INCEPUTUL SLOVEI I

PENTRU AVVA IOAN COLOV

1 ) Povestit-au unii pentru avva Ioan Colov ( + ) , ca mergand catre un batran tebeu la Schit, sedea in pustie si luand avva lui un lemn uscat, l-au rasadit si i-a zis lui : in fiecare zi adapa acest lemn cu cate un ulcior de apa, pana ce va face roada. Si era departe de dansii, incat se ducea de cu seara si venea dimineata. Iar dupa trei ani, a trait lemnul si a facut roada si luand batranul rodul lui, l-a dus la biserica, zicind fratilor : luati, mancati rodul ascultarii !

(+) Adica, scurt, mic de stat, bondoc.

2 ) Se spunea pentru avva Ioan Colov, ca a zis odata fratelui sau celui mai mare : voiam fara de grija sa fiu, precum ingerii sunt fara de grija, nimic lucrand, ci nelipsit slujind lui Dumnezeu. Si dezbracandu-se de haina, a iesit in pustie. Si facand o saptamana, s-a intors catre fratele sau si dupa ce a batut in usa, l-a auzit pe dansul si mai inainte de a deschide, a zis : tu cine esti ? Iar el a zis : eu sunt Ioan, fratele tau. Si raspunzind i-a zis lui : Ioan s-a facut inger si nu mai este intre oameni. Iar el i se ruga zicand : eu sunt ! Si nu i-a deschis lui, ci l-a lasat pana dimineata sa se trudeasca. Iar mai pe urma, deschizandu-i, i-a zis : om esti, trebuinta ai sa lucrezi iarasi ca sa te hranesti. Si a facut metanie, zicand : iarta-ma !

3 ) Zis-a avva Ioan Colov : de va voi imparatul sa ia vreo cetate, apa intai o opreste si hrana si asa vrajmasii de foamete pierind, se supun lui ! Asa si patimile trupului : daca cu post si cu foamete va petrece omul, vrajmasii slabesc catre sufletul lui.

4 ) Zis-a iarasi, ca cel ce se satura si vorbeste cu copil, iata, a curvit in cuget cu dansul.

5 ) Zis-a iarasi ca suindu-se odata pe calea Schitului cu impletitura (+) l-a vazut pe camilar vorbind si poruncindu-se el ( avva ) spre manie si lasand vasele, a fugit.

(+) Adica, cu funia cea de zimbiluri.

6 ) Altadata iarasi la seceris, a auzit pe un frate vorbind aproapelui cu manie si zicand : iesi tu ! Si lasand secerisul a fugit el ( avva ).

7 ) S-a intamplat, ca niste batrani la Schit sa manance impreuna unii cu altii, si era cu dansii si Avva Ioan. Si s-a sculat un batran mare sa dea vasul cu apa; si nimeni n-a primit sa ia de la dansul, fara numai Ioan Colov. Deci s-au mirat si i-au zis lui : cum tu mai mic decat toti fiind, ai indraznit sa fii slujit de batranul ? Si le-a raspuns lor : eu cand ma scol sa dau vasul, ma bucur daca toti vor lua, ca sa am plata. Si eu dar pentru aceasta am primit, ca sa-i fac lui plata, nu cumva sa se mahneasca, ca nici unul n-a primit de la dansul. Si aceasta zicand, s-au minunat aceia si s-au folosit de socoteala lui.

8 ) Sezand el odata inaintea bisericii, l-au incunjurat fratii si il intrebau pe el pentru gandurile lor si vazand unul din batrani si luptat fiind de zavistie, i-a zis lui : vasul tau, Ioane, este plin de otrava. I-a raspuns avva Ioan lui : asa este, avvo, si aceasta ai zis-o, ca cele din afara le vezi numai; iar de ai fi vazut cele dinauntru, ce ai fi putut zice ?

9 ) Spuneau parintii ca mancand odata fratii dragoste,(+) a ras un frate la masa. Si vazandu-l avva Ioan, a plans, zicand : oare ce are fratele acesta in inima luii, ca a ras, avand datorie mai muit sa planga, caci mananca dragoste ?

(+) Adica milostenie.

10 ) Au venit odata unii din frati, ca sa-l ispiteasca pe el. Ca nu-si lasa cugetul sau ca sa se raspandeasca, nici nu graia vreun lucru al veacului acestuia si i-a zis lui : multumim lui Dumnezeu, ca a ploat in anul acesta mult. Si au baut finicii si scot zmicele si gasesc fratii lucrul mainilor lor. Le-a zis lor avva Ioan : asa este Duhul Sfant ! Cand se va pogori in inimile oamenilor, ( + ) se innoiesc si scot ramuri cu frica lui Dumnezeu.

( + ) La alte editii, sfintilor.

11 ) Se spunea despre dansul, ca a impletit odata funie de doua zimbiluri si a cusut-o intr-un zimbil si n-a priceput, pana ce s-a apropiat de perete. Ca era cugetul lui indeletnicindu-se la privirea celor inalte.

12 ) Zis-a avva Ioan : asemenea sunt unui om, care sade sub un copac mare si vede fiare multe spre dansul; si cand nu va putea sa stea impotriva lor, alearga sus in copac si scapa. Asa si eu, sed in chilia mea si vad cugetele cele viclene deasupra mea; si cand nu voi putea asupra lor, fug la Dumnezeu prin rugaciune si scap de vrajmasul.

13 ) Zis-a avva Pimen pentru avva Ioan Colov, ca s-a rugat lui Dumnezeu si s-au ridicat patimile de la dansul si s-a facut fara de grija; si ducandu-se, a spus unui batran : ma vad pe mine ca ma odihnesc si nu am nici un razboi. Si i-a zis lui batranul : du-te, roaga-te lui Dumnezeu, ca sa-ti vina razboiul si zdrobirea si smerenia care le aveai mai inainte ! Ca prin razboaie sporeste sufletul. Deci, s-a rugat si dupa ce a venit razboiul, nu s-a mai rugat sa-l ia de la dansul, ci zicea : da-mi Doamne, rabdare in razboaie !

14 ) Zis-a avva Ioan, ca a vazut oarecare din batrani in vedenie, cum trei calugari stau de aceasta parte de mare. Si s-a facut glas catre dansii din cealalta parte, zicand : luati aripi de foc si veniti la mine ! Si doi au luat si au zburat de cealalta parte, iar celalait a ramas; si plangea foarte si striga. Apoi, mai pe urma s-au dat si lui aripi, insa nu de foc, ci slabe si neputincioase si cu osteneala cufundandu-se, si ridicandu-se, cu necaz mult a venit de cealalta parte. Asa si neamul acesta, desi ia aripi, insa nu de foc, ci slabe si neputincioase.

15 ) Un frate a intrebat pe avva Ioan, zicand : cum sufletul meu avand rani, nu se rusineaza a cleveti pe aproapele ? I-a spus lui batranul o pilda pentru clevetire. Un om era sarac si avea femeie; si a mai vazut si pe alta frumoasa, si a luat-o si pe aceasta - dar erau amandoua goale. Deci facandu-se sobor intr-un loc, i s-au rugat ele lui zicand : ia-ne pe noi cu tine. Si luandu-le pe amandoua, le-a pus intr-un pitar ( + ) si intrand intr-un caic, au venit la locul acela. Si dupa ce s-a facut arsita si s-au stamparat oamenii, cautand una si pe nimeni vazand, a sarit afara in gunoi si strangand niste trente vechi, si-a facut ei-si imprejuratoare si de aceea cu indrazneala umbla. Iar cealalta inauntru sezand goala, zicea : iata aceasta femeie pacatoasa, nu se rusineaza umbland goala. Si parandu-i rau barbatului sau a zis : o, minune ! Aceasta cel putin isi acopere rusinea sa, dar tu esti peste tot goala; si acestea graind, nu iti este tie rusine ? Asa este si clevetirea.

