiindu-i obiceiul postirii. Acesta raspunzand, a zis egumenului in auzul tuturor parintilor : iarta-ma, parinte, ca eu nu mananc niciodata fiertura, decat paine cu sare. Si sculandu-se un batran, i-a grait : mai bine ar fi fost de ai fi mancat totdeauna carne de trei ori pe zi la chilia ta, decat sa-ti arati si sa-ti spui viata si postirea ta, in vederea si auzirea a tot soborul, postire care iti este zadarnica.

4) Era intr-un loc un batran oarecare foarte postitor, atat incat paine nu manca niciodata. Acesta a mers odata la un oarecare batran mare. Iar la acel batran se intamplase in acea vreme de venisera multi parinti pentru invatatura si folosul sufletesc, caci era foarte iscusit in cunostinta si intelegerea Sfintelor Scripturi si in lucrurile duhovnicesti. Deci vazand el ca s-au adunat la dansul atati cinstiti parinti si fiind zilele Praznicului Rusaliilor, care sunt dupa Pasti, a poruncit ucenicului sau sa fiarba bucate si sa le faca lor masa, sa-i ospateze, fiindca unii dintr-insii venisera foarte de departe. Si daca s-au gatit bucatele si au pus masa, i-a poftit pe toti Parintii sa sada la masa si sa se ospateze intru slava lui Dumnezeu. Si asa au sezut toti si au inceput a manca. Iar acel batran postitor sezand si el la masa, n-a vrut sa manance bucate, din care mancau toti parintii, ci scotand bob muiat din desagii sai si-a pus dinainte. Dupa scularea de la masa, l-a chemat pe el batranul de departe si i-a zis in taina : frate, de vrei sa te folosesti de infranarea si postirea ta, oriunde vei merge si iti vor purie tie masa, mananca cele ce iti vor pune tie dinainte, de nimic indoindu-te, dupa cuvantul Domnului Hristos ! Dar sa nu-ti arati viata, infranarea si postirea pe care o ai la chilie, parandu-ti-se ca de vei manca din acele bucale la masa, iti vei sminti si-ti vei strica postul. Nu, frate, de vei manca intru slava lui Dumnezeu, de nimic indoindu-te, pentru ca sa nu te arati oamenilor ca postesti, atunci nu-ti vei sminti, nici iti vei strica postul tau, ci mai vartos il vei lamuri si il vei lumina. Iar de te vei indoi si nu vei vrea nicidecum sa mananci sezand cu fratii la msasa din bucatele ce ti se vor pune inainte, si din care mananca si alti frati si parinti, atunci, frate, nu ti se cade sa iesi sa mergi nicaieri, niciodata de la chilia ta. Ci sezi si-ti pazeste obiceiul si postirea la chilie. Si asa fiind invatat de acel sfant parinte, s-a smerit si s-a supus ascultarii si mult s-a folosit de cuvintele lui. Si de aici inainte, cand i se intampla sa mearga undeva, afara, la lume, si-i punea cineva masa, atunci el sedea si primea si manca intru slava lui Dumnezeu, fara nici o indoiala, din cele ce i se puneau pe masa. Iar daca mergea la locul si chilia lui, iar isi pazea obiceiul si postirea. Si pururea se arata, multumind batranului ce l-a indreptat pe el si asa s-a mantuit.

