INCEPUTUL SLOVEI M

PENTRU AVVA MACARIE EGIPTEANUL

1 ) Povestit-a despre sine avva Macarie, zicand : cand eram mai tanar si sedeam la chilie in Egipt, m-au apucat si m-au facut cleric in sat. Si nevrand sa primesc, am fugit la alt loc. Si a venit la mine un mirean cucernic si lua rucodelia mea si-mi slujea mie. Apoi s-a intamplat din ispita diavoleasca de a cazut in pacat o fata si luand in pantece, era intrebata cine este cel ce a facut aceasta. Iar ea zicea : pustnicul ! Iar ei iesind, m-au prins in sat si au spanzurat de grumajii mei oale afumate si urechi de vase si m-au purtat in vileag prin sat pe ulita, batandu-ma si zicand : acest calugar a stricat pe fata noastra, luati-l, luati-l ! Si m-au batut incat putin de n-am murit. Si venind unul din batrani, a zis : pana cand bateti pe acest calugar strain. Iar cel ce-mi slujea, urma dupa mine rusinandu-se, caci era ocarandu-l pe el foarte si zicand : iata sihastrul pe care tu il marturiseai, ce a facut ! Si au zis parintii ei : nu-l slobozim pana ce nu va da chezasie ca o va hrani pe dansa. Si am zis slujitorului meu si m-a luat in chezasie. Si mergand la chilia mea, am dat lui cate cosnite aveam, zicandu-i : vinde-le si le da femeii mele sa manance ! Si ziceam in gandul meu : Macarie, iata ti-ai gasit tie femeie. Trebuie sa lucrezi putin mai mult ca sa o hranesti. Si lucram ziua si noaptea si ii trimeteam ei. Si cand a venit vremea ticaloasa sa nasca, a petrecut multe zile chinuindu-se si nu nastea. Si i-am zis ei : ce este aceasta ? Iar ea a zis : eu stiu ca pe pustnicul acela l-am napastuit si mintind l-am invinuit. El nu este vinovat, ci cutare tanar. Si venind cei ce imi slujea bucurandu-se, zicea ca n-a putut sa nasca fata aceea pana ce nu a marturisit zicand ca nu are vina pustnicul , ci a mintit asupra lui. Si iata, tot satul va sa vina aici cu slava si sa se pocaiasca inaintea ta. Iar eu auzind acestea, ca sa nu ma supere oamenii, m-am sculat si am venit aici la Schit. Acesta este inceputul pricinei pentru care am venit aici.

2) Venit-a odata Macarie egipteanul de la schit la muntele Nitriei, la pomenirea lui avva Pamvo. Si i-au zis lui batranii : parinte, spune vreun cuvant fratilor. Iara el a zis lor : eu inca nu m-am facut calugar, dar am vazut calugari. Caci sezand eu odata in chilie la Schit, ma suparau gandurile si imi ziceau : du-te in pustie si vezi ce vei afla acolo ! Deci am ramas luptandu-ma cu gandul cinci ani, zicand : nu cumva de la diavolul este aceasta ? Si daca a zabovit gandul, m-am dus in pustie si am aflat acolo un iezer de apa si ostrov in mijlocul lui si au venit fiarele pustiei sa bea apa dintr-insul. Si am vazut in mijlocul lor doi oameni goi si s-a inspaimantat trupul meu, caci am socotit cum ca sunt duhuri, iar ei daca m-au vazut inspaimantat, au grait catre mine : nu te teme, caci si noi oameni suntem. Si am zis lor : de unde sunteti si cum ati venit in pustia aceasta ? Iar ei au raspuns : de la chinovie suntem si ne-am intocmit intre noi si am iesit aici. Si iata avem patruzeci de ani si unul din noi este egiptean, iar celalalt este libian. Si m-au intrebat si ei zicand : cum se afla lumea, de vine apa la vremea sa si de are lumea indestularea sa si am zis lor : are. Si eu i-am intrebat cum pot sa ma fac calugar si ei mi-au raspuns : de nu se va lepada cineva de toate ale lumii, nu poate sa fie calugar. Si am zis lor : eu sunt slab si nu pot ca voi. Iar ei mi-au zis : daca nu poti ca noi, sezi in chilia ta si-ti plange pacatele tale. Si i-am intrebat : cand se face iarna nu raciti ? Si cand se face arsita, nu se ard trupurile voastre ? Iar ei mi-au zis : Dumnezeu ne-a facut noua iconomia aceasta, incat nici iarna nu racim, nici vara nu ne vatama arsita. Pentru aceasta am zis voua ca nu m-am facut calugar, ci am vazut calugari. Iertati-ma, fratilor !

3) Avva Macarie locuia odata in pustia cea mare si petrecea numai el singur, iar mai jos era alta pustie in care locuiau mai multi frati. Si lua seama batranul la cale si a vazut pe satana venind in chip de om ca sa treaca pe acolo. Si se arata ca poarta o haina de in cu multe gauri si la fiecare gaura era spanzurata cate o tivgulita. Si i-a zis lui marele batran : unde te duci ? Si i-a raspuns : ma duc sa aduc aminte fratilor. ( + ) Iar batranul i-a zis : si la ce iti trebuie tie aceste tivgulite. Si a zis : bucate duc fratilor. Iar batranul a zis : dar toate acestea ? Si a raspuns : da, caci de nu va placea cumva una, ii aduc alta iar daca nici aceasta, ii dau alta si negresit dintre acestea macar una ii va placea lui. Si acestea zicand, s-a dus. Iar batranul a ramas pandind caile pana ce iarasi s-a intors acela. Si vazandu-l pe el batranul, i-a zis : mantuieste-te ! Iar el a raspuns : cum se poate ca sa ma mantuiesc ? I-a zis lui batranul : pentru ce ? Iar el a zis : caci toti mi s-au facut salbatici si nimeni nu ma respecta. I-a zis lui batranul : dar nici un prieten nu mai ai acolo ? Iar el i-a raspuns lui : ba am acolo numai un calugar prieten si numai el ma respecta si cand ma vede se invarte ca o vartelnita. I-a zis lui batranul : si cum se numeste fratele acela ? Iar el a zis : Teopempt. Si zicand acestea, s-a dus. Si sculandu-se avva Macarie, s-a dus in pustia cea mai din jos. Si auzind fratii, luand stalpari de finic, au iesit in intampinarea lui. Si fiecare se gatea, socotind ca la dansul va sa gazduiasca batranul. Iar el a intrebat cine este cel ce se numeste Teopempt in muntele acela si gasindu-l a intrat in chilia lui. Iar Teopempt i-a primit pe el cu bucurie. Dupa ce a inceput a ramane singur cu dansul, i-a zis batranul : cum te afli, frate ? Iar el a zis : cu rugaciunile tale, bine. A zis batranul : nu cumva te lupta gandurile ? El a raspuns : acum bine sunt : caci se sfia sa-i spuna. I-a zis lui batranul : iata, cati ani ma nevoiesc si sunt cinstit de toti si pe mine batranul ma supara duhul curviei. A raspuns zicand si Teopempt : crede-ma, avvo, ca si pe mine. Iar batranul pricinuia ca si alte ganduri bat razboi cu dansul, pana sa-l faca sa marturiseasca. Apoi i-a zis lui : cum postesti ? Iar el i-a raspuns : pana la al noualea ceas. I-a zis lui batranul : posteste pana seara si te nevoieste si citeste de rost din Evanghelie si din celelalte scripturi. Si de-ti va veni vreun gand, niciodata sa nu ai aminte jos, ci totdeauna sus. Si indata Domnul iti ajuta. Si punand la cale batranul pe fratele, a iesit iarasi la pustia sa. Sia luand seama, iar a vazut pe diavolui acela si i-a zis lui : unde te duci iarasi ? Iar el a raspuns : sa aduc aminte fratilor si s-a dus. Iar dupa ce iarasi s-a intors i-a raspuns lui sfantul : cum sunt fratii ? Iar el a zis : rau. Iar batranul a zis iarasi : pentru ce ? Iar el a zis : salbatici sunt toti si cea mai mare rautate este ca si acela pe care il aveam prieten si ma asculta si el nu stiu de unde s-a razvratit si nici el nu mi se mai apleaca, ci decat toti mai salbatic s-a facut. Si m-am jurat sa nu mai calc pe acolo fara numai dupa ce va trece o vreme. Si asa zicand s-a dus, lasand pe batran. Iar sfantul a intrat in chilia sa.

________________________________________

( + ) Adica, sa-i zadarasca

________________________________________

4) S-a dus avva Macarie cel mare la avva Antonie in munte si batand in usa lui, a iesit la dansul si i-a zis : tu cine esti ? Iar el a zis : eu sunt Macarie. Si incuind usa a intrat si l-a lasat pe el. Si vazand rabdarea lui, i-a deschis si glumind cu dansul zicea : de multa vreme doream sa te vad, auzind cele despre tine. Si gazduindu-l, l-a odihnit, caci era trudit de multa osteneala. Iar dupa ce s-a facut seara si-a muiat luisi avva Antonie stalpari de finic. Si i-a zis lui avva Macarie : porunceste ca sa-mi moi si eu pentru mine. Iar el a zis : moaie-ti. Si facand o legatura mare, a muiat-o. Si sezand de cu seara, vorbind despre mantuirea sufletelor, impletea, si funia se pogora pe fereastra in pestera. Si intrand dimineata fericitul Antonie, a vazut multimea impletiturii lui avva Macarie si zicea : multa putere iese din mainile acestea.