( + ) Adica chiup de pamant.

16 ) Mai zicea iarasi batranul fratelui, pentru sufletul cel ce va sa se pocaiasca. Intr-o cetate era o femeie frumoasa si multi ibovnici avea; si venind la dansa un boier, i-a zis : fagaduieste-te mie, ca vei pazi curatenia si eu te iau de femeie. Iar ea i s-a fagaduit. Si luand-o, a dus-o la casa sa. Iar ibovnicii ei cautind-o ziceau : cutare boier a luat-o la casa lui. Deci de vom merge la casa lui( +1 ) si va afla, ne pedepseste; ci veniti pe dupa casa, sa-i fluieram ei si cunoscand glasul fluieraturii, se pogoara la noi si noi nevinovati ne aflam. Iar ea auzind fluieratura, si-a astupat urechile sale si a sarit in camara cea mai dinauntru si a incuiat usile. Si zicea batranul, ca femeia pacatoasa este sufletul, iar ibovnicii ei sunt patimile si oamenii, iar boierul este Hristos, iar casa cea mai dinauntru este lacasul cel vesnic,( +2 ) iar cei ce ii fluiera ei sunt viclenii draci, iar el ( +3 ) totdeauna fuge catre Domnul.

( +1 ) La altele, la usa.

( +2 ) La altele, paza mintii.

( +3 )Adica sufletul.

17 ) Suindu-se odata avva Ioan de Ia Schit cu alti frati, a ratacit cei ce ii povatuia pe ei, caci era noapte. Si au zis fratii catre avva Ioan : ce vom face, avvo, ca a pierdut fratele calea, nu cumva sa murim ratacindu-ne ? Le-a zis lor batranul : de ii vom zice lui, se mahneste si se rusineaza. Ci iata ma fac, ca eu sunt slab si zic ca nu pot sa merg, ci raman aici pana dimincata. Si a facut asa. Iar ceilalti au zis : nici noi nu ne ducem, ci sedem cu tine. Si au sezut pana dimineata si pe fratele nu l-au smintit.( + )

( + ) In altele, nu l-au mustrat.

18 ) Un batran era in Schit, ostenitor cu trupul, dar nu luator aminte cu cugetul. Deci, s-a dus la avva Ioan, sa-l intrebe despre uitare. Si auzind de la dansul cuvant, s-a intors la chilia sa si a uitat ce i-a zis avva Ioan lui. Si s-a dus iarasi sa-l intrebe. Si auzind asemenea de la dansul cuvantul, s-a intors. Iar dupa ce a ajuns la chilia sa, iarasi a uitat. Si asa de multe ori mergand, cand se intorcea era stapanit de uitare. Iar dupa acestea intalnindu-se cu batranul, i-a zis : stii avvo, ca am uitat iarasi ceea ce mi-ai zis ? Dar ca sa nu te supar, nu am mai venit. I-a zis avva Ioan lui : du-te de aprinde lihnarul ! Si a aprins. Si i-a zis lui iarasi : mai adu alte lihnare si le aprinde dintr-insul. Si a facut asemenea. Si a zis avva Ioan batranului : nu cumva s-a vatamat ceva lihnarul pentru ca ai aprins dintr-insul celelaite lihnare ? Zis-a : nu. Si a zis batranul : asa nici Ioan; daca Schitul va veni catre mine tot, nu ma va opri de la darul lui Hristos. Drept aceea, cand voiesti, vino, de nimic indoindu-te ! Si asa, prin rabdarea amandorura, a ridicat Dumnezeu uitarea de la batranul. Ca aceasta era lucrarea schitiotilor, ca sa dea osardie celor ce erau luptati si sa se sileasca pe sine, ca sa se castige unii pe altii spre bine. 19 ) A intrebat un frate pe avva Ioan zicand : ce voi face ? Ca de multe ori vine vreun frate sa ma ia la lucru si eu sunt ticalos si slab si ma ostenesc la lucru. Deci, ce voi face pentru porunca ? Si raspunzind batranul a zis : Halev a zis lui Iisus fiului lui Navi : de patruzeci de ani eram, cand m-a trimis Moise, robul Domnului din Cadis Varni, pe mine si pe tine la pamantul acesta si acum sunt de opzeci si cinci de ani. Precum atunci eram si acum pot sa ies la razboi. ( + ) Drept aceea si tu, de poti, precum iesi, asa si sa intri, du-te; iar de nu poti face asa, sezi in chilia ta, plangand pacatele tale. Si de te vor gasi tanguindu-te, nu te vor sili sa iesi afara.

( + ) Iisus Navi, 14, 7.

20 ) A zis avva Ioan : cine a vandut pe Iosif ? Si a raspuns un frate, zicand : fratii lui. I-a zis lui batranul : nu, ci smerenia lui l-a vandut. Ca putea sa zica, ca frate al lor este si sa raspunda impotriva; ci tacand, pentru smerenie, s-a vandut pe sine si smerenia l-a pus ocarmuitor peste Egipt.

21 ) Zis-a avva Ioan : sarcina cea usoara lasand-o, adica a ne defaima pe noi, pe cea grea o am luat, adica a ne indrepta pe noi.

22 ) Acestasi a zis : smerita cugetare si frica lui Dumnezeu sunt mai presus decat toate faptele bune.

23 ) Acestasi sedea odata in biserica si a suspinat, nestiind ca este cineva dinapoia lui. Deci, cunoscand, a facut metanie, zicand : iarta-ma, avvo, ca inca nu m-am invatat !

24 ) Acesta zicea ucenicului sau : sa cinstim pe Unul si toti ne cinstesc pe noi. Iar de vom defaima pe Unul care este Dumnezeu, ne defaima pe noi toti si intru pierzare mergem.

25 ) Se spunea pentru avva Ioan, ca a venit in biserica la Schit si auzind vorbe impotriva ale unor frati, s-a intors la chilia sa si inconjurand-o de trei ori, asa a intrat. Iar oarecare frati vazandu-l, s-au mirat de ce a facut acesta si venind l-au intrebat, iar el le-a zis : urechile le aveam pline de cuvinte impotriva. Deci, am inconjurat, ca sa le curatesc si asa sa intru cu linistea mintii mele in chilia mea.

26 ) A venit un frate la chilia lui avva Ioan decuseara, silindu-se sa se intoarca inapoi. Si vorbind ei despre fapte bune, s-a facut dimineata. Si n-au cunoscut. Si a iesit sa-l petreaca si au ramas vorbind pana la al saselea ceas si l-a bagat inauntru si gustand, asa s-a dus. 27 ) Zicea avva Ioan, ca temnita este a sedea in chilie si a-si aduce aminte de Dumnezeu totdeauna cu trezvire. Si aceasta este : in temnita am fost si ati venit la Mine.( + )

( + ) Matei : 25, 36.

28 ) Zis-a iarasi : cine e tare ca leul ? Si pentru pantecele lui cade in cursa si toata taria lui se smereste.

29 ) Spunea iarasi, ca mancand parintii Schitului paine si sare, ziceau ei : sa nu ne silim pe noi la sare si la paine. Si asa, tari erau la lucrul lui Dumnezeu.

