INCEPUTUL SLOVEI S

PENTRU AVVA SISOE

1) Unui frate facandu-i-se strambatate de catre alt frate, a venit la avva Sisoe si i-a zis : mi s-a facut strambatate de cutare frate si eu voi sa-mi fac izbanda. Iar batranul il ruga zicand : nu, fiule, ci lasa mai bine la Dumnezeu izbanda. Iar el zicea : nu voi inceta pana nu voi face izbanda. Si a zis batranul : sa ne rugam, frate ! Si sculandu-se, a zis batranul : Dumnezeule, nu mai avem trebuinta de Tine, ca sa porti grija pentru noi, caci noi ne facem izbanda noastra. Deci, aceasta auzind fratele, a cazut la picioarele batranului, zicand : nu ma mai judec cu fratele, iarta-ma, avvo !

2) Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe, zicand : ce voi face, ca de multe ori merg la biserica si de multe ori se face pomana si ma tin ? I-a zis lui batranul : osteneala are lucrul. Deci l-a intrebat Avraam, ucenicul sau : in calatorie fiind sambata sau duminica si va bea vreun frate trei pahare nu cumva este mult ? Raspuns-a batranul : de nu este de la satana, nu este mult.

3) Zicea ucenicul lui avva Sisoe, catre dansul : parinte, ai imbatranit, si mergem de acum aproape de lume. I-a zis lui batranul : unde nu este femeie, acolo sa mergem. I-a zis lui ucenicul : unde este loc, care sa nu aiba femeie, decat numai in pustie ? Deci i-a zis lui batranul : la pustie du-ma !

4) De multe ori ii zicea ucenicul lui avva Sisoe : avvo, scoala-te, si mancam ! Iar el zicea catre dansii ! : dar n-am mancat, fiule ? Iar ucenicul ii raspundea : nu, parinte. Si zicea batranul : daci nu am mancat, ad-o sa mancam.

5) Zis-a odata avva Sisoe cu indrazneala : indrazneste, iata treizeci de ani ani de cand nu ma mai rog lui Dumnezeu pentru pacat. Ci asa ma rog, zicand : Doamne, lisuse, apara-ma de limba mea ! Si pana acum in fiecare zi cad printr-insa si pacatuiesc.

6) Un frate i-a zis lui avva Sisoe : cum de nu ma parasesc patimile ? I-a raspuns lui batranul : vasele lor inlantru ta sunt. Da-le lor arvuna si se duc.

7) Sedea odata avva Sisoe in muntele lui avva Antonie singur. Si zabovind slujitorul lui sa vina la dansul, timp de zece luni nu a vazut om umbland prin munte, a gasit un faranit, care vana dobitoace salbatice. Si i-a zis lui batranul : de unde vii si cita vreme ai aici ? Iar el a zis : cu adevarat, avvo, am unsprezece luni in muntele acesta si nu am vazut om decat pe tine. Si auzind batranul aceasta, intrand in chilia lui, se batea pe sine, zicand : iata, Sisoe, ai socotit ca ai facut ceva si nici ca mireanul acesta n-ai facut !

8) S-a facut pomana in muntele lui avva Antonie si s-a aflat acolo un vas cu vin. Si luand unul din batrani un vascior si un pahar l-a dus la avva Sisoe si i-a dat lui si a baut. Asemenea si al doilea si a primit. Apoi i-a dat lui si ai treilea si nu l-a luat, zicand : inceteaza, frate, au nu stii ca este de la satana !

9) A venit cineva din frati la avva Sisoe in muntele lui avva Antonie. Si vorband ei, l-a intrebat avva Sisoe : nu am ajuns la masurile lui avva Antonie, parinte ? Si i-a zis lui batranul : de as fi avut unul din cugetele lui avva Antonie, m-as fi facut tot ca focul; insa stiu un om care cu osteneala poate sa poarte cugetul sau.

10) A venit odata unul din tebei la avva Sisoe, vrand sa se faca calugar. si l-a intrebat batranul, daca are pe cineva in lume. Iar el a zis : am un fiu. Si i-a zis lui batranul : du-te, arunca-l in rau si atunci te faci calugar ! Deci, dupa ce s-a dus sa-l arunce, a trimis batranul pe un frate zicandu-i sa-l opreasca. De aceea, cand l-a ridicat sa-l arunce, i-a zis fratele : inceteazi, ce faci ? Iar el i-a zis : avva mi-a zis sa-l arunc. I-a zis fratele : a mai zis sa nu-l arunci. Si lasandu-l a venit la batranul si s-a facut preaiscusit calugar pentru ascultarea lui.

11) Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe, zicand : oare asa alunga satana pe cei vechi ? I-a raspuns lui batranul : acum si mai mult, caci vremea lui s-a apropiat si se tulbura.

12) A fost odata ispitit Avraam, ucenicul lui avva Sisoe de un drac. Si a vazut batranul ca a cazut. Dar sculandu-se, si-a intins mainile la cer, zicand : Dumnezeule, voiesti, nu voiesti, nu Te voi lasa de nu-l vei tamadui. Si indata s-a tamaduit ucenicul.

13) Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe, zicand : ma vad pe mine ca aducerea aminte a lui Dumnezeu petrece cu mine. I-a zis lui batranul : nu este mare lucru sa fie cugetul cu Dumnezeu, ci mare este sa te vezi pe tine sub toata zidirea. Ca aceasta impreuna cu osteneala trupeasca, povatuieste la chipul smeritei cugetari ( + ).
________________________________________
( + ) Adica, cum sa fie omul smerit.
________________________________________

14) Se spunea despre avva Sisoe, ca atunci cand era sa se savarseasca, sezand parintii langa dansul, a stralucit fata lui ca soarele. Si le-a zis lor : iata avva Antonie a venit ! Si dupa putin, a zis : iata ceata proorocilor a venit ! Si iarasi fata lui, mai mult a stralucit. Si a zis : iata ceata apostotilor a venit. Si s-a indoit fata lui iarasi. Si se parea, ca si cum el ar fi vorbit cu cineva si s-au rugat batranii de el zicand : cu cine vorbesti, parinte ? Iar el a zis : iata, ingerii au venit sa ma ia si ma rog sa fiu lasat sa ma pocaiesc putin. Si i-au zis lui batranii : nu ai trebuinta sa te pocaiesti, parinte. Si le-a zis lor batranul : cu adevarat, nu ma stiu pe mine sa fi pus inceput. Atunci au cunoscut toti ca este desavarsit. Si iarasi, de naprasna s-a facut fata lui ca soarele si s-au temut toti. El le-a zis lor : vedeti, Domnul a venit. Iar Domnul a zis : aduceti-mi pe vasul pustiului ! Si indata si-a dat duhul. Si s-a facut ca un fulger si s-a umplut toata casa ( locul ) de buna mireasma.