5) Spunea avva Macarie catre frati despre pustiirea Schitului : cand veti vedea ca se zideste chilie aproape de lunca, sa stiti ca aproape este pustiirea lui; cand veti vedea copaci, sa stiti ca langa usi este; cand veti vedea copii, luati-va cojoacele voastre si fugiti !

6) Zicea iarasi, vrand sa mangaie pe frati : a venit aici un copil indracit cu mama lui si zicea mamei sale : scoala-te batrano, sa mergem de aici. Iar ea a zis : nu pot sa merg pe jos. Iar copilul a zis ei : te duc eu. Si m-am mirat de viclesugul diavolului, cum voia sa-i goneasca pe ei de acolo.

7) Spunea avva Sisoe : cand eram in Schit cu Macarie, ne-am suit sa seceram cu dansul sapte insi. Si iata o vaduva era adunand in urma noastra spice si nu inceta plangand. Deci a chemat batranul pe stapanui tarinei si i-a zis : ce are baba aceasta, ca totdeauna plange ? I-a zis lui : barbatul ei avea un amanet al oarecarui si a murit de naprasna si nu i-a spus unde l-a pus si voieste stapanui amanetului sa o ia pe dansa si pe fiii ei robi. I-a zis lui batranul : zi-i sa vina la noi, unde ne odihnim de arsita. Si venind femeia, i-a zis ei batranul : ce plangi asa totdeauna ? Si a zis : barbatul meu a murit luand amanetul oarecaruia si n-a spus cand a murit, unde l-a pus. Si a zis batranul catre dansa : vino, arata-mi unde l-ai ingropat ! Si luand pe frati cu dansul, a iesit cu ea impreuna. Si venind la locul acela, a zis ei batranul : du-te la casa ta ! Si rugandu-se ei, l-a chemat batranul pe mort, zicand : cutare, unde ai pus amanetui cel strain ? Iar el raspunzand, a zis : in casa mea este ascuns, sub picioarele patului. Si i-a zis lui batranul : dormi iarasi pana la ziua invierii. Si vazand fratii, de frica au cazut la picioarele lui. Si le-a zis lor batranul : nu pentru mine s-a facut aceasta caci nimic nu sunt, ci pentru vaduva si pentru copiii cei saraci a facut Dumnezeu lucrul acesta. Insa acesta este lucrul cel mare, caci Dumnezeu voieste sufletul fara de pacate si orice va cere va lua. Si venind a vestit vaduvei unde este pus amanetul. Iar ea luandu-l, i-a dat stapanului lui si si-a izbavit fiii sai si toti cei ce au vazut au slavit pe Dumnezeu.

8) Spunea avva Petru despre sfantul Macarie, ca mergand odata la un pustnic si gasindu-l patimind, i-a intrebat, ce pofteste sa manance, fiindca nimic nu era in chilia lui si zicand acela : putina paine proaspata, n-a pregetat viteazul sa mearga la Alexandria si sa dea celui ce patimea. Si lucru de mirare ca nimanui nu s-a facut aratat.

9) Zis-a iarasi, fiindca cu nerautate se purta avva Macarie cu toti fratii, i-au zis lui unii : pentru ce te faci pe tine asa ? Iar el a zis : doisprezece ani am slujit Domnului meu ca sa-mi daruiasca darul acesta si voi toti ma sfatuiti sa-l lapad ?

10) Se spunea despre avva Macarie, ca atunci cand se intampla a fi cu fratii, isi punea luisi hotar, ca de se va afla vin pentru frati, sa bea, dar in loc de un pahar de vin, o zi sa nu bea apa. Deci fratii, pentru odihna, ii dau lui. Iar batranul cu bucurie lua, ca pe sinesi sa se chinuiasca. Iar ucenicul lui stiind lucrul, zicea fratilor : pentru Domnul, nu-i dati, caci in chilie vrea sa se chinuiasca pe sine ! Si instiintandu-se fratii, nu-i mai dadeau vin.

11) Trecand odata de la lunca la chilia sa, avva Macarie ducea zmicele de finic, si iata i-a intampinat pe el diavolul pe cale cu secerea si vrand sa-l loveasca n-a putut. Si i-a zis lui : multa sila am de la tine, Macarie, caci nu pot asupra ta. Iata orice faci si eu fac. Tu postesti, dar eu nicidecum nu mananc. Priveghezi, dar eu nicidecum nu dorm. Numai una este cu care ma biruiesti. I-a zis lui avva Macarie : care este ? Iar el a zis : smerenia ta si pentru aceasta nu pot asupra ta.

12) Intrebat-au unii din parinti pe avva Macarie egipteanul, zicand : cum cand mananci si cand postesti trupul tau este uscat ? Si le-a zis lor batranul : lemnul ( + ) care intoarce uscaturile cele ce ard, peste tot se parjoleste de foc. Asa de isi va curati omul mintea sa eti frica lui Dumnezeu, aceasta frica a lui Dumnezeu ii mananca trupul lui.

________________________________________

( + ) Adica cociorba.

________________________________________

13) Spuneau unii despre avva Macarie egipteanul, ca stiindu-se de la Schit si ducand niste cosnite, ostenind, a sezut si s-a rugat, zicand : Dumnezeule, Tu stii ca nu mai pot ! Si indata s-a aflat langa rau.

14) Era cineva in Egipt care avea un fiu slabanog si l-a adus pe el la chilia lui avva Macarie si lasandu-l la usa plangand, s-a dus departe. Deci ivindu-se batranul, a vazut pe copil ca plange si i-a zis lui : cine te-a adus aici ? Si a raspuns copilul : tatal meu m-a lepadat aici si s-a dus. I-a zis lui batranul : sculandu - te, du-te de-l ajunge pe el ! Si indata facandu-se sanatos, s-a sculat si a ajuns pe tatal sau si asa s-au dus la casa lor.

15) Avva Macarie cel mare zicea fratilor in Schit, dupa ce ieseau din biserica : fugiti fratilor ! Si i-a zis lui cineva din batrani : unde putem sa fugim mai mult decat in pustia aceasta ? Iar el si-a pus degetele pe gura, zicand : de aceasta sa fugiti. Si a intrat in chilia sa si incuia usa si sedea.

16) Zis-a acestasi avva Macarie : daca dojenind pe cineva, te vei porni spre manie, implinesti patima ta; caci nu cumva pe altii sa-i mantuiesti si pe tine sa te prapadesti.

17) Acestasi avva Macarie fiind in Egipt, a gasit un om vand un dobitoc si furandu-i cele ce avea spre trebuinta sa. Si el ca un strain stand langa cel ce fura, incarca dobitocul si cu multa liniste il petrecea zicand : nimic nu am adus in lume, aratat este ca nici a scoate ceva din lume, nu putem ( +1 ). Domnul a dat dupa cum Insusi a voit, asa s-a si facut. Bine e cuvantat Domnul pentru toate ( +2 ).

________________________________________

( +1 ) Tim. VI, 7.

( +2 ) Iov. 1, 2.  

18) Intrebat-au unii pe avva Macarie, zicand : cum suntem datori sa ne rugam ? Le-a zis lor batranul : nu este trebuinta a vorbi multe, ci a intinde adeseori mainile si a zice : Doamne, precum vrei si precum stii, miluieste ! Iar de !li sta razboi upra, zi : Doamne, ajuta-mi ! Si El stie ce e de folos si face cu noi mila.

19) Zis-a avva Macarie : de s-a facut intru tine defaimarea ca lauda si saracia ca bogatie si lipsa ca indestulare, nu vei muri. Caci cu neputinta este cel ce crede bine si lucreaza cu blagoslovenie sa cada in necuratia patimilor si in inselaciunea diavolilor.

20) Se spunea ca au gresit doi frati in Schit si i-a despartit pe ei avva Macarie alexandrinul ( +1 ). Si au venit oarecare si au spus lui avva Macarie cel mare egipteanul. Iar el a zis : nu sunt frati despartiti, ci Macarie este despartit. Ca era iubindu-i pe ei. A auzit avva Macarie ca s-a facut despartit de batranul si a fugit in lunca. Deci a iesit avva Macarie cel mare si l-a gasit pe el ranit de tantari si i-a zis : tu ai despartit pe frati si iata erau sa se duca in sat. Iar eu te-am despartit pe tine si tu ca o fecioara frumoasa ai fugit aici in camara cea mai dinauntru. Iar eu chemand pe frati, am aflat de la dansii si mi-au spus ca nici una dintr-acelea nu s-au facut. Vezi dar si tu frate nu cumva te-ai batjocorit de diavoli, caci nimic nu ai vazut ? Ci fa metanie ( +2 ) pentru greseala ta. Iar el a zis : de voiesti da-mi metanie ! ( +3 ). Si vazand batranul smerenia lui, i-a zis : du-te si posteste trei saptamani, mancand pe saptamana o data. Caci acesta era lucrul lui totdeauna, a se posti in toate saptamanile.