30 ) A venit un frate sa ia cosnita de la avva Ioan. Si iesind i-a zis lui : ce voiesti frate ? Iar el i-a zis : cosnita, avvo ! Si intrand sa scoata, a uitat. Si a sezut cosand. Iarasi a batut in usa si daca a iesit, ii zise lui : adu cosnita, avvo. Si intrand iarasi a sezut sa coase. Si a batut acela. Si iesind ii zise : ce vrei, frate ? Iar el i-a zis : cosnita, avvo. si apucandu-l de mana, l-a bagat inauntru, zicandu-i : daca zimbiluri vrei, ia si te du, ca eu nu am vreme.

31 ) A venit odata un camilar, ca sa-i ia vasele si sa se duca in alt loc. Iar el intrand sa-i aduca funia, a uitat, avand mintea intinsa catre Dumnezeu. Deci, iarasi a suparat camilarul, batand in usa. Si iarasi avva Ioan, intrand, a uitat. Iar a treia oara batand camilarui, intrand zicea : funie, camila, funie, camila. Si acestea zicea, ca sa nu uite.

32 ) Acestasi era fierband cu duhul. Deci, mergand oarecare la dansul, i-a, laudat lucrul ( + ). Si a tacut. Iarasi acela a pornit cuvant si iarasi tacea. A treia oara a zis celui ce venise : de cand ai intrat aici ai scos afara pe Dumnezeu de la mine.

( + ) Ca lucra funie pentru cosnite.

33 ) Au venit unii la chilia lui avva Ioan si l-au gasit dormind si un inger stand aproape si aparandu-l. Si s-au dus dupa ce au vazut. Iar daca s-a desteptat, a zis ucenicului sau : a venit cineva aici cand dormeam eu ? Zis-a acela : da, a venit cutare batran. Si a cunoscut avva Ioan, ca de masurile sale era batranul si a vazut pe inger.

34 ) Zis-a avva Ioan : eu vreau sa se impartaseasca omul cate putin din toate faptele cele bune. Drept aceea, in fiecare zi sculandu-te dimineata, pune inceput la toata fapta buna si porunca lui Dumnezeu cu mare rabdare, cu frica si cu indelunga rabdare, cu dragostea lui Dumnezeu, cu toata osardia sufletului si a trupului si cu smerenie multa, cu rabdarea necazului inimii si strajuirea, cu rugaciune multa si cucerire, cu suspinuri, cu curatirea limbii si cu paza ochilor, necinstindu-te si nemaniindu-te, fiind pasnic si nerasplatind rau pentru rau, neluand seama la gresalele altora, nemasurandu-te pe tine,( + ) sub toata zidirea fiind, cu lepadarea de materie si de lucrurile cele trupesti, cu crucea, cu nevointa, cu saracia duhului, cu vointa si deprindere duhovniceasca, cu post, cu pocainta si cu plans, cu lupta de razboi, cu socoteala dreapta, cu curatenia sufletului, cu impartasire buna, cu linistea rucodeliei tale, cu privegherile de noapte, cu foame si sete, cu frig si cu golatate, cu osteneli, inchizindu-ti mormantul, ca si cum ai fi murit acum, incat sa socotesti ca este moartea aproape de tine in tot ceasul.

( + ) Adica cu altii.

35 ) Se spunea despre acest avva Ioan, ca dupa ce venea de la seceris, sau de la adunarea cu alti batrani, se indeletnicea la rugaciune si la cugetare cu mintea si la cantarea psalmilor, pana ce ii venea socoteala lui la randuiala cea dintai.

36 ) A zis unul din parinti despre dansul : cine este Ioan ? Caci cu smerenia lui, a atarnat tot Schitul de degetul lui cel mic.

37 ) Intrebat-a unul din parinti pe avva Ioan Colov : ce este monahul ? Iar el a zis : osteneala. Ca monahul la tot lucrul se osteneste; asa este monahul.

38 ) Zis-a avva Ioan Colov, ca un batran oarecare duhovnicesc s-a inchis pe sine in chilie si era numit in cetate si slava multa avea si s-a vestit acestuia ca vrea oarecare din sfinti sa se pristaveasca si deci sa vina sa-l heretiseasca mai inainte de a adormi. Si a socotit intru sine : de voi iesi ziua, vor alerga oamenii dupa mine si mi se face multa slava si nu ma odihnesc cu acestea. Deci, ma voi duce seara prin intuncic si ma voi tainui de toti. Seara dar, iesind din chilie, ca unui ce vrea sa se tainuiasca, iata de la Dumnezeu s-au trimis doi ingeri cu faclii, luminand inaintea lui. Si de aceea, toata cetatea a alergat dupa dansul, cautand la slava aceea. Si pe cat i s-a parut ca a fugit de slava, mai mult s-a slavit. La acestia se implineste cuvantul cel scris : tot cel ce se smereste pe sine, se va inalta.( + )

( + )Luca 14 v.11.

39) Zicea avva Ioan Colov : nu este cu putinta sa zideasca cineva casa de sus in jos, ci de la temelie in sus. I-au zis lui : ce este cuvantul acesta ? Le-a zis lor : temelia, aproapele este, ca sa-l castig si sa-l folosesc intai. Ca de el sunt atarnate toate poruncile lui Hristos.

40) Zis-a avva Ioan, ca poarta cerului este smerenia si parintii nostri, prin multe ocari bucurandu-se au intrat in cetatea lui Dumnezeu.

41) Acestasi a zis fratelui sau : desi foarte prosti si nebagati in seama suntem inaintea oamenilor, sa ne bucuram pentru aceasta. Ca sa ne cinstim inaintea lui Dumnezeu.

42) Acestasi sedea odata in Schit si fratii imprejurul lui, intreband pentru gandurile lor. Si a zis lui unul din batrani : Ioane, ca o femeie pacatoasa ce se impodobeste pe sine, asa esti, si care isi inmulteste ibovnicii sai. Si imbratisandu-l pe el avva Ioan, a zis : adevarul zici parinte. Si dupa aceea l-a intrebat pe el unul din ucenicii lui, zicand : oare nu te-ai tulburat inauntru, avvo. Si a zis : nu. Ci precum sunt in afara, asa si inauntru.