15) A venit avva Adelfie, episcopul Nilupolei la avva Sisoe in muntele lui avva Antonie. Si cand vrea sa iasa, mai inainte de a calatori ei, i-a facut sa guste de dimineata, ( ca era post ). Si cum a pus masa, iata niste frati au batut la usa. Si a zis avva Sisoe ucenicului sau : da-le putina athira ( fiertura ), ca sunt osteniti. I-a zis lui avva Adelfie : lasa-i acum sa nu spuna ca avva Sisoe mananca de dimineata. Si a luat aminte la dansul batranul si a zis fratelui : du-te, da-le lor. Iar daca au vazut athira, au zis : nu cumva aveti oaspeli ? Si le-a zis lor fratele : avem. Deci au inceput a se mahni si au zis : Dumnezeu sa va ierte pe voi, ca pe batranul l-ati lasat sa manance acum. Au nu stiti ca multe zile are sa se chinuiasca ? Si i-a auzit pe ei episcopul. Atunci a facut metanie batranului, zicand : iarta-ma, avvo, ca un lucru omenesc am gandit, dar tu lucrul lui Dumnezeu ai facut. Si i-a zis avva Sisoe : daca nu Dumnezeu il va slavi pe om, slava oamenilor nu este nimic.

16) Au venit altii la avva Sisoe sa auda de la dansul vreun cuvant. Si nimic nu le-a grait lor, ci tot timpul zicea : iertati-ma ! Dar vazandu-i cosnitele i-au zis lui Avraam, ucenicul lui : ce faceti cu cosnitele acestea ? Iar el a zis : incoace si incolo le cheltuim. Si auzind batranul, a zis : si Sisoe incoace si incolo mananca. Iar ei auzind, foarte s-au folosit si s-au dus cu bucurie, zidindu-se de smerenia lui.

17) A intrebat avva Amon al Raitului pe avva Sisoe : cand citesc Sfanta Scriptura, voieste sufletul meu sa alcatuiasca cuvant sa am spre intrebare. I-a zis lui batranul : nu este trebuinta, ci mai vartos din curatenia mintii castiga-ti tie a fi fara de grija si a vorbi.

18) A mers odata un mirean la avva Sisoe in muntele lui avva Antonie, avand cu sine si pe fiul sau. Si pe cale s-a intamplat de a murit fiul si nu s-a tulburat, ci l-a dus cu credinta la batranul. Si a cazut cu fiul sau, ca si cand ar fi facut metanie ca sa fie blagosiovit de batranul si sculandu-se tatal, a lasat copilut la picioarele batranului si a iesit din chilie afara. Iar batranul socotind ca metanie ii face, i-a zis lui : scoala si iesi afara ! ( Caci nu stia ca a murit ). Si indata s-a sculat copilul si a iesit. Si vazandu-l tatal lui, s-a inspaimantat si intrand s-a inchinat batranului si i-a vestit lucrul. Auzind batranul s-a mahnit, caci nu voia sa se intample aceasta. Dar i-a poruncit lui ucenicul sau, ca nimanui sa nu spuna pana la sfarsitul batranului.

19) Trei batrani au venit la avva Sisoe, auzind cele despre dansul. Si i-a zis lui cel dintai : parinte, cum pot sa ma mantuiesc de raul cet de foc ? Iar el nu i-a raspuns. I-a zis cet de al doilea : parinte, cum pot sa ma mantuiesc de scrasnirea dintilor si de viermele cel neadormit ? Apoi cel de treilea : parinte, ce voi face, ca aducerea aminte a intunericului celui mai dinafara ma omoara ? Si raspunzand batranul, le-a zis : eu de nici una din acestea nu-mi aduc aminte, caci milostiv fiind Dumnezeu, nadajduiesc ca va face cu mine mila. Si auzind cuvantul acesta batranii s-au dus mahniti. Dar nevrand batranul sa-i lase sa se duca mahniti, intorcandu-i, le-a zis : fericiti sunteti, fratilor, caci v-am ravnit voui. Ca cel dintai dintre voi a zis despre raul de foc, cel de al doilea despre tartar si cel de al treilea despre intuneric. Deci, daca acest fel de aducere aminte va stapaneste mintea cu neputinta este ca voi si mai gresiti. Dar ce voi face eu cel impietrit cu inima, nefiind slobod sa stiu, ca desi este chin pentru oameni, totusi in tot ceasul pacatuiesc ? Si facandu-i metanie, i-au zis : precum am auzit, asa am vazut.
________________________________________
( + ) Ps 47, 7.
________________________________________

20) Intrebat-au unii pe avva Sisoe, zicand : de va cadea vreun frate, n-are trebuinta sa se pocaiasca un an ? Iar el a raspuns : aspru este cuvantul. Iarasi au intrebat : dar sase luni ? Si iarasi a zis : mult este. Iar ei au zis : dar pana la patruzeci de zile ? Si a raspuns : mult este. I-au zis atunci : deci de va cadea fratele si va afla indata ca se face pomana, intra-va si el acolo ? Le-a zis lor batranul : nu, ci are trebuinta sa se pocaiasca cateva zile. Caci cred lui Dumnezeu, ca din tot sufletul daca se va pocai unul ca acesta si in trei zile il primeste pe dansul Dumnezeu.

21) Venind odata avva Sisoe la locul ce se cheama Clisma, au mers la dansul niste mireni sa-l vada. Si multe graind ei, nu le-a raspuns lor cuvant. La urma unul dintr-insii a zis : de ce-l suparati pe batran ? Nu mananca si pentru aceasta nu poate a grai. A raspuns batranul : cand am trebuinta, mananc.

22) A intrebat avva Iosif pe avva Sisoe, zicand : in cati ani trebuie omul sa-si taie patimile ? I-a zis lui batranul : anii voiesti sa-i stii ? Zis-a avva Iosif : da ! Deci a zis batranul : in orice ceas vine patima, indata tai-o.

23) Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe cel al Pietrei, despre petrecere. si i-a zis lui batranul : a zis Daniil : painea doririlor nu am mancat ( + ).
________________________________________
( + ) Daniil X. 3.
________________________________________

24) Se spunea despre avva Sisoe, ca sezand in chilie totdeauna incuia usa.

25) Au venit odata niste arieni la avva Sisoe, in muntele lui avva Antonie si au inceput a-i cleveti pe dreptmaritori. Iar batranul nu le-a raspuns nimic. Si chemandu-si ucenicul i-a zis : Avraame, adu-mi cartea Sfantului Atanasie si citeste. Si tacand ei, s-a aflat eresul lor. Si i-a slobozit cu pace.

26. A venit odata avva Ammun de la Rait la Clisma sa se intalneasca cu avva Sisoe. Si vazandu-l necajit, caci a lasat pustia, i-a zis : ce te necajesti, avvo, caci ce mai puteai sa faci de acum in pustie, dupa ce ai imbatranit asa ? Iar batranul s-a uitat la dansul cu asprime, zicand : ce-mi spui, Ammune, dar nu-mi era destula numai slobozenia gandului meu in pustie ?

27) Sedea odata avva Sisoe in chilia sa. Si batand in usa ucenicul lui, a strigat la dansul batranul, zicand : fugi, Avraame, nu intra, ca acum nu au vreme cele de aici !

28) Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe, zicand : cum ai lasat Schitul, fiind cu avva Or si ai venit de ai sezut aici ? Si i-a raspuns batranul : cand a inceput a se inmulti Schitul, auzind eu ca a adormit avva Antonie, m-am sculat si am venit aici in munte; si gasind cele de aici cu liniste, am sezut putina vreme. I-a zis lui fratele : cata vreme ai aici ? I-a raspuns batranul : saptezeci si doi de ani.

29) Zis-a avva Sisoe : cand va fi vreun om care poarta grija de tine, nu trebuie tu sa-i poruncesti.

30) Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe, zicand : de vom umbla pe cale si va rataci cel ce ne povatuieste este trebuinta sa-i zicem ceva ? I-a raspuns batranul : nu. Deci a zis fratele : dar sa-l lasam sa ne rataceasca ? I-a zis batranul : dar ce vrei, sa iei toiag sa-l bati ? Eu stiu frati care umblau si cei ce ii povatuia a ratacit noaptea; si erau doisprezece si toti stiau ca se ratacesc. Si s-au luptat fiecare sa nu spuna. Iar dupa ce s-a facut ziua, pricepand cel ce-i conducea ca a ratacit din cale, le-a zis : iertati-ma, am ratacit ! Si au zis toti : si noi stiam, dar am tacut. Iar el auzind, s-a minunat zicand ca pana la moarte se stapanesc fratii sa nu graiasca si l-a slavit pe Dumnezeu. Iar lungimea caii din care s-au ratacit, era de douasprezece mile.

31) Au venit odata saracinii si i-au dezbracat pe batran si pe fratele lui. Si iesind ei in pustie ca sa gaseasca ceva de mancare, a gasit batranul baligi de camila si scormonind au gasit in ele graunte de orz. Manca deci un graunte, iar unul il punea in mana lui si venind fratele l-a gasit pe el mancand si i-a zis : aceasta este dragostea, sa gasesti mancare si singur sa mananci si sa nu ma chemi si pe mine ? Si i-a zis avva Sisoe : nu ti-am facut strambatate, frate; iata, partea ta in mana mea am pastrat-o !

32) Se spunea despre avva Sisoe tebeul ca a ramas la Calamona Arsenoitului si un alt batran era bolnav la cealalta lavra. Si daca a auzit s-a mahnit. Dar fiindca doua zile postea si era ziua in care nu manca, cand a auzit, si-a zis : ce voi face ? De ma voi duce, nu cumva ma vor sili fratii sa mananc iar de voi ramane pana maine, nu cumva se va savarsi ? Insa aceasta voi face : ma duc si nu mananc. Si asa s-a dus postind, plinind porunca lui Dumnezeu iar petrecerea lui cea pentru Dumnezeu nu a stricat-o.

33) Povestit-a unul din parinti despre avva Sisoe calamoteanul, ca vrand odata sa-si biruiasca somnul, s-a spanzurat pe sine de prapastia Pietrii. Si venind ingerul l-a dezlegat si i-a poruncit sa nu mai faca asa, nici pe altii sa nu-i invete acest lucru.

34) Intrebat-a unul din parinti pe avva Sisoe, zicand : de voi sedea in pustie si va veni vreun barbar vrand sa ma omoare si de voi putea asupra lui, omora-l-voi pe ei ? Si a zis batranul : nu, ci lasa-l la Dumnezeu, caci orice fel de ispita va veni omului, omul sa zica : pentru pacatele mele s-a intamplat aceasta. Iar daca vreun lucru bun se va intampla, sa zica : din mila lui Dumnezeu este.

35) Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe tebeul, zicand : spune-mi vreun cuvant. Si i-a raspuns : ce pot sa-ti spun ? Caci din Testamentui cel Nou citesc si la cel Vechi ma intorc.

36) Tot acest frate l-a intrebat pe avva Sisoe, cel ai Pietrii, cuvantul cel care l-a zis avva Sisoe tebeul. Si i-a zis batranul : eu in pacat ma culc si in pacat ma scol.

37) Se spune despre avva Sisoe tebeul, ca dupa ce iesea de la biserica, indata se repezea la chilia sa, pasind iute si asemanandu-se cu unul care fugea. Iar unii din cei ce-l vedeau ca facea aceasta, zieeau : drac are. Dar el facand lucrul lui Dumnezeu, nu lua aminte la cei ce vorbeau despre el.

38) Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe, zicand : ce voi face, avvo, ca am cazut ? I-a raspuns lui batranul : scoala-te iarasi. Zis-a fratele : m-am sculat si iarasi am cazut. Si a zis batranul : scoala-te iarasi si, iarasi. Deci a zis fratele : pana cand ? Zis-a batranul : pana ce vei fi apucat sau in bine, sau in cadere, caci cu ce se afla omul, cu aceea se si duce din lumea aceasta.

39) Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand : ce voi face, caci ma necajesc pentru rucodelie, iubind impletitura, dar nu pot sa o lucrez. Zis-a batranul : avva Sisoe zicea ca nu trebuie sa lucram lucrul care ne odihneste.

40) Zis-a avva Sisoe : cauta-L pe Domnul si nu cauta unde locuieste.

41) Zis-a iarasi : rusinea si netemerea, de multe ori aduce pacatul.

42) Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe, zicand : ce voi face ? Si acesta i-a raspuns : lucrul pe care il cauti, este tacerea multa si smerenia. Caci scris este : fericiti cei ce raman intru aceasta; asa poti sa stai.

43) Zis-a avva Sisoe : fa-te defaimat si voia ta o leapada si te fa fara grija si vei avea odihna.

44) Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe, zicand : ce voi face pentru patimi ? Si i-a raspuns batranul : fiecare din noi se ispiteste de pofta sa ( + ).
________________________________________
( + ) Iacov 1, 14.
________________________________________

45) Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe, zicand : spune-mi vreun cuvant. Iar el i-a zis : de ce ma silesti sa vorbesc in zadar ? Iata, ce vezi, fa.

46) S-a dus odata avva Avraam, ucenicul lui avva Sisoe la ascultare si cateva zile nu voia sa-i slujeasca altcineva, zicand : oare voi lasa alt om sa-si faca obicei cu mine, in afara de fratele meu ? Si nu a primit pe nimeni pana ce nu a venit ucenicul lui, suferind osteneala.

47) Se spunea despre avva Sisoe, ca sezand el, a strigat un glas : o, ticalosie ! Si a zis lui ucenicul sau : ce ai, parinte ? I-a zis lui batranul : caut un om sa vorbesc si nu gasesc.

48) A iesit odata avva Sisoe din muntele lui avva Antonie, la muntele cel mai din afara al Tebaidei, locuind acolo. Si erau acolo meletiani, care locuiau in Calamona Arsenoitului. Unii, auzind ca a iesit la muntele cel mai dinafara au dorit sa-l vada, dar ziceau : ce vom face, ca in munte sunt meletieni ? Si stim ca batranul nu se tulbura de dansii. Dar noi nu cumva vrand sa ne intalnim cu batranul, vom cadea in ispita ereticilor ? Si pentru ca sa nu se intalneasca cu ereticii, nu s-au dus sa-l vada pe batran.