________________________________________

( +1 )Acesta este avva Macarie alexandreanul, pentru care se scrie in Lavsaicon, pe langa altele si aceasta, ca s-au adus odata struguri lui avva Macarie si poftea sa-i manance pe ei. Dar aratandu-si infranarea sa, i-a trimis la alt frate bolnav si care poftea struguri. Si primindu-i pe acestia fratele, foarte s-a bucurat, dar nevrand si el sa-si implineasca pofta sa, i-a trimis la alt frate, aratand ca el nu are pofta de mancare. Iar acesta a zis tainuindu-si lucrarea infranarii sale. Si acela primindu-i, la fel a facut si pentru ca ii poftea pe ei, nu s-a impartasit, ci la alt frate i-a trimis. Si acesta asemenea la altul. Si asa la multi frati venind strugurii si de nici unul mancandu-se, mai pe urma au ajuns iarasi la avva Macarie, nestiind fratele cela ce mai apoi decat toti i-a primit, cum ca de dansul intai s-au trimis si pentru aceasta ca un mare dar lui i-a adus. Iar batranul cunoscandu-i pe ei si cercetand si afland, s-a minunat si a multumit lui Dumnezeu pentru acest fel de infranare a fratilor.

( +2 ) Adica pocaieste-te.

( +3 ) Adica canon.

________________________________________

21) Zis-a avva Moise catre avva Macarie din Schit : voiesc sa ma linistesc si nu ma lasa fratii. Si i-a zis lui avva Macarie : vad ca firea ta este molatica si nu poti sa intorci vreun frate. De voiesti sa te linistesti, du-te in pustie, inauntru in piatra ( + ) si acolo te vei linisti ! Si aceasta facand s-a odihnit.

________________________________________

( + ) Piatra aceasta este loc.  

22) Un frate s-a dus la avva Macarie egipteanul si i-a zis : avvo, spune-mi cuvant sa ma mantuiesc ! Si i-a zis batranul : du-te la mormant si ocaraste mortii ! Deci ducandu-se fratele a ocarat si a azvarlit cu pietre si venind a vestit batranului. Si i-a zis batranul : nimie nu ti-au grait ? Iar el a raspuns : nu. I-a zis lui batranul : du-te si maine si ii slaveste ! Deci mergand fratele, i-a slavit zicand : apostolilor, sfintilor si dreptilor ! Si a venit la batranul si i-a zis : i-am slavit. Si-a zis batranul : nimic nu ti-au raspuns ? A zis fratele : nu. I-a zis lui batranul : stii cu cate i-ai necinstit si nimic nu ti-au raspuns si cu cate i-ai slavit si nimic nu ti-au grait ? Asa si tu, daca voiesti sa te mantuiesti, fa-te mort; nici nedreptatea oamenilor, nici lauda lor sa nu o socotesti, ca cei morti sa fii si poti sa te mantuiesti.

23) Trecand odata avva Macarie cu fratii prin Egipt, a auzit un copil zicand mamei sale : mama, un bogat ma iubeste si eu il urasc si un sarac ma uraste si eu il iubesc, si auzind avva Macarie, s-a mirat. Si i-au zis lui fratii : ce este vorba aceasta parinte, ca te-ai mirat ? Si le-a zis lor batranul : cu adevarat, Domnul nostru este bogat si ne iubeste pe noi si nu voim sa-L ascultam. Iar vrajmasul nostru, diavolul este sarac si ne uraste si iubim necuratia lui.

24) Rugatu-l-a pe el avva Pimen cu multe lacrimi, zicand : spune-mi un cuvant : cum ma voi mantui ? Si raspunzand batranul, i-a zis : lucrul care il ceri, s-a dus acum de la calugari.

25) S-a dus odata avva Macarie la avva Antonie si dupa ce a vorbit eu el, s-a intors la Schit. Si au venit parintii in intampinarea lui. Si cand vorbeau ei, le-a zis batranul : am zis lui avva Antonie ca nu avem prinos in locul nostru. Si au inceput parintii a vorbi de alte lucruri si nu au mai intrebat sa afle raspuns de la batranul, nici batranul nu le-a spus lor. Deci aceasta zicea unul din parinti, cum ca atunci vad parintii ca nu stiu fratii sa intrebe despre vreun lucru de folos lor, se silesc pe sine de spun inceputul cuvantului ( + ). Apoi de nu ii vor sili fratii nu mai graiesc despre cuvantul acela, ca sa nu se afle, ca neintrebati fiind, graiesc, si sa se para ca o vorba desarta.

________________________________________

( + ) Adica dedau pricina.

26) A intrebat avva Isaia pe avva Macarie zicand : spune-mi un cuvant. Si i-a zis lui batranul : fugi de oameni ! Zis-a lui avva Isaia : ce este a fugi de oameni ? Iar batranul i-a zis : a sedea in chilia ta si a-ti plange pacatele tale.

27) Zicea avva Pafnutie, ucenicul lui avva Macarie : m-am rugat parintelui meu zicand spune-mi un cuvant. Iar el a zis : sa nu faci rau cuiva nici sa osandesti pe cineva. Acestea pazeste-le si te vei mantui.

28) Zis-a avva Macarie : sa nu dormi in chilia fratelui ce are nume rau.

29) Mers-au odata la avva Macarie niste frati din Schit si nu au gasit in chilia lui nimic, decit apa statuta. Si i-au zis lui : avvo, vino sus la sat si te vom odihni. Le-a zis lor batranul : fratilor, stiti pitaria cutaruia din sat ? Si i-au raspuns : da, o stim. Le-a zis lor batranul : si eu o stiu. Stiti si locul cutaruia, unde loveste raul ? I-au raspuns lui : da, il stim. Le-a zis batranul : si eu il stiu. Deci cand voiesc nu am trebuinta de voi, ci singur ma sui.

30) Se spune despre avva Macarie, ca de venea la el vreun frate ca la un sfant batran si mare cu frica, nimic nu vorbea cu el. Iar de-i zicea vreunul din frati, defaimandu-l : avvo, oare cand erai camilar si furai sapun si-l vindeai, nu te bateau pazitorii ? De-i zicea acestea cineva, vorbea cu el bucuros orice il intreba.

31) Spuneau parintii despre avva Macarie cel mare, ca s-a facut, precum este scris, dumnezeu pamantesc. Ca precum este Dumnezeu acoperind lumea, asa s-a facut si avva Macarie acoperind greselile ce le vedea, ca si cum nu le-ar fi vazut si care le auzea, ca si cum nu le-ar fi auzit.

32) Povestit-a avva Bitinie ca spunea avva Macarie : sezand eu odata in Schit, s-au pogorat doi tineri straini acolo. Unul avea barba, iar celalalt atunci incepea a scoate. Si a venit la mine zicand : unde este chilia lui avva Macarie ? Iar eu le-am zis : ce voiti de la dansul ? Si au zis : auzind noi cele despre dansul si despre Schit, am venit sa-l vedem. Le-a zis batranul : eu sunt ! Si au facut metanie zicand : aici voim sa petrecem. Iar eu vazandu-i gingasi si ca din parinti bogati, le-am zis : nu puteti sedea aici. Si a zis cel mai mare : daca nu putem sedea aici, ne ducem in alta parte. Deci am zis eu in gandul meu : pentru ce ii gonesc sa se sminteasca. Osteneala ii va face ca ei de sine sa fuga. Si le-am zis lor : veniti de va faceti chilii, daca puteti ! I-au zis tinerii : arata-ne loc si ne vom face. Si le-a dat batranul toporul si o traista plina cu paine si sare si le-a aratat loc si o piatra vartoasa, zicand : sapati in piatra aceasta si aduceti-va lemne din lunca si acoperind-o, sedeti ! Caci socoteam eu, zice, ca se vor duce pentru osteneala. Si m-au intrebat : ce se lucreaza aici ? Si le-am zis : impletire de cosnite. Si am luat zmicele de finic din lunca si le-am aratat lor inceputul impletirii si cum trebuie sa le coase si le-am zis : faceti cosnite si le dati pazitorilor si va vor aduce paini. Apoi m-am dus, iar ei cu rabdare toate le-au facut, cate le-am zis lor. Si n-au mai venit la mine trei ani. Si am ramas luptandu-ma cu gandul, zicand : oare ce este lucrarea lor, ca n-au venit sa ma intrebe de vreun gand ? Cei de departe vin la mine si acestia de aproape n-au venit, nici la altii nu s-au dus, decat la biserica tacand, ca sa ia Sfanta Impartasanie. Si m-am rugat luii Dumnezeu, postind o saptamana, sa sa-mi arate lucrarea lor. Apoi sculandu-ma dupa o saptamana, m-am dus la ei si vad cum sed. Si batand in usa, mi s-a deschis si ei mi s-au inchinat tacand. Si facand eu rugaciune, am sezut. Facand semn cel mai mare celui mai mic sa iasa, a sezut sa impleteasca impletitura de cosnite, negraind nimic. Si in ceasul ai noualea a lovit spre semn si a venit cel mai tanar si facand putina fiertura, a pus masa, facandu-i semn cel mai mare. Si a pus pe masa trei pesmeti si au stat tacand. Iar eu am zis : sculati-vai sa mancam ! Si sculandu-se, am mancat. Si mi-au adus vasut cu apa si am baut iar daca s-a facut seara, mi-au zis : te duci ? Iar eu am zis : nu, ci aici voi dormi. Si mi s-a pus o rogojina de o parte si lor intr-un colt de alta parte. Si au ridicat incingatorile si analavurile si s-au culcat impreuna pe o rogojina inaintea mea. Iar daca s-au culcat, m-am rugat lui Dumnezeu sa-mi descopere lucrarea lor. Atunci s-a deschis acoperamantul chiliei si s-a facut lumina ca ziua. Iar ei nu vedeau lumina. Si cand socoteau ca dorm, l-a imboldit cel mai mare pe cel mai mic in coasta si s-au sculat amandoi si s-au incins si si-au intins mainile la cer si eu ii vedeam dar ei nu ma vedeau pe mine. Si am vazut pe diavoli ca veneau ca niste muste spre cel mai mic. Unii veneau sa sada pe gura lui, iar altii pe ochii lui. si am vazut pe ingerul Domnului ca tinea sabie de foc si il ingradea si gonea diavolii de la dansui. Iar de cel mai mare nu puteau sa se apropie. Si catre dimineata s-au culcat. Atunci eu m-am facut ca m-am desteptat si ei asijderea. Si a zis cel mai mare numai acest cuvant : vrei sa citim cei doisprezece psalmi ? Iar eu i-am raspuns : da, sa citim psalmi, cate sase stihuri si un Aliluia. Si la fiecare stih iesea cate o faclie de foc din gura lui, care se suia la cer. Asijderea si cel mai mare, cand deschidea pra si canta, ca o funie de foc iesea si ajungea pana la cer. Si eu am grait putin de rost. Si iesind afara, le-am zis : rugati-va pentru mine ! Iar ei mi-au facut metanie tacand. Deci am cunoscut ca cel mai mare este desavarsit, iar cu cel mai mic inca se lupta vrajmasul. Peste putine zile a adormit fratele cel mai mare si a treia zi cel mai mic. Si cand mergeau vreunii din parinti la avva Macarie, ii lua si-i ducea la chilia lor, zicandu-le : veniti de vedeti mucenia strainitor celor mici !

