INCEPUTUL SLOVEI O

• « Inapoi
• Inainte »

PENTRU AVVA OLIMPIE

1) Zis-a avva Olimpie : s-a pogorit odata un preot al elinilor la Schit si a venit la chilia mea si a adormit. Si vazand vietuirea calugarilor, mi-a zis : asa vietuind, nimic nu vedeti la Dumnezeui vostru ? Si i-am zis lui : nu. Si mi-a zis mie preotul : dar noi cand slujim dumnezeului nostru nimic nu ascunde de noi ci ne descopere tainele lui. Si voi atatea osteneli facand, privegheri, linistiri si nevointe, zici ca nimic nu vedeti. Negresit dar, daca nimic nu vedeti, cugete rele aveti in inimile voastre, care va despart pe voi de Dumnezeu si pentru aceasta nu va descopere voua tainele. Si m-am dus si am vestit batranilor cuvintele lui si s-au minunat, zicand ca asa este, caci cugetele cele necunoscute il despart pe Dumnezeu de om.

2) Avva Olimpie cel ai chiliilor, a fost luptat spre curvie si i-a zis lui cugetul : du-te, ia femeie ! Si sculandu-se a calcat lut si a facut femeie. Apoi si-a zis : iata femeia ta ! Trebuie dar sa lucrezi mult ca sa o hranesti. Si lucra ostenindu-se mult. Si dupa o zi iarasi calcand lut, si-a facut lui si fiica si zicea gandului sau : a nascut femeia ta. Ai mai multa trebuinta sa lucrezi, ca sa poti sa-ti hranesti fiul si sa-l acoperi. Si asa facand, s-a topit pe sine, si a zis cugetului : daca nu mai poti suferi osteneala, nici femeie sa nu cauti. Vazand Dumnezeu osteneala lui, a ridicat de la el razboiul si s-a odihnit.

PENTRU AVVA ORSISIE

Zis-a avva Orsisie : caramida nearsa punandu-se la temelie aproape de rau, nu rabda o zi, iar cea arsa ca o piatra ramane. Asa este si omul care are socoteala trupeasea si nu s-a ars ca Iosif cu frica lui Dumnezeu : se risipeste dupa ce s-a suit la stapanire. Caci multe sunt ispitele unora ca acestia, fiindca sunt in mijlocul oamenilor. Deci, bine este cineva, ca dupa ce sunt isi va cunoaste masurile sale sa fuga de greutatea stapanirii, caci cei tari cu credinta neclintiti sunt. Pentru insusi sfantul Iosif de va voi cineva sa vorbeasca, zice ca nu a fost pamantesc. Cu cate a fost ispitit si in ce fel de tara, unde nu era atunci urma de cinstire a lui Dumnezeu ? Insa Dumnezeul parintilor lui era cu dansul si l-a scos din tot necazul si acum este cu parintii sai intru Imparatia cerurilor. Si noi, cunoscand masurile noastre, sa ne nevoim, caci asa vom putea scapa de judecata lui Dumnezeu.

2) Zis-a iarasi : socotesc ca daca un om nu va pazi inima sa bine, toate cate a auzit le uita si se leneveste. Si asa, vrajmasul afland intr-insul loc, il surpa, caci precum un lihnar ( candela ) gatat si luminand, de va fi trecut cu vederea sa se toarne untdelmn, incet, incet, se stinge si apoi se intareste intunericul asupra lui. Si nu numai aceasta, dar este cu putinta cand vine pe langa dansul si soarecele si cauta sa manance fitilul, mai inainte de a se stinge, nu poate manca untul-de-lemn, iar de a vedea ca nu numai lumina nu are, dar nici fierbinteala de foc, atunci avand sa traga fitilul, surpa si lihnarul si de va fi de lut se strica iar de va fi de arama stapanul casei il face de iznoava. Asa, cand se leneveste sufletul, incet, incet Duhul Sfant se trage, pana ce desavarsit se va stinge in fierbinteala lui si atunci vrajmasul mancand osardia sufletului, pe trup il prapadeste rautatea. Iar daca acela va fi bun cu asezarea catre Dumnezeu, numai s-a rapit spre lenevire. Dumnezeu ca un indurat, punand intr-insul frica Lui si aducerea aminte a muncilor, il face sa se trezeasca si sa se pazeasca pe sinesi de aici inainte cu multa intarire pana la cercetarea lui.

• « Inapoi
• Inainte »