INCEPUTUL SLOVEI C

PENTRU AVVA CASIAN

1) Povestit-a avva Casian : ne-am dus eu si sf. Ghermano in Egipt, catre un batran si primindu-ne in gazda, a fost intrebat de noi : pentru ce in vremea primirii fratilor celor straini, canonul postului nostru - precum am luat in Palestina - nu-l primiti ? Si a raspuns zicand : postul totdeauna cu mine este, iar pe voi a va tine totdeauna cu mine, nu pot. Si postul adevarat este lucrul si de trebuinta si de nevoie, insa al vointei noastre este iar implinirea dragostei, de nevoie o cere legea lui Dumnezeu. Prin voi dar primind pe Hristos, sunt dator cu toata silinta sa-L odihnesc. Iar dupa ce va voi petrece pe voi, canonul postului pot iarasi sa-l castig. Caci nu pot fiii nuntii sa posteasca, cata vreme este mirele cu dansii. Iar cand se va lua de la dansii mirele, atunci cu slobozire vor posti. ( + )
________________________________________
( + )Mat. IX, l5. Marcu II, 19. Luca V, 34.
________________________________________

2) Acestasi a zis ca era un batran si ii slujea o sfanta fecioara, iar oamenii ziceau : nu sunt curati. Si a auzit batranul. Deci cand era sa se savarseasca, a zis parintilor : dupa ce ma voi savarsi, rasaditi toiagul meu la mormant. Si daca va odrasli si va face roade, sa stiti ca sunt curat cu dansa iar de nu va odrasli si nu va face roade, sa cunoasteti ca am cazut cu dansa. Si au rasadit toiagul si a treia zi a odraslit si a facut roade. si toti au slavit pe Dumnezeu.

3) Zis-a iarasi : ne-am dus la alt batran si ne-a facut pe noi de am gustat si ne indemna dupa ce ne-am saturat sa mai mancam. Iar eu zicand ca nu mai putem, el a raspuns : dar eu, venind fratii, de sase ori am pus masa si indemnand pe fiecare, impreuna mancam si inca imi este foame. Dar tu o data mancand atat te-ai saturat incat sa nu mai poti manca ?

4) Povestit-a iarasi acesta, ca a mers avva Ioan, barbat egumen al unei chinovii mari, la avva Paisie care traia de patruzeci de ani intr-o pustie foarte adanca si ca cel ce avea catre dansul multa dragoste si indrazneala cea din dragoste a zis catre el : fug nu de frati, ci de reaua mestesugire a dracilor. Si de nici un om fiind degrab suparat, ce ai ispravit ? Iar el a zis : de cand m-am calugarit, niciodata, nu m-a vazut soarele mancand. A zis si avva Ioan : nici pe mine maniindu-ma.

5) Pe acest avva Ioan, fiind spre sfarsit si vrand sa se duca catre Dumnezeu cu osardie si voios, l-au inconjurat fratii, rugandu-l sa le lase in loc de mostenire un cuvant scurt si de mantuire, prin care vor putea sa se suie la savarsirea cea intru Hristos. Iar el suspinand, a zis : niciodata n-am facut voia mea, nici am invatat pe cineva ceea ce mai inainte n-am facut.

6) Povestit-a iarasi despre alt batran care sedea in pustie, ca s-a rugat lui Dumnezeu sa i se daruiasca lui ca niciodata sa nu dormiteze cand se porneste vreo vorba duhovniceasca iar de va aduce cineva cuvinte de clevetire sau de vorba desarta, indata sa adoarma, ca sa nu guste auzurile lui acest fel de otrava. Si acesta zicea ca diavolul este silitorul vorbei desarte si luptatorul a toata invatatura duhovniceasca, aducand si acest fel de pilda. Ca vorbind eu, zice, pentru folos, catre oarecari frati, de atata somn adanc au fost cuprinsi, incat nici genele ochilor nu puteau sa le miste. Eu vrand dar sa arat lucrarea demonului, cuvant de vorba desarta am adus la mijloc, de care facand haz, numaidecat s-au trezit. Si suspinand am zis : cat timp pentru lucruri ceresti vorbeam, ochii vostri, ai tuturor de somn erau cuprinsi iar cand cuvant desert a curs, toti cu osardie v-ati desteptat. Pentru aceea, iubitilor frati, va rog, cunoasteti lucrarea demonului celui viclean si de sine luati aminte, pazindu-va de dormitare, cand faceti ceva duhovnicesc, sau ascultati.

7) Zis-a iarasi ca un om bogat, lepadandu-se de lume si averile sale la saraci dandu-le, a oprit oarece spre odihna sa, nevrand sa primeasca smerita cugetare cea din lepadarea cea desavarsita si supunerea cea adevarata a canonului vietii de obste. Catre care, cel intru sfinti Vasile a grait in acest fel : si averile le-ai pierdut si calugar nu te-ai facut.