49) Se spunea despre avva Sisoe ca s-a bolnavit. Si sezand batranii langa dansul, a grait unora. Iar ei l-au intrebat : ce vezi, avvo ? Si le-a zis : vad pe unii ca vin la mine si-i rog sa ma lase putin sa ma pocaiesc. I-a zis lui unul din batrani : si de te vor lasa, de acum poti sa te folosesti spre pocainta ? I-a zis lui batranul : desi nu pot face, dar suspin in sufletul meu putin si imi este de ajuns.

50) Se spunea despre avva Sisoe ca atunci cand a venit la Clisma, s-a imbolnavit. Si sezand el cu ucenicul lui in chilie, bataie s-a facut in usa. Intelegand batranul, a zis lui Avraam, ucenicului sau : zi-i celui ce a batut in usa : eu Sisoe in munte, eu Sisoe pe harar ( asternut ). Iar el auzind, s-a facut nevazut.

51) A zis avva Sisoe tebeul, ucenicului sau : spune-mi ce vezi la mine si eu iti voi spune ce vad la tine. I-a zis lui ucenicul : tu esti bun la minte, dar aspru putin. I-a zis batranul : tu esti bun, dar molatic la minte.

52) Se spunea despre avva Sisoe tebeul, ca nu mananca paine. Si la praznicul Pastilor, i-au facut lui metanie fratii ca sa manance cu ei si raspunzand, le-a zis : una am sa fac : sau paine am sa mananc, sau cate bucate ati facut. Iar ei i-au zis : numai paine sa mananci. Iar el a facut asa.

PENTRU AVVA SILUAN

1) A venit odata avva Siluan si Zaharia, ucenicul lui, la o manastire; si i-au facut pe ei de au gustat putin mai inainte de a calatori. Apoi iesind ei, a gasit ucenicul lui apa pe cale si dorea sa bea. Si i-a zis lui batranul : Zahario, post este astazi. Iar el a zis : dar n-am mancat, parinte ? ! Zis-a batranul : ceea ce am mancat, era al dragostei; dar noi postul nostru sa-l tinem, fiule !

2) Tot acesta sezand odata cu fratii, s-a facut intru uimire si a cazut cu fata la pamant. Si dupa putin sculandu-se, plangea. L-au rugat fratii, zicand : ce ai, parinte ? Iar el tacea si plangea. Si silindu-l sa le spuna a zis : eu la judecata am vazut pe multi din neamul nostru, ca mergeau la munca si pe multi dintre mireni ca mergeau intru Imparatie. Si plangea batranul si nu voia sa iasa din chilie. Iar de era silit sa iasa din chilie, isi acoperea cu culionul fata, zicand : nu voiesc sa vad lumina aceasta vremelnica si care nu are nici un folos !

3) Altadata a intrat Zaharia, ucenicul lui si l-a aflat intru uimire si mainile lui la cer intinse si inchizind usa, a iesit. Venind pe la ceasul al saselea si al noualea, l-a aflat pe el in acelasi chip. Iar pe la ceasul al zecelea a batut in usa. Intrand, l-a aflat linistindu-se. Si i-a zis lui : ce iti este astazi, parinte ? Iar el a zis : m-am bolnavit, fiule. Atunci ucenicul, apucandu-i picioarele i-a zis : nu te voi lasa, de nu-mi vei spune ce-ai vazut ? Si i-a zis batranul : rapit am fost la cer, si am vazut slava lui Dumnezeu si acolo am stat pana acum iar acum am venit.

4) Sezand odata avva Siluan in muntele Sinai, s-a dus Zaharia, ucenicul lui la o ascultare si i-a zis batranului : sloboade apa si uda gradina. Iar el iesind, si-a acoperit fata cu culionul si numai picioarele i se vedeau. Deci a venit un frate la dansul in acel ceas si vazandu-l pe el de departe, a inteles ce a facut. Intrand fratele la dansul, i-a zis : spune-mi, avvo, pentru ce ti-ai acoperit fata cu culionul si asa udai gradina ? Iar batranul i-a raspuns : fiule, ca sa nu vada ochii mei pomii si sa se smulga mintea mea de la lucrarea ei prin dansii.

5) A venit un frate la avva Siluan in muntele Sinai si vazandu-i pe frati lucrand, i-a zis batranului : nu lucrati mancarea cea pieritoare ( +1 ), ca Maria partea cea buna si-a ales ( +2 ). Zis-a batranul ucenicului sau : Zahario, da fratelui o carte si pune-l intr-o chilie, care nu are nimic. Cand a sosit ceasul al noualea, fratele lua seama la usa, daca vor trimite sa-l cheme ca sa manance. Iar dupa ce nu l-a chemat nimeni, sculandu-se a venit batranul si i-a zis : nu au mancat fratii astazi, avvo ? I-a raspuns lui batranul : da, au mancat. Si fratele a zis : pentru ce nu m-ati chemat ? I-a zis lui batranul : fiindca tu om duhovnicesc esti si nu ai trebuinta de mancarea aceasta. Iar noi trupesti fiind voim sa mancam si pentru aceasta lucram. Tu partea cea buna ti-ai ales ( +2 ) citind toata ziua si nevrand sa mananci mancare trupeasca. Si daci a auzit acestea, fratele a facut metanie, zicand : iarta-ma avvo ! I-a zis lui batranul : negresit, trebuinta are si Maria de Marta, caci prin Marta se lauda si Maria.
________________________________________
( +1 ) Ioan VI, 27.
( +2 ) Luca X, 42.
________________________________________

6) Au intrebat odata unii pe avva Siluan, zicand : ce fel de vietuire ai facut, parinte, de ai dobandit intelepciunea aceasta ? Si i-a raspuns : niciodata n-am lasat in inima mea vreun cuget care intarata pe Dumnezeu.

7) Se spunea despre avva Siluan, ca a sezut in chilie pe ascuns, avand putin naut, si pana a mancat numai pe acela a facut lucru de o suta de site. Si a venit un om din Egipt, avand un magar incarcat cu paini si batand la chilia lui, le-a pus. Deci, luand batranul sitele, a incarcat magarul si l-a slobozit.

8) Se spunea despre avva Siluan, ca a iesit Zaharia, ucenicul lui, fara dansul; si luand pe frati, a mutat gardul gradinii si mai mare l-a facut. Afland batranul, si-a luat cojocelul sau si a iesit, zicand fratilor : rugati-va pentru mine ! Iar ei vazandu-l au cazut la picioarele lui, si au zis : spune-ne, parinte, ce este, ce ai ? Iar el a zis catre dansii : nu intru inauntru, nici se pogoara cojocelul de pe mine, pana ce nu vei aduce gardul la locul lui cel dintai. Iar ei au intors gardul si l-au facut asa cum a fost. Abia asa batranul s-a intors la chilia sa.