33) Altadata iarasi un diavol a napadit asupra lui avva Macarie cu cutit, vrand sa-i taie piciorul. Si pentru cugetarea lui cea smerita neputand, i-a zis : cate aveti voi, avem si noi, numai cu cugetarea cea smerita va deosebiti de noi si biruiti.

34) A zis avva Macarie : de ne vom aduce aminte de rautatile ce ne fac oamenii, ridicam puterea aducerii aminte de Dumnezeu. Iar de ne vom aduce aminte de rautatile diavolilor, vom fi neraniti.

35) Povestea avva Pafnutie, ucenicul lui avva Macarie, ca zicea batranul : cand eram copil, cu ceilati copii pasteam boii. Si m-am dus sa fur smochine si cand alergau ei, a cazut una de la dansii si luand-o am mancat-o. Cand imi aduc aminte de dansa, sed plangand.

36) Povestea avva Macarie : umbland odata prin pustie am gasit o capatana de mort aruncata la pamant. Si clatindu-o cu toiagul cel de finic, mi-a grait capatana. Si am zis ei : tu cine esti ? Si mi-a raspuns capatana : eu am fost slujitor al idolitor si al elinilor celor ce au petrecut prin locul acesta, iar tu esti Macarie, purtatorul de duh si in orice ceas te vei milostivi spre cei ce sunt in chinuri si te vei ruga pentru dansii, se mangaie putin. I-a zis ei batranul : care este mangaierea si care chinul ? I-a raspuns lui : pe cat este de departe cerul de pamant, atata este focul de dedesubtul nostru, fiindca de la picioare pana la cap stam in mijlocul focului si nu este cu putinta sa se vada cineva fata catre fata, ci fata fiecaruia este lipita de spatele celuilalt. Deci cand te rogi pentru noi, din parte vede cineva fata celuilait. Aceasta este mangaierea. Si plangand batranul, a zis : vai zilei aceleia in care s-a nascut omul, daca aceasta este mangaierea muncii ! I-a zis ei batranul : este alta munca mai rea ? I-a raspuns lui capatana : noi, ca cei ce nu am cunoscut pe Dumnezeu, macar putin sunteni miluiti, iar cei ce au cunoscut pe Dumnezeu si S-au lepadat de El si nu au facut voia Lui, dedesubtut nostru sunt. Si luand batranul capatana, a ingropat-o.

37) Spuneau unii despre avva Macarie egipteanul ca se suia odata din Schit la muntele Nitriei. Si daca s-a apropiat de locul acela, a zis ucenicului sau : mergi mai inainte putin ! Si mergand el mai inainte, s-a intalnit cu un slujitor de al elinilor. Si strigandu-l fratele, il chema zicand : demone ! demone ! Unde alergi ? Si intorcandu-se acela, i-a dat batai si l-a lasat mai mort. Si luand lemnul alerga. Si mergand putin mai inainte, l-a intampinat avva Macarie alergand si i-a zis : mantuieste-te, mantuieste-te, ostenitorule ! Si minunandu-se, a venit la el si i-a zis : ce bunatate ai vazut la mine de m-ai heretisit asa ? I-a raspuns lui batranul : te-am vazut ostenindu-te si nu stii ca in zadar te ostenesti. I-a zis si el lui : si eu pentru heretisirea ta m-am umilit si am cunoscut ca din partea lui Dumnezeu esti. Dar alt calugar intampinandu-ma, m-a ocarat si eu i-am dat bataie de moarte. Si a cunoscut batranul ca ucenicul lui este. Si tinandu-se slujitorul de picioarele lui, zicea : nu te voi lasa de nu ma vei face calugar ! Atunci a venit deasupra unde era calugarul si l-au tinut pe dansul si l-au dus la biserica muntelui. Si vazand pe slujitor cu dansul, s-au uimit. Si l-au facut calugar si multi dintre elini s-au facut pentru dansul crestini. Deci, zicea avva Macarie : cu cuvant rau si pe cei buni ii faci rai si cu cuvant bun si pe cei rai ii faci buni.

38) Se spunea despre avva Macarie, ca lipsind el, a intrat in chilia sa un talhar si intorcandu-se el la chilie, l-a gasit pe talhar incarcandu-si camila cu vasele lui. Iar el intrand in chilie, lua din vase si incarca impreuna cu acela camila. Deci daca au incarcat-o, a inceput talharul sa bata camila, ca sa se scoale dar ea nu se scula. Si vazand avva Macarie ca nu se scoala, intrand in chilie a gasit o dalta mica. Si scotand-o, a pus-o pe camila, zicand : frate, aceasta cauta camila. Si lovind-o batranul cu piciorul, i-a zis : scoala-te ! Si indata s-a sculat si s-a dus putin pentru cuvantul lui si iarasi a sezut si nu s-a sculat pana ce a descarcat toate vasele si asa s-a dus.

39) Avva Aio l-a intrebat pe avva Macarie, zicand : spune-mi vreun cuvant ! I-a zis lui avva Macarie : fugi de oameni, sezi in chilia ta si plange-ti pacatele nu iubi vorba oamenilor si asa te mantuiesti !

40) Au trimis odata la avva Macarie in Schit batranii muntelui, rugandu-l si zicand catre el : ca sa nu se supere tot norodul pe mine, te rugam sa vii la noi sa te vedem mai inainte de a te duce catre Domnul. Deci venind el in munte, s-a adunat tot norodul la dansul. Si il rugau batranii sa zica vreun cuvant fratilor. Iar el auzind, a zis : sa plangem fratilor si sa izvorasca ochii nostri lacrimi, mai inainte de a ne duce unde lacrimile noastre vor arde trupurile noastre. Si au plans toti si au cazut cu fetele lor la pamant si au zis : parinte, roaga-te pentru noi !

PENTRU AVVA MOISE

1) Luptat a fost odata avva Moise spre curvie foarte. Si nemaiputand sa sada in chilie, s-a dus si l-a vestit pe avva Isidor. Si l-a rugat pe e ! batranul ca sa se intoarca la chilia sa dar nu a primit, zicand : nu pot avvo. Si luandu-l cu sine l-a suit pe casa si i-a zis : ia aminte la apus. Si luand aminte, a vazut multime nenumarata de diavoli, tulburandu-se si galcevindu-se ca sa bata razboi. Zis-a lui iarasi avva Isidor : cauta si spre rasarit si ia aminte. Si a cautat si a vazut multime nenumarata du sfinti, ingeri slaviti. Si a zis avva Isidor : iata acestia sunt cei trimisi sfintilor de la Domnul spre ajutor, iar cei de la apusuri, sunt cei ce bat razboi cu noi. Deci mai multi sunt cei cu noi. Si asa, multumind lui Dumnezeu, avva Moise a luat indrazneala si s-a intors la chilia sa.

2) Un frate odata a gresit in Schit si facandu-se adunare, a trimis catre avva Moise, dar el nu voia sa vina. Deci a trimis catre dansul preotul zicand : vino, ca te asteapta norodul ! Atunci, el sculandu-se, a venit si luand o cosnita gaurita si umpland-o cu nisip, o purta. Iar ei iesind in intampinarea lui, i-au zis : ce este aceasta, parinte ? Zis-a lor batranul : pacatele mele sunt inapoia mea curgand jos si eu nu le vad dar am venit astazi sa judec pacatele straine. Si ei auzind, n-au grait nimic fratelui, ci i-au iertat.

3) Altadata facandu-se adunare in Schit, vrand parintii sa-l certe, i-au defaimat pe dansul, zicand : pentru ce vine in mijlocul nostru si etiopeanul acesta ? Iar el auzind a tacut. Iar dupa slobozirea adunarii, i-a zis lui : avvo, nu te-ai tulburat intru nimic ? Zis-a lor : m-am tulburat, dar nu am grait.