43) Se spunea despre avva Ioan, ca unei tinere i-au murit parintii si a ramas sarmana. Iar numele ei era Paisia. Deci, a socotit sa-si faca gazda de straini, casa spre primirea parintilor Schitului. A ramas dar asa primind pe straini vreme multa si odihnind pe parinti; iar dupa o vreme, dupa ce a cheltuit lucrurile, a inceput a fi lipsita. Deci, s-au lipit de dansa niste oameni razvratiti si au schimbat-o din socoteala cea buna. Si de aceea a inceput a petrece rau, incat a ajuns ea ca sa curveasca. Au auzit parintii si foarte s-au mahnit. Si poftind pe avva Ioan Colov, i-a zis : am auzit despre sora aceea, ca petrece rau si ea; cand putea si-a aratat, mila ei catre noi, iar acum noi sa argtam catre dansa mila si s-o ajutam. Deci, osteneste-te pana la dansa si dupa intelepciunea, ce ti-a dat-o Dumnezeu, iconomiseste cele pentru dansa. Deci, a venit avva Ioan la dansa si a zis batranei portarite : spune stapanei tale, ca am venit eu ! Iar ea l-a gonit zicand : voi dintru inceput ati mancat cele ale ei si voiesti sa te intalnesti cu dansa ? Drept aceea suindu-se batrana, i-a spus despre dansul. Si ii zice ei cea tanara : acesti calugari de-a pururea umbla pe langa marea Rosie si gasesc margaritare. Impodobindu-se dar, a zis sa-l aduca la dansa. Deci, dupa ce s-a suit, apucand ea mai inainte a sezut pe pat. Si venind avva Ioan, a sezut aproape de dansa. Si cautand in fata ei, i-a zis : pentru ce ai defaimat pe Iisus, de ai venit la aceasta ? Iar ea auzind, a inghetat cu totul; si plecand in jos capul sau, avva Ioan, a inceput a plange foarte. Si a zis ea lui : avvo, ce plangi ? Iar dupa ce a cautat, iarasi s-a aplecat in jos plangand si i-a zis ei : vad ca satana joaca in fata ta si nu voi plange ? Iar ea auzind, i-a zis lui : este pocainta, avvo ? Ii zice ei : este. Ii zice lui : ia-ma unde voiesti ! Ii zice ei : sa mergem. Si s-a sculat sa mearga dupa dansul. Si a luat seama avva Ioan, ca nimic n-a pus la randuiala, nici n-a grait pentru casa sa. Si s-a mirat. Deci, dupa ce au ajuns la pustie, s-a facut seara, si facand din nisip un capatai mic si insemnand chipul crucii, i-a zis : dormi aici ! Si facandu-si si lui si putin mai departe si implinindu-si rugaciunile, s-au culcat. Iar pe la miezul noptii desteptandu-se, vede o cale luminoasa, de la cer pana la dansa intarita si a vazut pe ingerii lui Dumnezeu ducandu-i sufletul. Drept aceea, sculandu-se si mergand la dansa, a miscat-o cu piciorul. Iar dupa ce a vazut ca a murit, s-a aruncat pe sine cu fata la pamant, rugandu-se lui Dumnezeu si a auzit ca un ceas al pocaintei ei s-a primit mai presus decat pocainta multora, care zabovesc si nu arata fierbinteala unei pocainte ca aceasta.

PENTRU AVVA IOAN CEL DIN CHINOVIE

Un frate era locuind intr-o chinovie si foarte tinea nevointa. I si auzind fratii din Schit despre dansul, au venit sa-l vada. Si au intrat la locul unde lucra el. Si inchinindu-se lor, s-a intors si a inceput a lucra. Si vazand fratii ceea ce a facut, i-au zis lui : Ioane, cine ti-a pus cinul acesta ? Sau cine te-a facut calugar si nu te-a invatat sa iei de la frati milotariile si sa le zici : rugati-va, sau sedeti ? Le-a zis lor : Ioan pacatosul nu are vreme de unele ca acestea.

PENTRU AVVA ISIDOR

1) Se spunea despre avva Isidor, preotul Schitului, ca de avea cineva vreun frate raspunzator impotriva, sau nebagator de seama, sau ocaarator si voia sa-l goneasca, le zicea : aduceti-l aici. Si-l lua si prin indelunga rabdare a sa, il mantuia pe frate.

2) Un frate l-a intrebat, zicand : pentru ce dracii se tem de tine, frate ? I-a zis batranul : de cand m-am facut calugar, ma nevoiesc ca sa nu las mania sa se suie pana la gatlejul meu.

3) Zicea iarasi ca patruzeci de ani are de cand simte pacatul cu mintea, dar niciodata nu s-a invoit, nici cu al poftei, nici cu al maniei.

4) Zicea iarasi : eu cand eram tanar si sedeam in chilia mea, masura de pravila nu aveam. Noaptea si ziua imi era mie pravila.

5) Zis-a avva Pimen despre avva Isidor ca impletea o legatura de zmicele noaptea si il rugau fratii zicand : odihneste-te putin, ca de acum ai imbatranit. Si le zicea lor, ca de vor arde pe Isidor si cenusa lui in vant o vor risipi, nici un har nu-i este, pentru ca Fiul lui Dumnezeu aici a venit pentru noi.

6) Acestasi a zis despre avva Isidor, ca ii ziceau lui gandurile : mare om esti. Si zicea catre dansele : nu cumva sunt ca avva Antonie ? Sau m-am facut cu totul ca avva Pamvo, sau ca ceilalti parinti, care au placut lui Dumnezeu ? Cand aducea acestea impotriva, se odihnea. Iar cand vrajba il facea sa se imputineze cu sufletul, cum ca dupa acestea toate are sa fie aruncat in munca, zicea catre dansele, ca desi in munca va fi aruncat, pe ele dedesubt le va gasi.

7) Zis-a avva Isidor : m-am dus odata in targ sa-mi vand niste vase mici si vazand mania ca se apropie de mine, lasand vasele am fugit.

8) S-a dus odata avva Isidor la avva Teofil, arhiepiscopul Alexandria si daca s-a intors la Schit, l-au intrebat pe el fratii :' cum se afla, Iar el a zis : cu adevarat, fratilor, eu fata de om nu am vazut, fara numai a arhiepiscopului. Iar ei auzind, s-au tulburat zicand : oare, s-au cufundat ei, avvo ? Iar el a zis : nu asa, ci nu m-a biruit cugetul, ca sa vad pe cineva. Iar ei auzind s-au minunat si s-au intarit ca sa pazeasca ochii de raspandire.

9) Acestasi avva Isidor a zis : priceperea sfintilor aceasta este, ca sa cunoasca voia lui Dumnezeu. Ca pe toate le biruieste omul cu supunerea la adevar, ca icoana si asemanare a lui Dumnezeu este. Dar decat toate patimile mai cumplit este a urma inimii sale, adica socotelii sale( +1 ), iar nu legii lui Dumnezeu, care la inceput pare omului ca are oarecare odihna, iar mai pe urma i se face lui intru plangere. Ca n-au cunoscut taina dumnezeiestii iconomii, nici a aflat calea sfintilor, ca sa umble pe dansa. acum dar, este vreme, ca sa facem Domnului, ca mantuirea este in vreme de necaz. Ca este scris : intru rabdarea voastra veti dobandi sufletele voastre.( +2 )

( +1 )La altele, voii.

( +2 )Luca XXI, 19.

PENTRU AVVA ISIDOR PELUSIOTUL

1) Zicea avva Isidor Pelusiotul, ca viata fara de cuvant mai mult foloseste decat cuvantul fara viata. Caci viata si tacand foloseste, iar cuvantul si strigand supara. Dar daca si cuvantul si viata se vor intalni, fac o icoana a toata filosofia.( + )

( + )Isid. C. a II-a, Epistola 275.

2) Acestasi zicea : faptele cele bune cinsteste-le, nu te inchina desfatarilor. Ca faptele cele bune sunt lucru fara de moarte, iar desfatarile lesne se sting. ( + )

( + ) Cartea a II-a. Epistola 116.

3) Zis-a iarasi : multi din oameni poftesc cu adevarat fapta buna, dar pe calea care duce spre dansa, pregeta sa umble. Iar altii nici fapta buna nu socotesc ca este. Trebuie dar pe aceia sa-i plecam sa lepede pregetarea, iar pe acestia sa-i invitam, ca cu adevarat fapta buna este fapta buna.( + )

( + )Cartea a II-a Epistola 69.

4) Zis-a iarasi ca rautatea si de la Dumnezeu pe oameni i-a departat, si pe unii de altii i-a dezbinat. Deci, de aceasta cu toata osardia trebuie sa fugim si sa alergam dupa fapta cea buna, care si la Dumnezeu ne aduce si pe unii cu altii ne uneste. Iar a faptei celei bune si a filosofiei hotar este neprefacerea cea cu pricepere.( + )

( + )Cartea a II-a : Epistola 131.