9) Zis-a avva Siluan : eu sunt rob si stapanul mi-a zis : lucreazi lucrul meu si eu te hranesc ! Dar de unde iau, nu cauta : ori am, ori fur, ori ma imprumut, tu nu cauta. Lucreaza numai si te hranesc. Deci, eu de lucrez, din plata mea maananc; iar de nu lucrez, milostenie mananc.

10) A zis iarasi : vai omului aceluia, care are numele mai mare decat fapta !

11) A intrebat avva Moise pe avva Siluan, zicand : poate omul in fiecare zi sa puna inceput ? Si i-a raspuns batranul : de este lucrator, poate si in fiecare zi si in fiecare ceas sa puna inceput bun.

12) A spus cineva din parinti ca s-a intalnit odata oarecine cu avva Siluan si vazandu-i obrazul si trupul stralucind ca al unui inger, a cazut cu fata la pamant. Spunea, de asemenea, ca si altii au avut acest dar.

DIN EVERGHETINOS

13) Un frate l-a intrebat pe avva Siluan, zicand : ce voi face, avvo, cum voi castiga umilinta ? Ca sunt foarte ispitit de trandavire, de somn si de dormitare. Si cand ma scol din somn, ma lupt foarte la cantarea psalmilor si nu pot birui dormitarea, nici psalmi nu zic fara de glas. Si i-a raspuns lui batranul : fiule, a zice tu psalmii cu glas, intai este mandrie, caci ti se pare ca tu canti, iar fratele nu nu canta. Al doilea, iti impietreste inima si nu te lasi sa te umilesti. Deci, de voiesti umilinta, lasi cantarea. Si cand stai facandu-ti rugaciunile tale, sa caute mintea ta puterea stihului si sa socotesti ca stai inaintea lui Dumnezeu, a Celui ce incearca inimile si rarunchii ( +1 ). Iar cand te scoli din somn, mai inainte de toate, slaveasca gura ta pe Dumnezeu; apoi citeste Crezul si Tatal nostru. Dupa aceea, incepe-ti canonul tau, incet, suspinand si aducandu-ti aminte de pacatele tale si de chinul in care va sa te muncesti. Zis-a fratele : eu, avvo, de cand m-am calugarit, slujba canonului si ceasurile, dupa randuiala celor 8 glasuri le cant. A raspuns batranul : pentru aceasta umilinta si plansul fuge de la tine. Pune in minte pe parintii cei mari, cum ei nefiind slujitori bisericesti si nici glasuri si nici tropare stiind, fara numai putini psalmi, ca niste luminatori in lume ati stralucit; precum au fost avva Pavel cel prost si avva Pamvo si avva Apolo si ceilalti purtatori de Dumnezeu parinti, care si morti au inviat si mari puteri au facut si stapanirea cea asupra dracilor au primit-o. Nu cu cantari, tropare si glasuri, ci cu rugaciunea cea cu inima zdrobita si cu post, prin care si frica lui Dumnezeu in inima creste necontenit si plansul se intareste, si de tot pacatul curateste pe om iar mintea mai alba decat zapada o face. Apoi cantarea, pe multi la cele mai de jos ale pamantului i-a pogorit, nu numai mireni, ci si preoti, fiindca i-au mostenit si in curvie si in alte patimi de rusine i-au prapastuit. Deci cantarea este a mirenilor. Pentru aceasta si norodul se adauga prin biserici. Pune inainte, fiule, cate cete sunt in Cer si nu este scris despre vreuna dintre ele, ca cu cele opt glasuri canta; ci o ceata canta neincetat, Aliluia ! Alta : Sfant, Sfant, Sfant, Domnul Savaot ( +2 ), alta : bine este cuvantata slava Domnului din locul si din casa Sa ( +3 ). Tu dar, fiule, urmeaza parintilor, de voiesti sa castigi umilinta in vremea rugaciunii, pazind mintea, pe cat poti, neraspandita. Iubeste smerenia lui Hristos si oriunde mergi, nu te arata istet si dascal, ci ca un prost si ucenic, si Dumnezeu iti va da umilinta !
________________________________________
( +1 ) Psalm VII, 10.
( +2 ) Isaia VI, 3.
( +3 ) Iezechil III, 12.
________________________________________

PENTRU AVVA SIMON

1) A venit odata un stapan sa-l vada pe avva Simon. Iar el auzind, si-a luat braul si s-a dus la un finic sa-l curete. Acela, venind a strigat : batrane, unde este pustnicul ? Iar el a zis : nu este aici pustnic. Si auzind s-a dus.

2) Altadata iarasi a venit alt stapan sa-l vada pe avva Simon si apucand inainte clericii, i-au spus : avvo, gateste-te, ca acela auzind despre tine, vine sa-l blagoslovesti ! Iar el a zis : da, ma gatesc. Deci,imbracandu-se cu un chentonion ( un fel de haina ) al lui si luand paine si branza in mainile sale, sculandu-se, a sezut, mancand in poarta. Venind stapanul cu parada lui si vazandu-l,nu l-a bagat in seama, zicand : acesta este pustnicul despre care am auzit ? Si indata s-au intors de acolo.

PENTRU AVVA SOSIPATRU

L-a rugat cineva pe avva Sosipatru, zicand : da-mi vreo porunca, avvo si o voi pazi ! Iar el i-a zis : sa nu intre femeie in chilia ta, sa nu citesti carti care se numesc apocrife, adica ascunse si sa nu cercetezi pentru chipul lui Dumnezeu in om. Ca aceasta nu este eres, ci prostie. Caci cu neputinta este a fi priceput lucrul acesta de toata zidirea.

PENTRU AVVA SARMATA

1) Zis-a avva Sarmata : prefer mai bine un om care a pacatuit si stie ca a pacatuit si se pocaieste, decat un om care nu a pacatuit si se crede ca este drept.

2) Se spunea despre avva Sarmata, ca de multe ori lua patruzeci de zile, cu sfatul lui avva Pimen si ca o nimica se implineau zilele inaintea lui. Deci, a venit avva Pimen la dansul si i-a zis : spune-mi, ce-ai vazut, facand atata osteneala ? Iar el a zis catre dansul : nimic mai mult. I-a zis lui avva Pimen : nu te las, de nu-mi vei spune. Si i-a raspuns : una numai am aflat, ca de voi zice somnului, du-te, se duce si de-i voi zice, vino, vine.

3) Un frate l-a intrebat pe avva Sarmata, zicand : gandurile imi zic : nu lucra ci mananca si bea si dormi. I-a zis lui batranul : cand iti este foame, mananca, cand iti este sete, bea; cand iti este somn, dormi ! Un alt batran, din intamplare a venit la fratele si i-a spus lui fratele cele spuse de avva Sarmata. Deci, i-a zis lui batranul : asa ti-a zis avva Sarmata ? Cand iti este foame tare si iti va fi sete, incat sa nu mai poti rabda, mananca si bea; si cand vei priveghea foarte mult si dormitezi, dormi. Aceasta este ceea ce ti-a zis tie batranul.

4) L-a intrebat iarasi acelasi frate pe avva Sarmata, zicand : imi zic gandurile, du-te afara, mergi la frati ! Si i-a zis batranul : sa nu le asculti, ci sa zici : iata, te-am ascultat o data dar acum nu mai pot sa te ascult.