4) Ziceau parintii despre avva Moise, ca s-a facut cleric si i-a pus lui epitrahilul. Si i-a zis arhiepiscopui : iata, te-ai facut totut alb, avvo Moise ! Zis-a lui batranul : oare la cele dinafara, prea sfintite, sau si la cele dinauntru ? Si vrand arhiepiscopul sa-l cerce, a zis catre clericii sai : cand va intra avva Moise in altar, goniti-l si urmati dupa dansul ca sa auziti ce zice. Deci a intrat batranul si l-au dojenit si i-au gonit zicandu-i : du-te afara, etiopianule !( + ) Iar el iesind zicea catre sine : bine ti-au facut, incenusatule cu pielea si negrule ! Tu nefiind om, ce vii cu oamenii ?

________________________________________

( + ) Adica, harapule.  

5) S-a dat odata in Schit porunca : postiti saptamana aceasta ! Si in acea vreme au venit niste frati de la Egipt la avva Moise si le-a facut lor putina fiertura. Si vazand vecinii fumul, au zis clericilor : iata Moise a calcat porunca si fiertura a facut pentru ei. Iar ei au zis : cand va veni, noi ii vom grai lui. Iar dupa ce a venit sambata, clericii vazand petrecerea cea mare a lui Moise, ii ziceau inaintea norodului : o, avvo Moise, porunca oamenilor ai calcat-o si a lui Dumnezeu ai pazit-o !

6) Un frate a venit la Schit la avva Moise, cerand de la dansul cuvant. Si i-a zis lui batranul : du-te, sezi in chilia ta si chilia te va invata pe tine toate.

7) Zis-a avva Moise : omul cel ce fuge este asemenea cu strugurele cel copt, iar cel ce petrece intre oameni, este ca agurida.

8) A auzit odata stapanul locului despre avva Moise si s-a dus la Schit ca sa-l vada. Si i-au vestit unii batranului de aceasta. Atunci s-a sculat sa fuga in lunca si i-a intalnit, zicand : spune, batranule, unde este chilia lui avva Moise ? Le-a zis lor : ce voiti de la dansul ? Caci este om nebun. Si venind stapanul locului la biserica, a zis catre clerici : eu auzind cele despre avva Moise, m-am pogorat sa-l vad. Si iata ne-au intalnit un batran care se ducea in Egipt si i-am zis lui : unde este chilia lui avva Moise ? Si ne-a zis : ce voiti de la dansul ? Nebun este. Deci auzind clericii, s-au mahnit zicand : oare cine este batranul care a grait acestea despre sfant ? Iar ei au zis : un batran purtand haine vechi, inalt si negricios. Atunci au zis : el este avva Moise. Si pentru ca sa nu se intalneasca cu voi, v-a zis acestea. Si mult folosindu-se stapanul, s-a dus.

9) Zicea avva Moise in Schit : de vom pazi poruncile parintilor nostri, eu ma fac chezas pentru voi catre Dumnezeu, ca barbarii nu vor veni aici, iar de nu le vom pazi, are sa se pustiasca locul acesta.

10) sezand odata fratii langa dansul, le zicea lor : iata barbarii astazi vin la Schit. Sculati-va si fugiti ! Dar tu nu fugi, avvo ? Iar el le-a zis : de atatia ani astept ziua aceasta, sa se implineasea cuvantul Domnului Hristos, care zice : toti cei ce scot sabia, de sabie vor muri ( + ). Ei i-au zis : nici noi nu fugim, ci cu tine vom muri. Atunci el le-a zis : eu nu am nici o vina. Fiecare sa vada cum sade. Si erau sapte frati, carora le-a zis : iata barbarii se apropie de usa. Si intrand i-au omorat. Iar unul dintr-insii temandu-se, s-a ascuns dupa impletiturite de cosnite si a vazut sapte cununi pogorandu-se si incununandu-i pe dansii.

________________________________________

( + ) Mat. 26. 52.

11 ) A spus avva Pimen, ca un frate l-a intrebat pe avva Moise cu ce fel de chip se omoara omul pe sine pentru aproapele. Si i-a zis batranul : de nu va pune omul in inima sa, cum ca se afla in mormant de trei zile, nu ajunge la cuvantul acesta.

12) Ziceau unii de avva Moise din schit, ca vrand sa vina la Piatra, a ostenit umbland. Si zicea intru sine : cum pot sa-mi aduc apa aici ? Si i-a venit lui glas zicand : intra si de nimic nu te griji ! Deci a intrat si au venit la dansul unii din parinti si nu avea decat un vas mic de apa. Si fierband el putina linte, s-a cheltuit. Iar batranul se necajea. Deci, intrand si iesind se ruga lui Dumnezeu si iata un nor de ploaie a venit deasupra Pietrei si i-a umplut toate vasele. Si au zis dupa aceea batranului : spune-ne noua, de ce ieseai si intrai ? Si le-a zis lor batranul : judecata faceam cu Dumnezeu ca m--a adus aici si iata apa nu am ca sa bea robii Lui, pentru aceasta intram si ieseam, rugandu-ma lui Dumnezeu, pana ce ne-a trimis noua ploaie.

13) Zis-a avva Moise ca trebuie omul sa moara fata de prietenul sau, ca sa nu-l judece intru ceva.

14) Iarasi a zis ca este dator omul sa se omoare pe sine de tot lucrul rau, mai inainte de a iesi din trup, ca sa nu faca rau vreunui om.

15) A zis iarasi : de nu va avea omul in inima sa cum ca este pacatos, Dumnezeu nu-l asculta pe el. Si a zis fratele : ce este aceasta, a avea in inima ca este pacatos. Si i-a zis lui batranul : cel ce-si poarta pacatele sale, nu le vede pe ale aproapelui sau.

16) Zis-a iarasi : de nu se va uni fapta cu rugaciunea in zadar se osteneste omul. Si a zis fratele : ce este unirea faptei cu rugaciunea ? Si a zis batranul : acelea pentru care ne rugam sa nu le mai facem, caci cand omul isi va lasa voile sale, atunci se impaca Dumnezeu cu dansul si ii primeste rugaciunea.

17) A intrebat un frate : in toata osteneala omului care este aceea care ii ajuta lui ? Si a zis batranul : Dumnezeu este scaparea noastra si puterea, ajutor intru necazurile cele ce ne-au aflat pe noi foarte ( +1 ). Iar fratele a zis : Posturile si privegherile pe care le face omul, ce fac ? I-a zis batranul : acestea fac sufletul sa se smereasca, caci scris este : vezi smerenia mea si osteneala mea si lasa toate pacatele mele ( +2 ). Daca sufletul va face roadele acestea, se milostiveste Dumnezeu spre dansul printr-ansele. Zis-a fratele batranului : ce va face omul la toata ispita care vine asupra lui, sau la tot cugetul vrajmasului ? I-a zis lui batranul : dator este sa planga inaintea bunatatii lui Dumnezeu ca sa-i ajute si se odihneste degrab de se va ruga cu cunostinta. Caci scris este : Domnul imi este ajutor si nu ma voi teme de ce imi va face mie omul ( +3 ). A intrebat fratele : iata omul bate pe robul sau pentru greseala ce a facut. Ce va zice robul ? Zis-a batranul : de este robul bun, va zice : miluieste-ma, am gresit ! I-a zis fratele : nimic altceva nu zice ? I-a zis batranul : nu, caci daca va pune prihana asupra sa si va zice am gresit, indata se milostiveste spre dansul Domnul lui, iar sfarsitul sfarsitul tutror acestora, este a nu judeca pe aproapele; caci cand mana Domnului omora pe tot cel intai nascut in pamantul Egiptului nu era casa in care sa nu fi fost mort. I-a zis fratele : ce este cuvantul acesta ? I-a raspuns batranul : de vom lua seama la pacatele noastre, nu le vom vedea pe ale aproapelui nostru , caci nebunie este omului ce are mortul sau, sa-l lase pe el si sa se duca sa-l planga pe al aproapelui. Iar a muri fata de aproapele tau, aceasta este : a purta pacatele tale si a nu avea grija de tot omul, ca acesta este bun sau acesta este rau. Sa nu faci rau nici unui om, nici sa gandesti rau in inima ta asupra cuiva, nici sa defaimi pe cineva cand face rau, nici sa tu pleci celui ce face rau aproapelui tau si sa nu clevetesti pe cineva, ci zi : Dumnezeu stie pe fiecare. Sa nu te indupleci cu cel ce graieste de rau, nici nu te bucura de clevetirea lui, nici nu uri pe cel ce cleveteste pe aproapele lui. Si aceasta inseamna : nu judecati si nu veti fi judecati. Nu avea vrajba cu vreun om si nu tine vrajba in inima ta. Sa nu urasti pe cel ce vrajmaseste pe aproapele sau. Si aceasta este pacea, cu acestea pe tine mangaie-te. Putina vreme este osteneala si de-a pururea odihna, cu darul lui Dumnezeu, Cuvantul, Amin.

________________________________________

( +1 ) Ps. 45, 1.

( +2 ) Ps. 24, 19.

( +3 ) Ps. 117, 6.  

PENTRU AVVA MATOI

1 ) Zicea avva Matoi : voiesc lucrare usoara si statornica, decat cea care este ostenicioasa din inceput si degrab se curmeaza.