5) Un frate oarecare l-a intrebat pe un batran mare si iscusit foarte intru stiinta invataturilor si intelegerea Sfintelor Scripturi, zicand : parinte, ce voi face cand mi se va intampla sa merg undeva, afara la tara, sau la vreo manastire si acolo imi vor pune mie masa, sau ma vor pofti sa sed la masa, sa mananc bucate cu dansii ? Iar bucatele ce mi le vor pune pe masa, vor fi toate de care eu postesc si nu le mananc ? Deci, parinte, oare bine va fi sa-i poftesc de vor avea ca sa-mi puna mie alte bucate de care mananc eu, sau mai bine va fi sa ma scol si sa ies de la masa lor, ca sa nu-mi smintesc si sa-mi stric obiceiul postirii ? Raspuns-a lui batranul, zicand : fiule, la aceasta avem noi porunca si invatatura din gura Insasi a Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, a Purtatorului de grija pentru tot binele, folosul si mantuirea noastra, zicand : nicidecum sa nu va aratati oamenilor postind, ci oriunde veti merge si va vor pune voua masa, cele ce se vor pune voua dinainte, sa mancati de nimic indoindu-va, si nu aratati postirea voastra inaintea oamenilor. Deci, fiule, cine sunt eu ca sa te invat si sa te sfatuiesc pe tine alt sfat si alta invatatura mai buna si mai de folos tie, decat Domnul Hristos ? Ci mai vartos si eu, dupa cuvantul Domnului, asa iti zic si te sfatuiesc : oriunde vei merge si iti vor pune tie masa, mananca cele ce ti se vor pune inainte intru slava lui Dumnezeu, de nimic indoindu-te. Iar daca te vei intoarce si vei merge la chilia ta, atunci iti pazeste obiceiul postirii tale, in taina ! De nu vei vrea sa faci asa, atunci nu ti se cade nicidecum sa iesi, ca sa mergi undeva afara din chilia ta.

6) Un batran oarecare, duhovnicesc dintr-o manastire, a vazut odata la fereastra chiliei unui frate doi draci care stateau si ascultau la fereastra fratelui si ascultand putin, incepeau a salta; si iar stand, ascultau si iar incepeau a salta si asa faceau catva timp. Iar batranul vazand, s-a sculat de unde sedea si privea, si a mers la chilia acelui frate, sa vada pricina de atata bucurie si saltare a acelor spurcati diavoli, si apropiindu-se batranul de chilia fratelui, dracii, vazandu-l venind asupra lor, rusinandu-se s-au dat in laturi ca niste caini, unul intr-o parte, altul intr-alta si asa departandu-se, au fugit. Iar batranul apropiindu-se de fereastra chiliei fratelui unde stau saltand acei draci, l-a auzit pe acela in chilie citindu-si pravila cu glas mare la fereastra. Si indata a priceput si a cunoscut batranul, ca pricina bucuriei si saltarii spurcatilor draci este citirea fratelui cu glas mare si intrand la dansul in chilie, l-a gasit stand la fereastra si citind. Fratele, indata lasandu-si citirea, s-a inchinat dupa obicei, cu smerenie. Atunci batranul i-a zis : fiule, mai de folos ti-ar fi tie de te-ai culca in chilia ta si sa dormi toata ziua decat sa citesti cu asa sunet in glas, precum citesti. Caci nu-ti este de nici un folos, ci este bucurie si veselie si saltare dracilor. Acum, iata am gonit doi draci de la fereastra ta, care se bucurau si saltau ascultand si auzind glasul citirii tale si pe care i-am vazut de la chilia mea, ascultand si saltand la fereastra. Dintr-adins am venit la tine, fiule, ca sa-ti parasesti acel sunet de glas in rugaciunea si citirea ta, si sa-ti citesti pravila si rugaciunea calugareste, in taina, dupa cum ne-a poruncit noua Domnul Hristos si sfintii parinti, iar nu cu sunet de glas intru auzirea oamenilor si a dracilor. Zis-a fratele : dar ce sa fac, parinte, ca eu asa m-am obisnuit si m-am deprins a citi si in alt chip nu pot sa citesc ? Ca de voi citi in taina, imi pare ca nu inteleg, si nici nu stiu ce citesc si de citirea in taina eu nu ma induicesc, nici nu simt umilinta, sau ceva de folos pentru inima mea. Zis-a lui batranul : daca nu simti, fiule, umilinta in inima ta si zici ca nu te folosesti de rugaciunea si citirea ta cand te rogi si citesti in taina, apoi cum te vei umili si te vei folosi de rugaciunea si citirea ta, pe care o faci cu sunet si cu glas intru auzirea oamenilor si a dracilor, intru lauda, fericirea si slavirea oamenilor si intru bucuria, mangaierea si saltarea dracilor ? Aceasta citire Dumnezeu nu o iubeste si sfintii parinti nu o primesc. Cum si in ce chip trebuie sa ne citim rugaciunea si pravila, insusi Domnul si Dumnezeul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos, ca Cel ce este pururea purtator de grija pentru binele, folosul si mantuirea noastra cu insasi gura Sa ne-a invatat pe noi si pururea ne invata la Sfanta Evanghelie zicand : cand vei vrea sa te rogi si sa-ti citesti pravila, intra in camara ta si inchie usa ta. Asa citeste si te roaga in taina Parintelui tau. Si Parintele tau, care vede si aude tainele Acela iti va da tie la aratare mila si darurile Sale. Si iarasi zice : cand va rugati, nu graiti multe vorbe in rugaciunea voastra, ci in scurta vorba si deasa sa fie rugaciunea si citirea voastra ! Deci din citirea si rugaciunea savarsita in acest chip, se naste umilinta si folosul sufletului spre mantuire. In acest chip toti sfintii parinti isi citeau pravila si rugaciunea lor. Si pentru aceasta toti parintii, cand isi faceau chilia, isi faceau si camara osebita, sa le fie pentru rugaciunea si pravila lor. Deci, si tu, fiule, de vrei sa te folosesti si sa-ti fie primita rugaciudea, citirea si pravila, asa urmeaza si te vei mantui. Iar de nu vei voi sa urmezi si sa faci asa, sa stii ca in zadar iti va fi toata zabava citirii, a pravilei si a rugaciunii.