PENTRU AVVA SERAPION

1) A venit odata avva Serapion, trecand printr-un sat si i-a zis ei : gatit-ai patul ? Ea a zis : da, avvo ! A incheiat batranul : asteapta-ma deseara, ca voi veni la tine si am sa petrec noaptea aceasta aproape de tine. Iar ea raspunzand, a zis : bine, avvo ! Si s-a gatit si a asternut patul si l-a asteptat pe batran cu cele de trebuinta. Iar dupa ce s-a facut seara, a venit batranul la dansa, nimic aducand si intrand in chilie, i-a zis ei : gatit-ai patul ? Ea a zis : da, avvo. Incuind usa i-a zis ei : asteapta putin, fiindca avem pravila, pana ce o voi face ! Si a inceput batranul slujba. Si incepand psaltirea, la fiecare psalm facea rugaciunea, rugandu-se lui Dumnezeu pentru dansa ca sa se pocaiasca si sa se mantuiasca. Deci l-a ascultat Dumnezeu; si sta femeia tremurand si rugandu-se aproape de batranul. Daca a ispravit batranul toata Psaltirea, ea a cazut la pamant. Iar batranul incepand Apostolul, a citit mult dintr-insul. Si asa si-a implinit siujba. Deci, umilindu-se ea si intelegand ca nu pentru pacat a venit la dansa, ci ca sa-i mantuiasca sufletul, a cazut in fata lui zicand : fie-ti mila avvo, si povatuieste-ma, unde pot placea lui Dumnezeu. Atunci batranul a povatuit-o pe dansa la o manastire de fecioare si a dat-o la stareta, zicand : ia pe sora aceasta, si nu-i pune ei jug sau porunca, ca celorlalte surori; ci orice voieste da-i ei si cum voieste da-i voie sa umbie ! Si dupa ce a facut putine zile, a zis : eu sunt o pacatoasa si voiesc la 2 zile sa mananc. Si dupa putine zile a zis : eu multe pacate am si voiesc la 4 zile sa mananc. Dupa alte putine zile s-a rugat staretei zicand : fiindca mult am mahnit pe Dumnezeu cu faradelegile mele, te rog, pune-ma intr-o chilie si o astupa, si pe o gaura da-mi putina paine si rucodelie. Si i-a facut ei stareta asa. Asa i-a placut lui Dumnezeu in cealalta vreme a vietii sale.

PENTRU AVVA SERAPION

2) Un frate l-a rugat pe avva Serapion, zicand : spune-mi vreun cuvant ! I-a zis lui batranul : ce pot sa-ti zic ? Ca ai luat ale vaduvelor si ale sarmanilor, si le-ai pus in fereastra aceasta ? Caci a vazut-o plina de carti.

3) Zis-a avva Serapion ca precum ostasii imparatului nu pot ( + ), stand inaintea lui, sa caute de-a dreapta sau de-a stanga, tot asa si omul, daca sta inaintea lui Dumnezeu, si ia aminte inaintea Lui cu frica in tot ceasul, nimic dintr-ale vrajmasului nu pot sa-l ingrozeasca.
________________________________________
( + ) La altele, nu indraznesc.
________________________________________

4) A venit un frate la avva Serapion si-l indemna pe el batranul sa faca rugaciune dupa obicei. Iar el pacatos pe sine numindu-se si nevrednic de chipul calugaresc, nu se pleca. A voit inca si picioarele lui sa le spele. Si aceste cuvinte zicand, nu a suferit. Si l-a facut de a gustat. A inceput inca si batranul a manca, si-l sfatuia pe el zicand : fiule, de voiesti sa te folosesti, rabda in chilia ta si ia aminte de tine si de rucodelia ta ! Ca nu-ti aduce atata folos sa iesi afara, cat a sedea inauntru. Iar el acestea auzind, s-a amarat si s-a schimbat la fata, incat nimic n-a putut sa fie tainuit de batranul. Deci i-a zis lui avva Serapion : pana acum ziceai ca esti pacatos si te ocarai pe tine, cum ca esti nevrednic sa traiesti. Si fiindca cu dragoste te-am pomenit, atata te-ai salbaticit. Deci de voiesti sa fii smerit, cele ce ti se aduc asupra-ti de la altii, invata-te sa le suferi vitejeste si nu tine la tine cuvinte desarte. Acestea auzind fratele, a facut metanie batranului. Si mult folosindu-se, s-a dus.

PENTRU ALT SERAPION. DE LA PALLADIE

Era un barbat egiptean anume Serapion, cu porecla Sidonie, fiindca niciodata alta haina nu purta, decat un sindon, adica o haina care asa se numeste. Acesta la toata fapta buna iscusindu-se desavarsit, cu neagoniseala mai pe toti i-a intrecut. Pentru care nici a se linisti in chilie n-a putut ca sa nu se smulga cu mintea, sau sa aiba ceva al sau; ci umbland, si hrana din toate zilele de la cei ce s-ar fi intamplat luand, asa isi petrecea viata, nimic avand, decat sindonul, pe care-p purta. Acesta, printr-un pustnic cunoscut, s-a vandut pe sine, intr-o cetate, la un mascarici ce era elin, pe douazeci de galbeni, pe care si luandu-i de la pustnic, ii pastra la sine. Deci, era slujind mascariciului, femeii lui si casei, cu mare silinta si cu indemanare, mancand numai paine si apa, neoprindu-se cu mintea si de multe ori si cu gura din citirea dumnezeiestilor Scripturi. Deci, petrecand cu dansii vreme indelungata si cand era vreme vorbindu-le despre crestinatate, intai pe mascarici l-a umilit, apoi pe femeie, dupa aceea, toata casa lui. Si botezandu-se ei, s-au departat de a mai juca la club. Dupa ce au venit la viata cea placuta lui Dumnezeu, foarte se cucerniceau de barbat. Si ii zicea lui : vino, frate, sa te slobozim, fiindca tu dn robie urata ne-ai slobozit pe noi ! Atunci le-a zis lor : fiindca a lucrat Dumnezeul meu si voi impreuna ati lucrat si s-a mantuit prin mine sufletul vostru, de acum va voi descoperi voua taina. Eu fiind pustnic slobod, de neam egiptean, fiindu-mi mila de voi, care petreceti in multa ratacire, m-am vandut pe mine voua, ca voi slobozindu-va din mari pacate, sa va mantuiti. Deci, de vreme ce ceea ce am voit a facut Dumnezeu, ma voi duce, ca si altora sa ajut. Acestea zicand, le-a dat lor aurul. Iar ei nu voiau sa-l ia. Si il indemnau pe el sa dea saracilor aurul, zicand : arvuna de mantuire ni s-a facut noua. Iar el le-a zis : voi dati-l fiindca al vostru este. Ca eu bani straini nu daruiesc saracilor. Iar ei luand aurul, il rugau sa ramana cu dansii, incredintandu-l, ca asemeni unui parinte il vor avea de acum inainte si stapan al sufletului lor. Iar dupa ce l-au rugat mult si n-au putut sa-l lamureasca, il pofteau macar in fiecare an sa-i cerceteze. Deci, luandu-si ziua buna de la dansii fericitul, s-a dus de acolo in Lacedemonia si afland pe cineva din cei dintai ai cetatii ca este maniheu de credinta, impreuna cu toata casa lui, iar la celetalte este barbat imbunatatit si evlavios, la acesta iarasi in alt fel s-a vandut pe sine. Si in vreme de doi ani, departandu-l de eres pe dansul si pe toata casa lui, i-a adus la biserica. Apoi lasandu-i si pe acestia, inconjura lumea, facand bine oamenilor pe cat putea.