2) Zicea iarasi : pe cat se apropie omul de Dumnezeu, pe atat se vede pe sine pacatos, caci proorocul Isaia vazatid pe Dumnezeu, se facea ticalos si necurat pe sine.

3) Zicea iarasi : camd eram mai tanar, ziceam in sinea mea ca poate ceva bun lucrez, iar acum daca am imbatranit, vad ca nu am nici un lucru bun in sinea mea.

4) Zis-a iarasi : nu stie satana de ce fel de patimi se biruieste sufletul. Seamana adevar, dar nu stie de va secera unele ganduri, adica pentru curvie, iar altele pentru grairea de rau si asemenea celelalte patimi. Si la ce fel de patima va vedea sufletul ca se pleaca, aceea i-o da lui.

5) Un frate a venit la avva Matoi si i-a zis lui : cum schitenii faceau mai mult decat Scriptura, iubind pe vrajmasii lor mai mult decat pe sine ? I-a zis lui avva Matoi : eu, nici pe cel ce ma iubeste, nu-l iubesc ca pe mine insumi.

6) Un frate l-a intrebat pe avva Matoi : ce voi face de va veni la mine vreun frate si este post, sau de dimineata, ca ma necajesc ? Si i-a zis lui batranul : daca nu te necajseti si mananci cu fratele, bine faci, iar daca nu astepti pe nimeni si mananci, aceasta este ca faci voia ta.

7) Spus-a avva Iacob : m-am dus la avva Matoi si intorcandu-ma eu, i-am zis lui ca vreau sa ma duc la chilii. Si mi-a zis : du inchinaciune din partea mea lui avva Ioan. Si venind eu la avva Ioan, i-am spus lui ca avva Matoi si se inchina. Si mi-a zis batranul : iata, avva Alatai cu adevarat este israilitean, in care viclesug nu este ( + ). Si implinindu-se un an, iarasi m-am dus la avva Matoi si i-am dus inchinaciunea de la avva Ioan. Si a zis batranul : nu sunt vrednic de cuvantul batranului. Insa aceasta sa stii, cum ca atunci cand vei auzi pe vreun batran slavind pe aproapele mai mult decat pe sine, la masuri mari a ajuns. Ca aceasta este desavarsirea, ca pe aproapele sa-l slaveasca mai mult decat pe sine.

________________________________________

( + ) Ioan 1, 47.  

8) Zicea avva Matoi : a venit un frate la mine si mi-a zis ca grairea de rau este mai grea decat curvia. Si am zis ca aspru este cuvantul. Deci, mi-a zis : si cum voiesti sa fie lucrul acesta ? Iar eu i-am zis : grairea de rau este rea cu adevarat, dar are grabnica tamaduire. Ca se pocaieste de multe ori cei ce a grait de rau, zicand : rau am grait. Iar curvia fireste este moarte.

9) S-a dus odata avva Matoi de la Rait in partile magdolilor. Si era fratele lui cu dansul, si apucand episcopul pe batran l-a facut preot. Fiind ei impreuna ( + ), zicea episcopul : iarta-ma,avvo ! Stiu ca nu vroiai lucrul acesta, dar ca sa fiu blagoslovit de tine, am indraznit de am facut aceasta. Si i-a zis lui batranul cu smerenie : si gandul meu voia putin. Insa eu ma mahnesc, pentru ca am sa ma despart de fratele meu, caci nu pot sa fac toate rugaciunile singur. Si i-a zis episcopul : de stii ca este vrednic eu il hirotonesc. Avva Matoi i-a raspuns : nu stiu, una stiu, ca decat mine este mai bun. Si l-a hirotonit si pe dansul. Si au adormit amandoi neapropiindu-se de jertfelnic, ca sa faca Sfanta Liturghie. Si zicea batranul : cred in Dumnezeu ca poate nu voi avea osanda mai multa petru hirotonie fiindca nu fac Liturghie, caci a celor fara de prihana este hirotonia.

________________________________________

( + ) La altele, gustand.

10) A zis avva Matoi ca trei batrani s-au dus la avva Pafnutie, caruia i se zicea Chefala, ca sa-l intrebe un cuvant. Si le-a zis lor batranul : ce voiti sa va zic voua, cuvant duhovnicesc sau trupesc ? I-au raspuns lui : duhovnicesc. Le-a zis lor batranul : duceti-va, iubiti necazul mai mult decat odihna si necinstea mai mult decat slava si a da mai vartos decat a lua.

11) Intrebat-a un frate pe avva Matoi, zicand : spune-mi un cuvant. Iar el i-a zis lui : du-te, roaga-te lui Dumnezeu ca sa-ti dea plangere in inima ta si smerenie si ia aminte totdeauna la pacatele tale si nu judeca pe altii, ci te fa dedesubtul tuturor ! Nu avea prietesug cu copil, nici cunostinta cu femeie, nici prieten eretic si taie indrazneala de la tine si infraneaza-ti limba si pantecele si gusta putin vin ! Si de va grai cineva pentru orice fel de lucru, nu te certa cu dansul, ci de va grai bine, zi : asa cu adevarat, iar de va grai rau, zi : tu stii cum vorbedti. Si nu te prigoni cu dansul pentru cele ce a grait. Si aceasta este smerenia.

12) Intrebat-a un frate pe avva Matoi : Spune-mi vreun cuvant ! Si i-a zis : toata prigonirea despre tot lucrul, taie-o de la tine si plangi si te tanguieste, ca vremea s-a apropiat.

13) Un frate a intrebat pe avva Matoi, zicand : ce voi face, ca limba mea ma supara si cand vin in mijlocul oamenilor nu pot sa o infranez, ci ii osandesc in tot lucrul bun si ii mustru pe dansii. Deci, ce voi face ? Si raspunzand batranul, a zis : daca nu poti sa te stapanesti pe tine, fugi deosebi, caci este slabiciune. Iar cel ce sade cu fratii, nu trebuie sa fie cu patru colturi, ci rotund, incat catre toti sa se rostogoleasca. Si a zis batranul : nu pentru fapta buna sezi deosebi, ci pentru slabiciune. Ca putinciosi sunt cei ce vin in mijiocul oamenilor.

PENTRU AVVA MARCU, UCENICUL LUI AVVA SILUAN

1 ) Se zicea despre avva Siluan ca avea un ucenic in Schit, Marcu cu numele, si acesta avea ascultare mare si era scriitor bun; si-l iubea batranul pentru ascultarea lui si avea inca alti unsprezece ucenici, care se suparau caci il iubea pe acela mai mult, decat pe dansii. Si auzind batranul, s-a mahnit. Au venit intr-una din zile batranii si tanjeau asupra lui. Iar el luandu-i a iseit si a batut la ficcare chilie, zicand : frate cutare, vino ca imi trebuiesti ! Si nici unul dintr-ansii nu i-a urmat lui indata. Dar veninnd la chilia lui Marcu, a batut in usa lui, zicand : Marcule ! Iar el auznd glasul batranului, indata a sarit afara. Si l-a trimis la o ascultare, si a zis batranilor : unde sunt ceilalti frati, parintilor ? Si intrand in chilia lui a pipait tetradia ( caietul ) lui si a gasit ca pusese mana sa faca slova O ( + ) si auzind pe batranul, nu a intors condeiul sa-l implineasca. Deci au zis batranii : cu adevarat, pe care tu-l iubesti, avvo si noi il iubim pentru ca si Dumnezeu pe acesta il iubeste.

________________________________________

( + ) In altele : si a inceput sa faca O mare.

2) Spuneau unii pentru avva Siluan, ca odata umbland in Schit cu batranii si vrand sa le arate lor ascultarea ucenicului sau Marcu si pentru ce il iubeste pe el, vazand un porculet, i-a zis lui : vezi pe acel bivolas, fiule ? Si i-a raspuns lui : da, il vad, avvo ! Si coarnele lui cum sunt de gingase ! Si a zis : asa, avvo ! Si s-a mnunat batranii de raspuns - si s-au folosit de ascultarea lui.

3) S-a pogorat odata mama lui avva Marcu ca sa-l vada, avand multa pompa. Batranul a iesit la dansa si i-a zis lui : avvo, zi-i fiului meu sa iasa, ca sa-l vad ! Si intrand batranul i-a zis lui : iesi ca sa te vada mama ta ! Si era imbracat cu chentonarion ( + ) si murdar de la bucatarie. Iesind de ascultare i-a inchis ochii si le-a zis : mantuiti-va, mantuiti-va, mantuiti-va ! El insa nu i-a vazut pe ei, nici mama lui nu l-a cunoscut. Deci, iar a trimis femeia la batran, zicandu-i : avvo, trimite-mi pe fiul meu ca sa-l vad ! Si a zis lui Marcu : nu ti-am zis, iesi sa te vada mama ta ! Marcu a zis catre dansul : am iesit dupa cuvantul tau, avvo, insa te rog, nu-mi mai zice o data sa ies, ca sa nu ma fac neascutator. Si iesind batranul i-a zis femeii : acesta este care v-a intampanat si v-a zis mantuiti-va. Si mangaind-o pe dansa, a slobozit-o.

________________________________________

( + ) Un fel de haina.  

4) Altadata s-a intamplat sa iasa el din Schit si sa mearga la Muntele Sinai ca sa ramana acolo. Si a trimis mama lui Marcu cu lacrimi jurandu-l, sa iasa fiul ei sa-l vada. Iar batranul l-a slobozit pe el. Cand isi gatea cojocul sa iasa si venea sa-si ia blagoslovenie de la batran, indata s-a pornit a plange si n-a iesit.