8) A zis iarasi ca era un calugar locuind intr-o pestera pustie si s-a vestit lui de catre rudeniile cele dupa trup, ca tatal sau tare este suparat de boala si va sa se savarseasca; sa vina ca sa-l mosteneasca. Iar el a rsapuns catre dansii : eu mai inainte decat acela am murit lumii. Mort pe viu nu mosteneste.

PENTRU AVVA CRONIE

1) Un frate a zis lui avva Cronie : spune-mi un cuvant ! Si i-a zis lui cum, ca venind Elisei la somaniteanca, a gasit-o pe dansa neavand suparare cu nimeni. Deci a zamislit si a nascut prin venirea lui Elisei ( + ). I-a zis lui fratele : ce este cuvantul acesta ? Si i-a zis batranul ca sufletul de se va trezi si se va strange din raspandire si grija si isi va lasa voile sale, atunci Duhul lui Dumnezeu vine la dansul si poate de aceea sa nasca, fiindca este sterp.
________________________________________
( + ) IV. Imp. 4, 10
________________________________________

2) Un frate a intrebat pe avva Cronie : ce voi face uitarii, care imi robeste mintea si nu ma lasa sa simt pana ce nu ma aduce la insusi pacatul ? Si a raspuns batranul : cand au luat cei de alta semintie chivotul, pentru fapta cea rea a fiilor lui Israil ( +1 ), l-au tras pans ce l-au adus in casa lui Dagon, dumnezeul lor. Si atunci a cazut cu fata lui in jos ( +2 ). Si a zis fratele : ce este aceasta ? Iar batranul a zis : ca de vor apuca sa robeasca mintea omului cu insasi pricinele sale, asa o tarasc pana ce o vor aduce deasupra patimii celei nevazute. Deci intr-acel loc de se va intoarce mintea si va cauta pe Dumnezeu si isi va aduce aminte de munca cea vesnica, indata patima cade si nu se mai vede. Caci scris este : cand te vei intoarce si vei suspina, atunci te vei mantui si vei cunoaste unde ai fost ( +3 ).
________________________________________
( +1 ) La altele, lui Ili.
( +2 ) I Imparati, V, 2, 3.
( +3 ) Is. XXX, 15.
________________________________________

3) Un frate a intrebat pe avva Cronie : cum vine omul la smerita cugetare ? Zis-a lui batranul : prin frica lui Dumnezeu. I-a zis fratele : dar prin ce fel de lucru vine la frica lui Dumnezeu. A zis batranul : dupa socoteala mea, de se va strange pe sine din tot lucrul si se va da la osteneala trupeasca si cat va putea isi va aduce aminte de iesirea cea din trup si de judecata lui Dumnezeu.

4) A zis avva Cronie ca de nu aducea Moise oile sub muntele Sinai, nu ar fi vazut focul in rug ( +1 ). A intrebat fratele pe batranul : la ce se ia rugul ? Si i-a zis lui ca rugul se ia la fapta cea trupeasca. Ca scris este, ca asemenea este Imparatia cerurilor cu comoara ascunsa in tarina ( +2 ). Zis-a fratele batranului : fara osteneala trupeasca dar, nu sporeste omul la vreo cinste ? Zis-a lui batranul : cu adevarat scris este : privind la Incepatorul si Savarsitorul credintei, Iisus, care in locul bucuriei ce era pusa inaintea Lui, a rabdat Crucea ( +3 ). Si iarasi David zice : de voi da somn ochilor mei si genelor mele dormitare si celelalte ( +4 ).
________________________________________
( +1 ) Ies III. 2, 3.
( +2 ) Mat. 13, 44.
( +3 ) Evr, XII, 2.
( +4 ) Psalm 131. 4.
________________________________________

5) Zis-a avva Cronie, ca i-a povestit lui avva Iosif cel de la Pilusie, acestea : sezand eu in Sinai, era acolo un frate bun si nevoitor, si la trup cu chip frumos. Si venea la biserica la slujba, purtand o haina plina de carpituri si un maforion mic si vechi. Si vazandu-l odata asa venind la slujba, i-am zis : frate, nu vezi, pe frati cum sunt ca ingerii la slujba, in biserica ? Cum tu totdeauna asa vii aici, purtand vechituri ? Iar el a zis : iarta-ma, avvo, ca nu am altele ! Deci l-am luat in chilia mea si i-am dat un leviton si orice alt ii mai trebuia si se purta de acum ca si ceilalti frati si era cu putinta a-l vedea ca pe un inger. Si au avut odata nevoie parintii sa trimita zece frati la imparatul pentru oarecare trebuinta. Si l-au hotarat si pe dansul impreuna cu cei ce erau sa mearga. Iar dupa ce a auzit, a facut metanie la parinti, zicand : pentru Domnul, iertati-ma, ca sunt rob al unuia mare din cei de acolo si de ma va cunoaste, ia calugaria de pe mine, si ma duce iarasi ca sa-i robesc lui.

Deci, dupa ce au plecat parintii si l-au lasat, am aflat pe urma de la unul care il stia bine, ca in vremea cand era in lume, era eparh al pretoriilor si ca sa nu fie cunoscut si sa aiba suparare de la oameni, a pricinuit aceasta. Atata silinta aveau parintii ca sa fuga de slava si de odihna lumii acesteia.