                                                                          PENTRU AVVA SERIN

1) Se spunea despre avva Serin ca mult lucra si doi posmagi manca de-a pururea. Si venind la dansul avva Iosif, insotitul lui, ( ca si el era mare nevoitor ) i-a zis : in chilie imi pazesc fapta mea, iar daca ies afara, fac pogorare cu fratii. I-a zis lui avva Serin : nu este aceasta mare fapta buna cand in chilie pazesti randuiala ta, ci mai vartos cand iesi din chilia ta.

2) Zis-a avva Serin : mi-am facut vremea mea, secerand, cosind, impletind si cu toate acestea, de nu m-ar fi saturat mana lui Dumnezeu, nu puteam sa ma satur.

PENTRU AVVA SPIRIDON

1) Despre avva Spiridon se spunea ca atata cuviosie avea pastorul acesta, incat s-a invrednicit si sa se faca pastor de oameni. Caci a primit acesta ca raspundere episcopia uneia din cetatile Ciprului, anume Trimitunda. Pentru netrufia cea multa, aproape de episcopie, pastea si oile. Iar la miezul noptii, talharii la stana oilor pe furis, se sileau sa fure din oi, dar Dumnezeu, Cel ce pazeste pe pastor si pe oi le pazea. Caci talharii de putere nevazuta fiind tinuti, langa stana erau legati. Cand s-au revarsat zorile, pastorul a venit la oi si dupa ce i-a gasit cu mainile legate inapoi, a cunoscut ceea ce s-a facut; si rugandu-se lui Dumnezeu, i-a dezlegat pe talhari. Dupa ce mult i-a sfatuit si i-a invatat, ca sa se sileasca mai bine sa traiasca din osteneli drepte iar nu din strambatate, daruindu-le un berbec, i-a slobozit si glumind le-a zis : ca sa nu va aratati ca in zadar ati privegheat !

2) Se spunea iarasi, ca avea o fiica fecioara, evlavioasa ca tatal sau, anume Irina. Acesteia, un cunoscut i-a pus zalog un odor de mult pret. Iar ea, pentru mai buna pastrare, l-a ascuns in pamant. Si peste putin s-a dus din viata. Deci,a venit dupa catava vreme cel ce a pus zalog si neafland-o pe fecioara, l-a apucat pe tatal ei, pe avva Spiridon, uneori tragandu-l iar alteori rugandu-l. Dar fiindca ii era jale batranului de paguba celui ce pusese zalogul, venind la mormantui fiicei sale, se ruga lui Dumnezeu ca inainte de vreme sa-i arate lui invierea cea fagaduita. Si, cu adevarat nu a gresit din nadejde, caci vie iarasi s-a aratat fecioara tatatui sau si locul insemnandu-l unde era ascuns odorul, s-a dus pristavindu-se. Si luand zalogul batranul, l-a dat celui al cui a fost.

PENTRU AVVA SAIO

1) Se spunea despre avva Saio si despre avva Mue, ca au petrecut unul cu altul. Si avea multa ascultare avva Saio, dar era aspru foarte. Lui ii zicea batranul, ispitindu-l : du-te si fura ! Si se ducea si fura de la frati pentru ascultare si multumind Domnului pentru toate. Iar batranul lua lucrurile si le da pe ascuns. O data calatorind ei, a slabit si l-a lasat pe el avva zdrobit. Si venind au zis fratilor : duceti-va si aduceti-l pe Saio caci zace zdrobit ! Si ducandu-se l-au adus.

PENTRU MAICA SARA

1) Povestitu-s-a despre maica Sara, ca a rabdat treisprezece ani, fiind luptata tare de dracul curviei si niciodata nu s-a rugat sa se departeze razboiul de la dansa, ci mai vartos zicea : Dumnezeule, da-mi putere !

2) Au napadit odata asupra ei mai tare, acelasi duh al curviei, punandu-i in minte desertaciunile lumii. Iar ea, slabind de frica lui Dumnezeu si de nevointa, s-a suit intr-o zi in chilioara ei, sa se roage. Si i s-a aratat ei cu trup duhul curviei si i-a zis : tu m-ai biruit, Saro ! Iar ea a zis : nu te-am biruit eu, ci Stapanul meu, Hristos !

3) Se spunea despre dansa ca deasupra raului a petrecut, locuind saizeci de ani si nu s-a aplecat sa-l vada.

4) Altadata au venit la dansa doi batrani pustnici mari, din partile Pilusiului. Si cand mergeau, ziceau intre ei : sa smerim pe batrana aceasta ! Si i-au zis : vezi sa nu se inalte cugetui tau si sa zici, iata pustnicii vin la mine care sunt o femeie. Le-a zis lor maica Sara : adevarat, cu firea sunt femeie, dar nu cu mintea.

5) A zis maica Sara : de ma voi ruga lui Dumnezeu ca toti oamenii sa aiba veste catre mine, ma voi afla cerand iertare la usa fiecaruia; ci mai bine ma voi ruga ca inima mea sa fie curata cu toti.

6) A zis iarasi : pun piciorul meu pe scara sa ma sui si pun moartea inaintea ochilor mei, mai inainte de a ma sui pe scara.

7) A zis iarasi : bine este si pentru oameni a face milostenie; ca desi este pentru placerea oamenilor, dar vine spre placerea lui Dumnezeu.

8) Venit-au odata niste schiteni la maica Sara, iar ea le-a pus lor inainte un paner cu poame. Ei lasand cele bune, mancau cele putrede. Si le-a zis lor : adevarat, schiteni sunteti !

9) A trimis maica Sara la avva Pafnutie, zicand : lucrul lui Dumnezeu ai facut ca ai lasat sa se necinsteasca fratele tau ? Si a zis batranul : ca cel ce fac lucrul lui Dumnezeu, treaba nu am cu nimeni.

PENTRU MAICA SINGLITICHIA

1) Zis-a maica Singlitichia : lupta si osteneala multa este celor ce se apropie de Dumnezeu la inceput si dupa aceea bucurie negraita. Ca precum cei ce vor sa alate foc, intai se afuma si lacrimeaza si asa dovedesc lucrul ce-l cauta. Pentru ca se zicea : Dumnezeul nostru este foc mistuitor ( + ). Asa trebuie si noi cu noi : sa atatam focul cu lacrimi si cu osteneli.
________________________________________
( + ) Evr. XII, 29.
________________________________________

2) Zis-a iarasi : trebuie noi cei ce am ales cinul acesta, sa tinem curatenia cea desavarsita. Caci si la mireni se pare ca se petrece in curatenie, dar este impreuna cu ea si necuratenia fiindca cu toate celelalte simtiri pacatuiesc : caci vad fara de cuviinta si rad fara de randuiala.