5) Spuneau unii despre avva Siluan cun ca atunci cand voia sa iasa in Siria i-a zis lui ucenicul sau Marcu : Parinte, nu voi sa ies de aici, dar nici pe tine nu te voi lasa sa iesi, ci ramai aici trei zile ! Si a treia zi a adormit cu pace.

PENTRU AVVA MILISIE

1 ) Trecand avva Milisie printr-un loc, a vazut pe un calugar tinandu-se de catre oarecine, ca si cum ar fi facut ucidere. Si apropiindu-se batranul, a intrebat pe fratele. Si afland ca se napastuieste, a zis catre cei ce il tineau pe dansul : unde este cel ce s-a ucis ? Si i-a aratat lui si apropiindu-se de cel ucis, a zis tuturor sa se roage. Iar el intinzandu-si mainile catre Dumnezeu, a inviat mortul. Si i-a zis lui inaintea tuturor : spune noua, cine este cel ce te-a omorat ? Iar el a zis : intrand in biserica, am dat bani preotului si el sculandu-se, m-a junghiat si luandu-ma, m-a aruncat in manastirea avvei. Eu va rog pe voi, sa se la banii si sa se dea copiiior mei. Atunci a zis catre dansul batranul : du-te si dormi pana ce va veni Domnul si te va ridica !

2) Altadata, locuind el cu doi ucenici in hotarele Persiei, au iesit doi fii ai imparatului, frati trupesti, ca sa vaneze dupa obicei. Si au pus mreji in multa departare de loc ca la patruzeci de mile, ca orice se va afla inauntrui mrejilor, sa vaneze si sa ucida cu sulita. Deci s-a aflat batranul cu cei doi ucenici ai sai si vazandu-l si paros si ca pe un salbatic, s-au speriat si i-au zis lui : om esti, sau duh ? Spune-ne noua ! Si le-a zis lor : om sunt pacatos si am iesit sa-mi plang pacatele mele si sa ma inchin lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu. Iar ei i-au zis : nu este alt Dumnezeu afara de soare, de foc si de apa - carora se inchinau ei; ci apropie-te si jertfeste lor ! Iar el le-a zis : acestea sunt zidiri si va inselati. Ci va rog pe voi sa va intoarceti si sa cunoasteti pe adevaratul Dumnezeu, care a zidit acestea toate. Iar ei au zis : de Cel osandit si rastignit zici ca este Dumnezeul adevarat ? Si a zis batranul : de Cel ce a rastignit pacatul si a omorat moartea, pe Acesta il cred Dumnezeu adevarat. Iar ei muncindu-l impreuna si cu fratii, il silea sa jertfeasca. Si mult muncindu-i au taiat capetele celor doi frati, iar pe batranul multe zile caznindu-l, pe urma dupa mestesugul lor l-au pus in mijloc si au aruncat sageti unul dinainte si altul dinapoia lui. Insa el le-a zis : fiindca v-ati unit si ati varsat sange nevinovat, intr-o clipa maine in ceasul acesta va ramane mama voastra fara de voi, fiii sai, si se va lipsi de dragostea voastra si cu sagetile voastre unul altuia sangele veti varsa. Iar ei nebagand de seama cuvantul lui, au venit a doua zi sa vaneze si a sarit dintre dansii o cerboaica. Si sezand ei pe caii lor, alergand sa o prinda aruncand sageti asupra ei, au strapuns unui altuia inimile lor, dupa cuvantul batranului ce le zisese cand ii blestemase. Si asa au murit.

PENTRU AVVA MOTIE

1 ) Un frate l-a intrebat pe avva Motie, zicand : de ma voi duce sa raman in vreun loc, cum voiesti sa petrec acolo ? Si i-a zis batranul : de vei locui in vreun loc, sa nu voiesti sa-ti scoti tie nume in ceva, ca adica nu iese la pravila, sau la pomana nu mananc . Caci acestea fac nume desert si pe urma gasesti suparare, fiiiidca oamenii unde gasesc acestea, acolo alearga. Zis-a lui fratele : dar ce voi face ? I-a raspuns batranul : oriunde vei locui, urmeaza intocmai cu totii. Si orice vezi ca fac cei cucernici, catre care ai vestire, fa si tu si te odihneste. Aceasta este smerenia, sa fii intocmai cu dansii. Si oamenii vazandu-te ca nu iesi din randuiala, te vor avea intocmai cu totii si nimeni nu te va supara.

2) Povestit-a despre avva Motie avva Isac, ucenicul lui, care impreuna s-au facut episcopi. Intai a zidit manastire batranul la Iracla si dupa ce s-a departat de acolo, s-a dus la alt loc si a zidit acolo iarasi. Din lucrarea diavolului, s-a aflat un frate care il vrajmasea si il necajea pe dansul. Si sculandu-se batranul s-a dus in satul sau unde si-a facut o manastire si s-a incuiat intr-insa. Dupa catava vreme, au venit batranii locului de unde iesise si luand si pe fratele asupra caruia avea mahniciune, s-au dus sa-l roage sa-l aduca la manastirea lui. Iar cand s-au apropiat unde era avva Sori, si-au lasat cojoacele aproape de el si pe fratele pe care avea mahniciune. Cand au batut in usa, batranul a pus scarisoara si ivindu-se i-a cunoscut si le-a zis : unde sunt cojoacele voastre ? Iar ei i-au raspuns : iata aici sunt, cu acest frate. Si daca a auzit batranul numele fratelui ce l-a mahnit pe dansul, de bucurie a luat toporul, a spart usa si a iesit alergand unde era fratele. Si facandu-i metanie intai si sarutandu-l l-a bagat in chilia lui si trei zile s-a veselit impruna cu dansii, lucru care nu avea obicei sa-l faca. Si sculandu-se, s-a dus cu dansii. Dupa acestea s-a facut episcop, caci era facator de minuni.

Pe ucenicul lui, adica pe avva Isac, l-a facut episcop fericitul Chiril.

PENTRU AVVA MEGHETIE

1) Se spunea despre avva Meghetie, ca iesea din chilie si daca ii venea gand sa se duca la locul acela, nu se mai intorcea la chilia lui, caci nu avea ceva din lucrurile veacului acestuia decat o undrea cu care despica smicelele de finic, caci lucra in toate zilele cate trei cosnite pentru hrana lui.

2) Se spunea despre al doilea avva Meghetie, ca era smerit foarte, ca fusesc ucenic la parintii egipteni si se intalnise cu multi batrani, cu avva Sisoe, cu avva Pimen. A petrecut inca si langa rau in Sina si s-a intamplat ca unul din sfinti a mers la dansul, dupa cum el a povestit si i-a zis lui : cum petreci, frate, in pustia aceasta ? Iar el a zis : postesc doua zile si o paine mananc. Si mi-a zis : de voiesti sa ma asculti, mananca in fiecare zi cate o jumatate de paine. Si facand asa a aflat odihna.

3) Au intrebat unii din parinti pe avva Meghetie, zicand : de va prisosi fiertura pe a doua zi, voiesti sa o manance fratii ? Zis-a lor batranul : de s-a stricat, nu e bine sa fie siliti fratii sa o manance si sa se imbolnaveasca, ci sa se lepede. Iar de este buna si pentru desfranare se va lepada si alta se va fierbe, aceasta e rau.

4) A zis iarasi : la inceput cand ne adunam unii cu altii si vorbeam pentru folos, intarindu-ne unii pe altii, ne faceam cete-cete si ne suiam la ceruri. Iar acum ne adunam si unul cu altul ajungind la clevetire, ne pogoram in jos.

PENTRU AVVA MIOS

1) Zis-a avva Mios, cel al lui Veleu : ascultarea este in loc de ascultare si oricine asculta pe Dumnezeu si Dumnezeu il asculta pe dansul.

2) Zis-a iarasi despre un oarecare batran ca era in Schit, dar era din robi si dobandise foarte mare dreapta socoteala, care venea in tot anul la Alexandria, aducand plata birului stapanilor lui. Iar batranul a pus apa in lighean si l-a adus ca sa spele picioarele stapanilor. Iar el zicea catre dansul : nu, parinte, nu ne ingreuia pe noi. El le-a raspuns : marturisesc ca robul vostru sunt si multumesc ca m-ati lasat slobod, ca sa slujesc lui Dumnezeu. Dar eu va spal pe voi si primiti aceasta plata a birului meu. Iar ei se impotriveau, neprimind. Deci le-a zis lor : daca nu voiti sa primiti, sed aici, robindu-va voua. Si ei temandu-se de aceasta il lasa sa faca ce voia si il petreceau pe el cu multe din cele de trebuinta si cu multa cinste, ca sa faca pentru dansii milostenie. Pentru aceasta s-a facut vestit si iubit in Schit.

3) A fost intrebat avva Mios de un ostas daca primeste Dumnezeu pocainta. Iar el, dupa ce l-a sfatuit cu ,ulte cuvante, a zis catre dansul : spune-mi, iubite, de ti se va rupe haina, o lepezi afara ? Zis-a : nu, ci o cos si o port. Zis-a catre dansul batranul : deci dar, daca iti este mila de haina, lui Dumnezeu nu-i va fi mila de zidirea Sa ?