7) Parintii de la Schit aveau obicei, cand se descoperea cuiva vreoo fapta buna pe care o avea el in taina ca acela de aici inainte nu o mai socotea buna de ar fi fost oricat de folositoare, ci o socotea pacat si lucru rasuflat si neplacut lui Dumnezeu. Asa isi acopereau si isi ascundeau lucrurile lor cele bune, de slava omeneasca.

8) Zis-a un batran : placerea omeneasca, toata maduva omului o pierde si il lasa sec.

9) Zis-au iarasi : ori fugind sa fugi de oameni, sau razand razi de lume si de oameni, facandu-te pe tine de mai multe ori nebun.

10) A zis iarasi : cel ce-si arata lucrurile cele bune ale sale, este asemenea cu cel ce seamana samanta pe pamant si venind pasarile cerului o mananca. Iar cel ce isi ascunde petrecerea sa, este intocmai cu cel ce seamana pe brazde in pamant si care va strange roada multa.

11) Un chinoviarh avea mare slava de la oameni si era parinte peste doua sute de calugari. La chinovia acestora a venit Hristos in chipul unui batran sarac, cunoscut lui mai inainte si-l ruga pe portar sa spuna parintelui ca este cutare frate. Iar portarul abia induplecandu-se, a intrat sa-l vesteasca dar l-a aflat pe parintele vorbind cu oarecari straini si asteptand putin, i-a spus despre acel batran sarac. Chinoviarhul i-a raspuns cu manie, zicand : nu vezi ca vorbesc cu oamenii ? Lasa acum ! Si sfiindu-se portarul, s-a dat in laturi si intorcandu-se, a spus celui ce se parea ca este batran sarac cuvantul proestosului. Iar Domnul cel indelung rabdator a petrecut sezand la poarta. Si pe la al cincelea ceas a venit la chinovie un bogat, pe care degraba ascultandu-l portarul, i-a deschis si a vestit chinoviarhului despre el. Iar el iesind, cu osardie l-a intampinat la usa. Si vazandu-l pe el Cel bogat intru mila Dumnezeu, care venise in chip de batran sarac, il ruga, zicand : voiesc sa vorbesc cu tine, parinte ! Iar el, de nici un raspuns invrednicindu-l, a intrat impreuna cu bogatul, sarguindu-se sa-i gateasca masa. Dupa ce a pranzit bogatul, l-a petrecut parintele pana la usa si s-a intors inapoi, fiind robit de multele griji si a uitat rugaciunea batranului sarac si fara de rautate. Facandu-se seara, dupa ce nimeni nu l-a chemat pe acel blagoslovit sarac, apropiindu-se iarasi de portar i-a poruncit sa spuna acestea proestosului : de vreme ce voiesti slava oamenilor, Eu pentru osteneala ta cea de mai inainte si multele tale nevointe, iti voi trimite vizitatori din cele patru parti ale lumii. Dar din bunatatile Imparatiei Mele nu vei gusta. Si din acele cuvinte s-a cunoscut Saracul Cel Atotuitor.