5) Zis-a iarasi : fiindca mare este inaltimea smeritei cugetari si caderea mandriei, va sfatuiesc pe voi ca pe aceea sa o iubiti, iar intru aceasta sa nu cadeti.( + )

( + )Cartea a II-a Epistola 69.

6) Zis-a iarasi : patima cea cumplita si prea indrazneata a iubirii de bani, satiu nestiind, la rautatea cea mai de pe urma mana sufletul cel robit. Drept aceea, mai ales la inceput sa o gonim. Ca de va stapani, nebiruita va fi. 2 ( + )

( + )Cartea a III-a : Epistola 24.

PENTRU AVVA ISAAC, PREOTUL CHILIILOR

1) Au venit unii odata sa-l faca pe avva Isaac preot si auzind el a fugit in Egipt si s-a dus intr-o tarina si s-a ascuns intre buruieni. Deci, au gonit parintii pe urma lui. Si ajungand la acea tarina au poposit sa se odihneasca putin acolo ( ca era noapte ) si magarul l-au slobozit sa pasca. Dar magarul mergand a statut deasupra, unde era batranul. Si dimineata cautand magarul au gasit si pe avva Isaac si s-a minunat. Si vrand sa-l lege nu i-a lasat, zicand : nu mai fug, ca voia lui Dumnezeu este si oriunde voi fugi la aceasta vin.

2) Zis-a avva Isaac : Cand eram mai tanar, sedeam cu avva Kronie si niciodata nu mi-a zis sa fac vreun lucru, cu toate ca era batran si tremura; ci singur se scula si-mi da vasul mie si tuturor asemenea. Si cu avva Teodor al Fermei am sezut si nici el nu-mi zicea sa fac nimic; ci si masa singur o punea si zicea : frate, de voiesti, vino de mananca. Iar eu ziceam catre dansul : avvo, eu am venit la tine ca sa ma folosese si cum de nu-mi zici sa fac ceva ? Iar batranul totdeauna tacea si m-am dus si am vestit batranilor. Si venind batranii la dansul, i-au zis lui : avvo, a venit fratele la sfintia ta, ca sa se foloseasca si pentru ce nu-i zici ce sa faca ? Si le-a zis lor batranul : au doara chinoviarh sunt eu, ca sa-i randuiesc lui ? Eu cu adevarat nimic nu-i zic lui, ci de voieste, ceea ce ma vede pe mine facand, va face si el. Deci, de atunci, apucam inainte si faceam orice voia batranul sa faca. Iar el ori ce facea tacand facea si aceasta m-a invatat sa fac tacand.

3) Avva Isaac si avva Avraam erau impreuna locuind, si intrand avva Avraam, l-a aflat pe avva Isaac plangand. Si i-a zis lui : ce plangi ? Si a zis batranul : pentru ce sa nu plangem ? Ca unde avem sa mergem ? Au adormit parintii nostri, ca nu ne ajunge noua lucrul mainilor la chiria luntrelor pe care o dam, mergand sa ne ducem la batrani. Iar acum am ramas sarmani. Pentru aceasta si eu plang.

4) Zis-a avva Isaac : stiu pe un frate, care secera in tarina. Si a voit sa manance un spic de grau si a zis stapanului tarinei : voiesti sa mananc un spic de grau ? Iar el auzind s-a mirat si a zis lui : a ta este tarina, parinte si pe mine ma intrebi ? Pana intru atata lua aminte cu de-a amanuntul fratele.

5) Zis-a iarasi fratilor : nu aduceti aici copii, ca patru biserici in Schit s-au pustiit pentru copii.

6) Se spunea pentru avva Isaac, ca cenusa cadelnitei din vremea liturghiei cu painea sa o manca.

7) Spunea avva Isaac : parintii nostri si avva Pamvo purtau haine vechi cu multe cusaturi si sevenia ( + ), iar acum scumpe purtati. Duceti-va de aici ! Ati pustiit cele de aici. Iar cand voia sa mearga la secere, le zicea lor : nu va mai dau porunci, ca nu le paziti.

( + ) Adica de finic.

8) Povestit-a unul din parinti ca a venit odata unul din frati, purtand un culion mic in biserica Chiliilor, inaintea lui avva Isaac si l-a gonit batranul, zicand ca locurile cele de aici sunt ale calugarilor, iar el mirean fiind, nu poate ramane aici.

9) Zis-a avva Isaac : niciodata nu am bagat in chilia mea cuget asupra fratelui ce m-a necajit si eu m-am silit sa nu las frate in chilia lui, care sa aiba asupra mea cuget.

1O) S-a bolnavit de mare boala avva Isaac si a petrecut multa vreme intr-insa. Si i-a facut fratele putina fiertura si a pus intr-insa si prune si nu voia batranul sa guste si il ruga fratele zicand : ia putin avvo, pentru slabiciune. Si i-a zis batranul : cu adevarat frate, voiam sa fac in boala aceasta treizeci de ani.

11) Spuneau unii despre avva Isaac, ca vrand sa se savarseasca s-au adunat la dansul batranii si ziceau : ce vom face dupa tine, parinte ? Iar el a zis : ati vazut cum am umblat inaintea voastra ? De voiti si voi sa urmati si sa paziti poruncile lui Dumnezeu, va trimite darul Sau si va pazi locul acesta. Iar de nu veti pazi, nu veti petrece in locul acesta. Ca si noi cand urmau sa moara parintii nostri ne mahneam. Dar poruncile Domnului si ale lor pazindu-le am statut, ca si cum ar fi ei cu noi. Asa si voi faceti si va mantuiti.

12) Zis-a avva Isaac ca zicea avva Pamvo, ca acest fel de haina trebuie calugarul sa poarte, incat sa o puna afara de chilie trei zile si nimeni sa nu i-o ia.

PENTRU AVVA IOSIF CEL DIN PANEFO

1) S-au suit odata unii din parinti, la avva Iosif in Panefo ca sa-l intrebe pentru intalnirea fratilor ce gazduiesc la dansii, de se cade sa faca pogorare si sa arate indrazneala catre dansii. Si mai inainte de a fi el intrebat, a zis batranul catre ucenicul sau : ia seama la ceea ce voi sa fac astazi si rabda ! Si a pus batranul doua emvrimii, unul de-a dreapta si altul de-a stanga lui si a zis : sedeti. Si a intrat in chilia lui si s-a imbracat cu haine vechi de cersetor si iesind a trecut prin mijlocul lor si iarasi intrand, s-a imbracat cu hainele sale. Si iesind iarasi, a sezut in mijlocul lor. Si ei s-au spaimantat de lucrul batranului. Si le-a zis lor : luati seama, ce-am facut ? Zis-au ei : da. Le-a zis lor : nu cumva m-am schimbat din imbracamintea cea necinstita ? Ii zic ei : nu. Si a zis lor : deci, daca eu insumi sunt in amandoua hainele si precum cea dintai nu m-a schimbat, asa nici cea de-a doua nu m-a vatamat. In acest chip suntem datori sa facem cu primirea fratilor celor straini ( +1 ) dupa Sfanta Evanghelie. Dati, zice, cele ale Cezarului, Cezarului si cele ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu. ( +2 ) Deci,cand este venire de frati, cu indrazneala ( +3 ) sa-i primim. Iar cand suntem deosebi, trebuinta avem de plans, ca sa petreaca cu noi. Iar ei auzind s-au minunat, ca si cele din inima lor le-a spus, mai inainte de a-l intreba si au slavit pe Dumnezeu.