PENTRU AVVA MARCU EGIPTEANUL

Se zice despre avva Marcu egipteanul, ca a petrecut treizeci de ani, neiesind din chilia lui. Si avea obicei preotul de venea si facea Sfanta Liturghie. Iar diavolul vazand rabdarea batranului cea imbunatatata a mesteugit sa-l ispiteasca cu osandirea. Deci a facut pe oarecare ce era indracit sa mearga la batranul pentru blagoslovenie iar cel indracit mai inamte de tot cuvantul striga catre batran : preotul tau are miros de pacat, nu-l mai lasa sa intre la tine. Iar insuflatul de Dumnezeu batran, a zis catre ei : fiule, toti leapada necuratenia afara, iar tu ai adus-o la mine. Dar scris este : nu judecati, ca sa nu fiti judecati ( +1 ) Insa, desi este pacatos, Domnul il va mantui pe el, caci scris este : si va rugati unul pentru altul, ca sa va vindecati ( +2 ). Si dupa cuvantul acesta, facand rugaciune, a gonit dracul din om si l-a slobozit sanatos. Iar dupa ce a venit preotul dupa obicei, l-a primit batranul cu bucurie. Bunul Dumnezeu vazand nerautatea batranului, i-a aratat lui semn, caci atunci cand vrea preotul sa stea inaintea Sfintei Mese, precum batranul ne-a povestit, a vazut ingerul lui Dumnezeu pogorandu-se din cer si punand mana lui pe capul preotului si preotul s-a facut ca un stalp de foc. Iar el, mirandu-se pentru vedere, a auzit glas zicand catre el : omule, ce te-ai mirat pentru lucrul acesta ? Caci daca imparatul cel pamantesc nu va lasa pe slujbasii sai sa stea inaintea lui intinati, decat numai cu slava multa, cu cat mai mult puterea cea dumnezeiasca nu va curati pe slujitorii Sfintelor Taine, cand stau inaintea slavei celei ceresti ? Iar viteazul si nevoitorul lui Hristos, Marcu egipteanul, mare facandu-se, s-a invrednicit darului acestuia, pentru ca n-a osandit pe cleric.

________________________________________

( +1 ) Mat. VII, 1. 2

( +2 ) Iacob. V. 16.

PENTRU AVVA MACARIE CETATEANUL

1) S-a dus odata avva Macarie cetateanul sa tale smicele de finic si fratii impreuna cu dansul. Si i-au zis lui in ziua dintai : vino, mananca cu noi, parinte ! Iar el s-a dus si a mancat. Si iarasi in cealalta zi i-au zis sa manance dar el nu voia, ci le-a zis : voi aveti trebuinta sa mancati, fiilor, ca inca sunteti trup, dar eu acum nu mai vreau sa mananc.

2) S-a dus avva Macarie la avva Pahomie ai tavensiotilor, iar Pahomie l-a intrebat pe el, zicand : cand sunt fratii fara randuiala, bine este sa-i pedepsesc pe ei ? I-a zis avva Macarie : pedepsete si judeca drept pe cei de sub tine, iar afara nu judeca pe nimeni caci scris este : au nu pe cei dinauntru voi ii judecati ? Iar pe cei dinafara Dumnezeu ii judeca ( + ).

________________________________________

( + ) I Cor. 1, 12 - 13.  

3) A facut odata avva Macarie patru luni, mergand la un frate in toate zilele si nu l-a gasit lenevindu-se la rugaciune niciodata macar, si minunandu-se zicea : iata inger pamantesc !

PENTRU AVVA MARCEL

1) Povestit-a noua avva Theona despre avva Marcel, ca acest staret Marcel era in partile Libiei si traia sub poalele unui munte, aproape de o cetate mare, intr-o pestera oarecare. Si era acest parinte foarte bland, milostiv si cucernic, cinstit si intelept. Si acei oameni toti aveau mare credinta si dragoste catre dansul si ascultau toti si primeau invataturile lui. Asa a trait in acea pestera saizeci de ani si multe scarbe si suparari a rabdat de la draci, precum singur i-a spus lui, cu fel de fel de mesteuguri si chipuri groaznice navalind asupra sa. vrand sa-l goneasca din acel loc, din acea pestera si sa-l sminteasca de la tacerea si randuiala lui cea cu buna liniste. Insa el acele suparari si scarbe toate prea lesne le suferea si le rabda. Iar mai pe urma vazand vrajmasul diavol ca nu mai are ce sa-i mai faca, sa-l goneasca el de la acet loc, ( ca nu-l mai putea suferi ), a facut aceasta : s-a inchipuit in chipul staretului si a inceput a intampana femeile si fetele acelor oameni seara si dimineata si le vorbea lor cuvante necuvioase si le indemna ca sa curveasca cu dansul, adeverindu-le lor ca nu este nici un pacat acest lucru, pentru curvia in taina. Aceasta facea diavolul nu o data sau de doua ori, ci de multe ori. Unde vedea o femeie singura indata se inchipuia in chipul staretului si mergand la dansa ii vorbea cuvinte necuvioase, iar femeile spuneau barbatilor lor. Si s-a auzit acest lucru si s-a vestit tuturor oamenilor. Atunci s-au adunat toti la biserica si au chemat pe toate femeile carora le graise acele cuvante necuvioase. Si le-au intrebat pe ele ca sa spuna drept, daca este adevarat pentru acel staret sau il napastuiesc pe el. Iar ele, fiind mai multe de douazeci : toate marturiseau zicand : nu numai o data, ci de mai multe ori, care unde ne apuca pe cate una, ne sileste pe noi spre pacat cu dansul si ne trage fara rusine, zicand ca nu este pacat curvia in taina. Acestea auzindu-le soborul bisericii si nepricepand ca este mesteugul diavolului, au trimis la dansul pe niste tineri tirani, nemilostivi, poruncindu-le lor sa-l scoata din pestera si cu bataie si cu necinste sa-l goneasca de acolo. Alergand acei tineri nemilostivi si cu mare manie intrand fara de veste la dansul in pestera, indata l-au apucat unii de barba, altii de pletele capului, altii batandu-l cu bete pe spate ca pe un dobitoc, l-au scos afara din pestera. Si asa l-au tras tavalindu-l la pamant si tot batandu-l fara milostivire, pana l-au tras la un drum si asa l-au lasat in mijlocul drumului, ca pe un mort i s-au dus. Si trecand niste drumeti pe acel drum, l-au gasit in mijlocul drumului, ranit peste tot trupul, zacand in balta de sange, abia viu. Si stand ei si minunandu-se, au inceput a-l intreba sa le spuna lor, ce i s-a intamplat. Iar el, numai de abia putand vorbi, i-a rugat sa-l ridice si sa-l duca in pestera lui; si ridicandu-l l-au dus pe el in pestera. Asa lasandu-l, s-au dus pe drumul lor. Iar oamenii din cetate intelegand ca iar s-a intors in pestera, multi dintr-insii au mers la dansul si-l dosadeau si-l ocarau. Iar el, rabdandu-le lor toate, multumea lui Dumnezeu. Si a mai trait acolo, intr-acea pestera optsprezece luni de toti fiind dosadit pururea ocarat si batjocorit. El cu bucurie toate le rabda si se ruga lui Dumnezeu pentru dansii, ca sa li se ierte pacatul acesta, caci ei nu stiu ce fac si sa se mantuiasca sufletele lor. Iar Domnul Dumnezeu n-a lasat pana in sfarit aceasta batjocura diavoleasea si ocara asupra pacatului sau, ci a descoperit unuia din oamenii cei mai cinstiti aceasta, cum ca a fost mestesugul si nalucirea diavoleasca asupra staretului si cum ca insusi diavolul s-a inchipuit in chipul staretului si se arata si vorbea cu femeile vorbele sale. Iar staretul nimic de aceasta nu stia. Ci sezand in pestera sa, se ruga lui Dumnezeu dupa obiceiul sau, pentru aceasta cetate si pentru toata lumea. Si au inceput si acei tineri care il muncisera pe staret, a se indraci groaznic, facand spume la gura si tipand spuneau nevinovatia staretului. Asemenea si femeile acelea cu care vorbise diavolul in chipul staretului, toate s-au indracit. Si s-au spaimantat foarte toti oamenii si au cunoscut toti ca n-a fost vinovat staretul, ci insusi diavolui a lucrat acel rau asupra staretului. Si s-au cait toti foarte, pentru ca au crezut nalucirilor diavolului si pedepsind si defaimand pe staretul, au gresit lui Dumnezeu. Si asa, sculandu-se toti impreuna cu femeile si copiii lor, au iesit din cetate si au mers la petera staretului ca sa-i ceara toti iertaciune de greseala cu care au gresit lui, nefiind vinovat. Iar el vazandu-i de departe, oaste mare venind, a cunoscut cine sunt si vin la danstil, caci stia ca s-au instiintat de nevinovatia lui si stia si pentru ce vin cu totii la dansul. Si iesind din pestera sa, a fugit la munte si a trecut la muntele Nitriei si gasind acolo o pestera, foarte i-a placut si s-a asezat intr-insa. Si imi zicea mie, spune avva Teona : cand va vrea cineva sa se deosebeasca cu viata de galcevile lumii, sa mearga sa se aseze la un loc linistit, fara galceava si cu tacere. Unul ca acesta de voieste sa nu-i gaseasca diavolul prepusuri ca acesta asupra mea, se cade lui sa nu se aseze la loc aproape de cetate sau de sate, ci sa fie departe de locuinta mireneasca si asa va fi odihnit.