PENTRU AVVA CARION

1) Zis-a avva Carion : multe osteneli trupesti am facut, mai mult decat fiul meu Zaharia si n-am ajuns la masurile lui, intru smerenia si tacerea lui.

1) Zis-a avva Carion : multe osteneli trupesti am facut, mai mult decat fiul meu Zaharia si n-am ajuns la masurile lui, intru smerenia si tacerea lui.

2) Fost-a in Schit un calugar ce se zicea avva Carion. Acesta avand doi copii, lasandu-i pe ei la femeia sa, s-a dus la viata calugareasca. Iar dupa o vreme facandu-se foamete in Egipt, stramtorandu-se femeia lui, a venit la Schit, aducand cei doi copii cu sine. Si era unul de parte barbateasca si se numea Zaharia, iar altul de parte femeiasca. Si sedea departe de batranul in lunca. Ca este lunca alaturi de Schit, unde bisericile sunt zidite la izvoarele apelor. Si acest obicei era in Schit, ca de venea femeie sa graiasca cu vreun frate al ei, sau cu alta rudenie, de departe sezand vorbeau unii cu altii. Atunci a zis femeia lui avva Carion : iata te-ai facut calugar si foamete este. Cine dar va hrani copiii tai ? I-a raspuns ei avva Carion : trimite-mi-i pe ei aici ! Zis-a femeia copiilor : duceti-va la tatal vostru ! Deci cand mergeau ei la tatal lor, copila s-a intors la mama-sa, iar copilul a venit la tatal sau. Atunci i-a zis ei : iata bine s-a facut. Ia tu pe copila si te du, si eu iau pe copil ! Deci il crestea in Schit, toti stiind ca este fiul lui. Iar dupa ce a venit in varsta, cartire s-a facut intre frati pentru dansul. Si auzind avva Carion a zis fiului sau : Zaharie, scoala-te sa mergem de aici, ca parintii cartesc ! I-a zis lui tanarul : avvo, toti stiu aici ca fiul tau sunt. Iar de vom merge aiurea nu pot zice ca fiul tau sunt ? Si i-a zis batranul : scoala-te sa mergem de aici ! Si s-au dus la Tebaida. Iar dupa ce si-au luat chilie si au sezut putine zile acolo, aceeasi cartire s-a facut pentru copil. Atunci i-a zis lui tata : Zahario, scoala-te sa mergem la Schit ! Si dupa ce au venit ei la Schit si au trecut putine zile, iarasi cartire s-a facut pentru dansul. Atunci Zaharia copilul venind la iezerul cel de pucioasa si dezbracandu-se, s-a pogorat jos pana la narile lui, cufundandu-se. Si stand multa vreme cat putea, si-a prapadit trupul sau, caci s-a facut ca un bubos. Si iesind s-a imbracat cu hainele sale si s-a dus la tatal sau si abia l-a mai cunoscut. Si mergand el la Sfanta Impartasire dupa obicei, s-a descoperit Sf. Isidor, preotului Schitului ceea ce a facut. Si vazand si minunandu-se, a zis : Zaharia copilul in duminica trecuta a venit si s-a impartasit ca un om, iar acum ca un inger s-a facut.

PENTRU AVVA COPRI

1 ) Zicea avva Pimen despre avva Copri, ca la atata masura a venit, incat macar ca era bolnav si zacea pe pat, multumea si isi oprea voia.

2) Zis-a avva Copri : fericit cel ce rabda osteneala cu multumire.

3) S-au adunat odata cei din Schit, certandu-se pentru Melchisedec si au uitat sa cheme pe avva Copri. Mai pe urma chemandu-l, il intrebara de aceasta. Iar el lovindu-se de trei ori peste gura ( + ), a zis : vai tie, Coprie ! Vai tie, Coprie ! Vai tie, Coprie ! Caci cele ce ti-a poruncit Dumnezeu sa le faci, le-ai lasat si cele ce nu le cere de la tine, le cauti. Si auzind fratii acestea, au fugit la chiliile lor.
________________________________________
( + ) La altele, peste obraz.
________________________________________

PENTRU AVVA CHIRU

1) Pentru gandul desfranarii fiind intrebat avva Chiru alexandrinul, a raspuns asa : daca gand nu ai, nadejde nu ai. Daca ganduri nu ai, fapta ai. Iar aceasta este ca cel ce nu se lupta cu mintea impotriva pacatului, nici raspunde impotriva-i, cu trupul il face pe dansul ( + ). Caci cel ce are fapte, prin ganduri nu se supara. A intrebat insa batranul pe frate, zicand : nu cumva ai obicei sa vorbesti cu femei ? Si a zis fratele : nu ! Vechi si noi zugravi sunt cugetele mele. Aduceri aminte sunt cele ce ma supara si inchipuiri de femei. Iar batranul a zis catre dansul : de morti nu te teme ci de cei vii fugi si te indreapta mai mult spre rugaciune.
________________________________________
( + ) Adica pe pacat.