( +1 ) La altele, cu intalnirea fratilor.

( +2 ) Mateiu 22, 21.

( +3 ) La altele, cu blandete.

2) Zis-a avva Pimen lui avva Iosif : spune-mi, cum sa ma fac calugar ? Si a zis : de voiesti sa afli odihna si aici si acolo, pentu tot lucrul zi : eu cine sunt ? Si nu judeca pe nimeni.

3) Acestasi iarasi a intrebat pe avva Iosif, zicand : ce voi face, cand se apropie patimile ? Sa le stau impotriva, sau sa le las sa intre ? Ii zice lui batranul : lasa-le sa intre, si te lupta cu dansele. Deci, intorcandu-se la Schit, sedea si venind oarecare din tebei in Schit, spunea fratilor ca a intrebat pe avva Iosif, zicand : de se va apropia de mine patima, sa-i stau impotriva, sau sa o las sa intre ? Si mi-a zis : nu lasa nicidecum sa intre patimile, ci indata le taie. Si auzind avva Pimen. ca asa a zis tebeului, avva Iosif, sculandu-se s-a dus la el in Panefo si, i-a zis : avvo, eu ti-am incredintat cugetele mele si iata in alt fel mi-ai zis mie, si in alt fel tebeului. I-a zis lui batranul : nu stii ca te iubesc ? S a zis : asa. Au nu tu imi ziceai ca insuti tie spune-mi mie ? Si a zis : asa este. I-a zis batranul : de vor intra patimile si vei da si vei lua cu dansele, mai iscusit te fac; iar eu ca insumi mie ti-am grait. Dar sunt altii carora nici a se apropia patimile nu le este de folos, ci indata a le taia pe ele au trebuinta.

4) Un frate a intrebat pe avva Iosif, zicand : ce voi face, ca nici rele patimiri a suferi nu pot, nici a lucra si a da dragoste.( + ) I-a zis lui batranul : daca nu poti din acestea nici una a face, macar pazeste-ti stiinta ta despre aproapele, de catre tot raul - si te mantuiesti. Ca fara de pacat cere Dumnezeu sufletul.

( + ) Milostenie.

5) Zicea unul din frati : m-am dus odata la Iraclia cea de jos, catre avva Iosif si avea in manastirea lui un dud frumos, si imi zice de dimineata : du-te, mananca ! Si era vineri. Si nu m-am dus pentru post. Si rugandu-l, am zis : pentru Dumnezeu, spune-mi socoteala aceasta ? Iata, tu imi ziceai : du-te, mananca ! Iar eu pentru post nu m-am dus si ma rusinam de porunca ta, socotind cu ce socoteala imi zice batranul. Deci, ce trebuia sa fac ? Ca imi ziceai : du-te ! Iar el a zis : parintii nu graiesc fratilor drept, ci mai mult cele strambe. Si de vor vedea ca fac cele strambe, nu le mai graiesc cele strambe, ci adevarul, stiind ca la toate sunt ascultatori.

6) Zis-a avva Iosif lui avva Lot : nu poti sa te faci calugar de nu te vei face ca focul, arzand tot.

7) A mers avva Lot la avva Iosif si i-a zis : avvo, dupa puterea mea imi fac putina pravila si putinul post si rugaciunea si citirea si linistea si dupa puterea mea sunt curat cu cugetele. Ce am a mai face ? Deci, sculandu-se batranul, si-a intins mainile la cer si i s-au facut degetele ca zece faclii de foc. Si i-a zis : de voiesti, fa-te tot ca focul !

8) Un frate a intrebat pe avva Iosif zicand : vreau sa ies din chinovie si sa sed afara. Si i-a zis lui batranul : unde vezi sufletul tau ca se odihneste si nu se vatama, sezi. Ii zice lui fratele : si in chinovie ma odihnesc si afara. Ce voiesti sa fac ? Ii zice batranuI : daca te odihnesti si in chinovie si afara pune-ti amandoua cugetele in cumpana; si unde vezi ca mai mult se foloseste si atarna cugetul tau, aceasta fa.

9) S-a dus unul din batrani la prietenul sau, ca mergand ei, sa cerceteze pe avva Iosif si a zis : zi-i ucenicului tau ca sa ne gateasca noua magarul ! Si a zis : cheama-l si orice vei vrea, face. Ii zice : cum ii este numele ? Iar el a zis : nu stiu. Si i-a zis : cata vreme are cu tine, de nu ii stii numele ? Si i-a zis : doi ani. Iar el a zis : daca tu doi ani nu stii numele ucenicului tau, eu intr-o zi ce trebuinta am sa-l aflu ?

1O) S-au adunat fratii odaU la avva Iosif si sezand ei si intrebandu-l, se bucura el si cu toata osardia le zicea : eu imparat sunt astazi ! Ca am imparatit peste patimi.

11) Spuneau parintii despre avva Iosif cel din Panefo ca voind sa se savarseasca, sedeau batranii si luand el seama la fereastra si chemand pe ucenicul sau, i-a zis : adu-mi toiagul. Ca acesta socoteste ca am imbatrinit si nu mai pot asupra lui. Si dupa ce a apucat toiagul, au vazut batranii ca s-a slobozit ca un caine pe fereastra si s-a facut nevazut.

PENTRU AVVA IACOV

1) Zis-a avva Iacov : mai mare este a se instraina cineva, decat primi pe straini.

2) Zicea iarasi cum ca atunci cand se lauda cineva de altii, trebuie sa socoteasca pacatele sale si sa puna in minte, ca nu este vrednic de laudele cele ce se zic.

3) Zis-a iarasi ca precum lihnariul in camera intunecoasa lumineaza, asa si frica lui Dumnezeu cand va veni in inima omului, il lumineaza si-l invata toate faptele cele bune si poruncile lui Dumnezeu.

4) Zis-a iarasi : nu este trebuinta numai de cuvinte, ca sunt multe cuvinte intre oameni in vremea aceasta. Ca aceasta este ceea ce se cauta, iar nu cuvintele care nu au rod.

PENTRU AVVA IERAX

1) Un frate a intrebat pe avva Ierax, zicand : spune-mi cuvant, ca sa ma mantuiesc. I-a zis lui batranul : sezi in chilia ta si de iti este foame, mananca iar de iti este sete, bea si nu vorbi de rau pe cineva si te mantuiesti !

2) Acestasi sa zis ca niciodata cuvantae lume n-a zis, nici n-a voit sa auda.

PENTRU AVVA IOAN SCOPITUL

Avva Ioan scopitul, mai tanar fiind, a intrebat pe un batran, zicand : cum voi ati putut sa faceti lucrul lui Dumnezeu cu odihna, dar noi nici cu osteneala nu putem sa-l facem ? Si a raspuns batranul : noi am putut, tinta ( +1 ) avand lucrul lui Dumnezeu, iar trebuinta cea trupeasca, prea mic lucru. Iar voi tinta aveti trebuinta cea trupeasca, iar lucrul lui Dumnezeu nu mai aveti de nevoie. Pentru aceasta va osteniti. Si pentru aceasta Mantuitorul a zis ucenicilor : putin credinciosilor, cautati intai Imparatia lui Dumnezeu si acestea toate se vor adauga voua.( +2 )

( +1 )Adica lucru mare si care tine locul cel intai.

( +2 )Matei VI, 33.

2) Zis-a avva Ioan ca parintele nostru avva Antonie a zis : niciodata folosul meu nu l-am ales si nu l-am voit mai mult decat folosul fratelui meu.

3) Zicea avva Ioan cilicianul, egumenul Raitului catre frati : fiilor, precum am fugit de lume, sa fugim si de poftele trupului.

4) Zis-a iarasi : sa urmam parintilor nostri cu ce fel de aspra viata si liniste au sezut aici.

5) Zis-a iarasi : sa nu intinam fiilor, locul acesta, pe care parintii nostri l-au curatit de draci.

6) Zis-a iarasi locul acesta de nevoitori este, iar nu de negutatori.

PENTRU AVVA IOAN DE LA CHILII

Povestit-a avva Ioan cel de la Chilii zicand ca o femeie pacatoasa era in Egipt, frumoasa si bogata foarte si boierii veneau la dansa. Deci, intr-una din zile a avut vreme sa vina la biserica si a voit sa intre inauntru. Iar ipodiaconul, care sta la usi, n-a lasat-o, zicand : nu esti vrednica sa intri in casa lui Dumnezeu, caci esti necurata. Iar in timp ce se certau a auzit episcopul galceava si a iesit. Deci i-a zis lui femeia : nu ma lasi a intra in biserica ? Si i-a zis episcopul : nu iti este slobod sa intri, ca necurata esti ! Iar ea umilindu-se, i-a zis : nu mai pacatuiesc ! Si i-a zis ei episcopul : de vei aduce aici averile tale, stiu ca nu mai pacatuiesti. Iar dupa ce le-a adus ea, Iuandu-le episcopul, le-a ars. Si au intrat in biserica, ea plangand si zicand : daca aici asa mi s-a facut, oare acolo ce-am sa patimesc ? Si s-a pocait si s-a facut vas al alegerii. 2) Zis-a avva Ioan al Tebaidei : dator este calugarul, mai inainte de toate sa ispraveasca smerita cugetare, ca aceasta este cea dintai porunca a Mantuitorului, care zice, fericiti cei saraci cu duhul, ca acelora este Imparatia cerurilor.( + )

( + ) Matei V, 3

PENTRU AVVA ISIDOR PREOTUL

1) Se spunea despre avva Isidor preotul ca a venit odata un frate ca sa-l cheme la pranz . Iar batranul n-a suferit sa mearga, zicand ca Adam de mancare fiind amagit, afara din rai s-a salasluit. I-a zis lui fratele : tu inca te temi sa iesi din chilia ta ? Iar el iarasi i-a zis : fiule, ma tem ca diavolul, racnind ca un leu, cauta pe cine sa inghita ( +1 ) si de multe ori zicea daca cineva se va da pe sine la bautura de vin, nu va scapa de bantuiala gandurilor. Ca si Lot, silit fiind de fetele lui, s-a imbatat de vin si prin betie diavolul spre pacatul cel faradelege lesne l-a gasit.( +2 )

( +1 )I Petru V. 8.

( +2 )Facere 19, 33, 35.

2) Zis-a avva Isidor : daca Imparatia cerurilor poftesti, defaima banii si de dumnezeiasca rasplatire te tine.

3) Zis-a iarasi : a trai dupa Dumnezeu, este cu neputinta daca vei fi iubitor de dezmierdari si iubitor de argint.

4) Zis-a iarasi : daca dupa lege va nevoiti postind, nu va mandriti. far daca pentru aceasta va laudati, mai bine sa manance carne, decat sa se ingamfeze si sa se laude cineva.

5) Zis-a iarasi : trebuie ucenicii si ca pe niste parinti sa iubeasca pe cei cu adevarat dascali, si ca de niste stapani sa se teama. Si nici pentru dragoste sa nu slabeasca frica nici pentru frica sa nu inegreasca dragostea.

6) Zis-a iarasi : daca poftesti mantuirea, ia toate cele ce te duc la dansa.

7) Se spunea despre avva Isidor, ca ducandu-se vreun frate la dansul, fugea mai inauntrul chiliei. Si ii ziceau fratii : avvo, ce este aceasta ce faci ? Si zicea : au nu si fiarele fugind in vizuinile lor, scapa ? Acestea le zicea pentru folosul fratilor.

8) Povestit-a un batran, ca in vremea marelui Isidor preotul Schitului, era un frate diacon, pe care pentru multa lui fapta buna vrea sa-l faca preot, ca sa ramana in locul lui dupa moarte. Iar el din evlavie, nu,s-a atins de hirotonie, ci a ramas diacon. Deci, pe acesta, din bantuiala vrajmasului, l-a zavistuit oarecare din batrani si toti fiind in biserica pentru slujba, mergand batranul a pus pe ascuns cartea sa in chilia diaconului si venind a vestit lui avva Isidor, zicand, ca oarecare din frati i-a furat cartea. Si mirandu-se avva Isidor, a zis : niciodata ceva de acest fel nu s-a facut in Schit. Deci,,a zis preotului batranul acela care a pus pe ascuns cartea : trimite doi din parinti cu mine, ca sa cercetam chiliile. Deci mergand, intai au pipait prin chiliile celorlalti si pe urma au venit la chilia diaconului, si gasind acolo acea carte, au adus-o la preot in biserica si au spus unde au gasit-o, fiind de fata si diaconul si auzind. Iar el a facut metanie, inaintea a tot norodul, lui avva Isidor, zicand : am gresit, da-mi canon si i-au dat canon trei sapamani sa nu se precestuiasca. Deci venind fratele la slujba sta inaintea bisericii si cadea inaintea a tos norodul zicand : iertati-ma, ca am gresit ! Iar dupa trei saptamani a fost primit la impartasanie. Si indata s-a indracit batranul care il napastuise si a inceput a se marturisi strigand si zicand : am napastuit pe robul lui Dumnezeu. Si facandu-se rugaciune de toata biserica pentru dansul, nu se tamaduia. Atunci marele Isidor a zis inaintea tuturor fratilor; roaga-te pentru dansul, ca tu ai fost napastuit ! Si daca nu prin tine, apoi nici prin altul nu se tamaduieste. Si rugandu se el, indata s-a facut sanatos batranul.

PENTRU AVVA IOAN PERSUL

Povestit-a,unul din parinti despre avva Ioan persul, ca din darul lui cel mult, intru prea adanca nerautate a venit. Ca acesta petrecea in arabia Egiptului si s-a imprumutat odata de la un frate cu un galben si a cumparat in sa lucreze. Si a venit un frate rugandu-se si zicand : daruieste-mi, avvo, putin in sa-mi fac un leviton ( imbracaminte ) ! Si i-a dat cu bucurie. Asemenea inca si altul a venit rugandu-se : da-mi putin in, sa-mi fac o fota ! Si i-a dat si lui asemenea . Si altii cerand, da in scurt cu bucurie. La urma vine stapanul galbenului, cerandu-l, si i-a zis lui batranul : ma duc si ti-l aduc. Si neavand de unde sa-l dea, s-a sculat sa se duca la avva Iacov al diaconului, sa se roage sa-i dea banul, ca sa plateasca fratelui. Si mergand, a gasit un galben jos pe pamant, si nu s-a atins de dansul. Si facand rugaciune, s-a intors la chilia sa. Si a venit fratele iarasi suparandu-l pentru ban. Si i-a zis batranul : eu negresit port grija si mergand iarasi a gasit, banul jos unde era, si facand rugaciune s-a intors la chilia sa. Si iata, asemenea a venit fratele cel ce il supara si i-a zis batranul ca negresit de aceasta data il aduce. Si sculandu-se iarasi a venit la acel loc si l-a gasit acolo stand. Si facand rugaciune, l-a luat, si a venit la avva Iacov, si i-a zis : avvo, venind la tine, am gasit banul acesta pe cale. Deci ajuta si vesteste in enorie, nu cumva l-a pierdut cineva, si de se va gasi stapanul lui, da-l. Deci mergand batranul, trei zile a vestit si nimeni nu s-a gasit, care sa fi pierdut banul. Atunci a zis batranul catre avva Iacov : deci, daca nimeni nu l-a pierdut, da-l acestui frate, ca ii sunt dator lui si venind sa iau de la tine mila ( + ) si sa platesc datoria l-am gasit. Si s-a minunat batranul, cum fiind dator si gasind, nu l-a luat, sa-l fi dat. Si aceasta inca era mirare de dansul, ca de venea cineva sa se imprumute de la el de ceva candva, nu singur da, ci zicea fratelui : du-te, ia-ti tie orice ai trebuinta si daca aducea, ii zicea : pune-l iarasi la locul lui ! Iar de nimic nu aducea cel ce a luat, nimic nu-i zicea.

( + ) Milostenie.

2) Se spunea despre avva Ioan persul ca venind la dansul niste oameni rai, a adus lighean si se ruga sa le spele picioarele, iar aceia cucernicindu-se, au inceput a se pocai.

3) Zis-a cineva lui avva Ioan persul : atata osteneala am facut noi pentru Imparatia cerurilor, oare putem sa o mostenim ? Si a zis batranul : eu cred ca voi mosteni Ierusalimul cel de sus, care este scris in ceruri ( +1 ). Caci credincios este cel ce a fagaduit ( + 2 ). Si pentru ce sa nu cred ? Iubitor de straini ca Avraam m-am facut, bland ca Moise, sfant ca Aaron, rabdator ca Iov, smerit cugetator ca David, pustnic ca Ioan, jalnic ca Ieremia, invatator ca Pavel, credincios ca Petru, intelept ca Solomon. Si cred ca talharul, ca Cel ce mi-a daruit acestea pentru a Sa bunatate, si Imparatia mi-o va da !

( +1 ) Evrei XII 22-23.

( +2 ) Evrei X. 23.

PENTRU AVVA IOAN TEBEUL

Se spunea pentru cel mic Ioan tebeul, ucenicul lui avva Ammoi, ca doisprezece ani a fost slujind batranului cand era bolnav si cu dansul era sezand pe harar si batranut il trecea cu vederea. Si macar ca mult s-a ostenit cu dansul, niciodata nu i-a zis : mantuieste-te ! Iar cand vrea sa se savarseasca, sezand batranii, l-au apucat de mana si i-au zis : mantuieste-te, mantuieste-te ! Si l-a incredintat batranilor, zicand : acesta inger este, nu om !

PENTRU AVVA IOAN, UCENICUL LUI AVVA PAVEL

Se spunea despre avva Ioan, ucenicut lui avva Pavel, ca avea mare ascultare. Ca erau intr-un loc mormanturi si locuia acolo o leoaica; iar batranul a vazut in locul acela balegi de bou si zicea lui Ioan sa se duca sa le aduca. Iar el i-a zis : dar ce voi face, avvo, pentru leoaica ? Batranul glumind a zis : de va veni asupra ta, leag-o si o adu aici ! Deci, s-a dus fratele acolo seara si iata a venit leoaica asupra lui. Iar el dupa cuvantul batranului, s-a repezit sa o prinda si a fugit leoaica. Si alergand dupa ea, zicea : asteapta parintele meu sa te leg. Si prinzand-o a legat-o. Si se necajea batranul si sedea asteptandu-l. Si iata a venit, tinand leoaica legata. Vazand batranul, s-a minunat. Si vrand sa-l smereasca, l-a lovit zicand : nebunule ! Caine nebun mi-ai adus aici ? Si a dezlegat-o indata batranul si a slobozit-o sa se duca.

PENTRU AVVA ISAAC TEBEUL

1) S-a dus odata, avva Isaac tebeul la o chinovie si a vazut pe un frate ca a gresit si l-a osandit. Iar dupa ce a iesit la pustie, a venit ingerul Domnului si a stat inaintea usii chiliei lui, zicand : nu te las sa intri. Iar el se ruga zicand : care este pricina ? Si raspunzand ingerul, i-a zis : Dumnezeu m-a trimis, zicand : spune-i lui, unde poruncesti sa pui pe fratele cel gresit, pe care l-ai judecat ? Si indata s-a pocait, zicand : am gresit, iarta-ma ! Si i-a zis ingerul : scoala-te, te-a iertat Dumnezeu ! Dar pazeste-te de acum inainte sa nu judeci pe cineva mai inainte de a-l judeca Dumnezeu.

2) Se spunea despre avva Apollo, ca avea un ucenic, anume Isaac, pedepsit desavarsit la tot lucrul bun. Si a castigat linistea dumnezeiestii Liturghii si cand iesea la biserica, nu lasa pe nimeni sa-i iese in cale. Ca era cuvantul lui acesta, ca toate sunt bune la vremea lor, ca vreme este la tot lucrul ( + ). Si dupa ce iesea de la biserica, ca si cum ar fi fost gonit de foc, asa fugea, si cautand sa ajunga la chilia sa. Si de multe ori se da fratilor din biserica cate un pesmet si cate un pahar de vin, dar el nu lua, nu lepadand blagoslovenia fratilor ci tinind linistea bisericii. Si s-a intamplat de a zacut el de boala si auzind fratii, au venit sa-l cerceteze. Si sezand fratii, l-au intrebat, zicand : avvo Isaac, pentru ce dupa iesirea bisericii fugi de frati ? Si a zis catre ei : nu fug de frati ci de reaua mestesugire a dracilor. Ca de va tine cineva faclie aprinsa si de va zabovi stand in vant, se stinge de vant. Asa si noi, luminati fiind de Sfantul Duh in vremea Sfintei Liturghii, de vom zabovi afara din chilie, ni se intuneca mintea. Aceasta a fost petrecerea cuviosului avva Isaac.

( + ) Eclesiastul III, 1.

PENTRU AVVA IOSIF TEBEUL

A zis avva Iosif tebeul : trei cete sunt cinstite inaintea Domnului : cand omul este bolnav si i se adauga ispite si cu multumire le primeste. Iar a doua este cand cineva isi face toate lucrurile sale curate inaintea lui Dumnezeu si nu au nimic omenesc. Iar a treia, cand cineva sade sub supunerea unui parinte duhovnicesc si se lepada de toate voile sale. Aceasta are o cununa mai mult, dar eu am ales boala.

PENTRU AVVA ILARION

A mers avva Ilarion din Palestina, la munte, catre avva Antonie. Si i-a zis lui avva Antonie : bine ai venit, luceafarule cel ce rasari dimineata ! Si i-a zis avva Iarion : pace tie, stalpule de lumina care luminezi lumea !

PENTRU AVVA ISHIRION

Fratii parinti ai Schitului au proorocit pentru neamul cel de pe urma. Ce am lucrat noi ?, ziceau ei. Si raspunzand unul din ei, mare cu viata si cu numele, avva Ishirion, a zis : noi poruncile lui Dumnezeu le-am facut. Si raspunzand fratii au zis : dar cei dupa noi, oare ce vor face ? Si a zis : vor sa vina la jumatatea lucrului nostru. Si au zis fratii : dar cei dupa dansii ? A zis avva Ishirion : nu au nicidecum lucru cei ai neamului si randului aceluia, ci va sa le vina lor ispita. Si cei ce se vor afla lamuriti in vremea aceea, mai mari si decat noi si decit parintii nostri se vor afla.