3) Zis-a iarast : precum veninul fiarelor celor otravitoare il gonesc doftoriile cele mai iuti, la fel si cugetul cel spurcat, rugaciunea eu postul il goneste.

4) Zis-a iarasi : sa nu te amageasca desfatarea mirenilor celor bogati, ca si cum ar avea ceva de folos pentru dulceata cea desarta. Ei cinstesc mestesugul facerii bucatelor, iar tu, cu postul, prin cele proaste, covarsesti indestularea bucatelor acelora. Ca se zice : sufletul in desfatare fiind, batjocoreste fagurii ( + ). Nu te satura cu paine si nu vei pofti vin.
________________________________________
( + ) Pild. 27, 7.
________________________________________

5) Intrebata a fost fericita Singlitichia de este lucru bun desavarsit neagoniseala. Iar ea a zis : desavarsita la cei ce o rabda; ca cei ce rabda aceasta, necaz adevarat au cu trupul, dar odihna cu sufletul. Caci precum hainele cele vartoase, calcandu-se si cu sila facandu-se se spala, asa si sufletul cel tare, prin saracia cea de buna voie, mai mult se intareste.

6) Zis-a iarasi : de esti in viata de obste, nu schimba locul, caci te vei vatama mult. Asa precum pasarea sculandu-se de pe oua, le lasa reci si se strica, si calugarul, sau fecioara, saraceste si moare in credinta, umbland din loc in loc.

7) Zis-a iarasi : multe sunt viclesugurile diavolului. Prin saracie nu a clintit sufletul ? Bogatia ii aduce ca amagire. Prin ocari si defaimari nu a putut ? Laude si slava pune inainte. Prin sanatate biruit fiind, bolnav face trupul. Cu desmierdarile neputand sa-l amageasca, prin ostenelile cele fara voie incearca sa faca surparea. Caci anumite boli prea grele cerand de la Dumnezeu si prin acestea slabind, tulbura dragostea cea catre Dumnezeu. Dar se sdrobeste trupul cu friguri cumplite si patimeste de sete neastamparata. Daca pacatos fiind, suferi acestea, adu-ti aminte si de munca cea viitoare si de locul cel vesnic si de pedepsele cele vesnice si nu vei slabi catre cele de aici. Bucura-te, ca te-a cercetat Dumnezeu. Si cuvantul acela de lauda sa-l ai pe limba : certand, m-a certat Dumnezeu si mortii nu m-a dat ( +1 ). Fier erai dar prin foc lepezi rugina. Iar daca si drept fiind, te imbolnavesti de la cele mari, la cele mai mari sporesti. Aur esti, dar prin foc mai lamurit te faci. Ti s-a dat inger trupului ? ( +2 ) Veseleste-te, si vezi cui te-ai facut asemenea ? Ca de partea lui Pavel te-ai invrednicit. Prin fierbinteala te ispitesti ?, Prin raceala te pedepsesti ? Dar zice Scriptura : trecut-am prin foc si prin apa si ne-ai scos pe noi ( +3 ) . Ai castigat-o pe cea dintai ? Asteapt-o si pe cea de-a doua. Lucrand fapta cea buna, striga graiurile sfantului care zice : sarac si cu durere sunt eu ( +4 ). Desavarsit te vei face prin aceste doua necazuri. Caci zice : intru necaz m-ai desfatat ( +5 ). Cu aceste deprinderi sa ne iscusim sufletele, ca-l vedem pe vrajmasul inaintea ochilor.
________________________________________
( +1 ) Psalm. 117, 18, 19.
________________________________________
( +2 ) Corint, XII, 7.
________________________________________
( +3 ) Psalm. 78, 33.
________________________________________
( +4 ) Pild. 27, 7.
________________________________________
( +5 ) Psalm. IV, 1.
________________________________________

8) Zis-a iarasi : daca ne bucura boala, sa nu ne mahnim, ca si cum pentru boala si hrana trupului nu putem sa cantam cu glas. Toate acestea se faceau de noi, spre surparea poftelor. Caci si postul si culcarea pe jos pentru dezmierdari ni s-au legiuit noua. Deci, daca boala pe acestea le-a stricat, de prisos este cuvantul. Caci aceasta este nevointa cea mare : a rabda in boli si laude de multumita a inalta lui Dumnezeu.

9) Zis-a iarasi : cand vei posti, nu pricinui boala. Ca si cei ce nu postesc, in aceleasi boli de multe ori au cazut. Ai inceput binele ? Nu te opri, zaticnindu-te vrajmasul. Caci el cu rabdarea ne surpa. Si cei ce incep a calatori pe mare, intai nimeresc un vant bun. Dupa ce intind panzele, iarasi intampina vant prielnic. Dar corabiile pentru ce le-a cazut asupra, nu desarta corabia, ci putin linistindu-se sau si luptandu-se cu furtuna, iarasi fac calatoria pe mare. Asa si noi, vant potrivnic cazand asupra noastra, in loc de panza intinzand crucea, fara frica sa savarsesti calatoria.

10) Zis-a iarasi : cei ce aduna bogatia aceasta simtita din osteneli si primejdii ale marii, dupa ce multe au castigat, pe cele mai multe poftesc si pe cele ce sunt de fata intru nimic le socotesc, si la cele ce nu sunt de fata se intind. Iar noi, din cele pe care le cautam, nimic avand, nimic nu voim sa castigam pentru frica lui Dumnezeu.

11) Zis-a iarasi : urmeaza vamesului, ca nu impreuna cu fariseul sa te osandesti. Blandetele lui Moise alege-le, pentru ca inima ta care este vartoasa, in izvoare de apa sa o prefaci.

12) Zis-a iarasi : primejdios este sa invete cel ce nu a trecut prin viata cea lucratoare. Caci precum de va avea cineva o casa putreda, primind straini, ii va vatama cu caderea casei, asa si acestia, nezidindu-se pe sine mai inainte si pe cei ce s-au apropiat de dansii ii vor prapadi. Fiindca cu cuvintele i-au chemat spre mantuire, iar cu rautatea naravului au facut strambatate celor ce le-au urmat.

13) Zis-a iarasi : bine este a nu te mania. Iar daca se va intampla, nici o parte din zi sa nu ti se lase spre patima, zicand : sa nu apuna soarele ( + ); dar tu sa astepti pana ce toata vremea ta apune. De ce urasti pe omul care te-a mahnit ? Nu este el cel ce ti-a facut strambatate, ci diavolul. Uraste boala, iar nu pe cel ce boleste !

________________________________________

( + ) Efeseni IV 26.
________________________________________

14) Zis-a iarasi : pre cat sporesc nevoitorii, pe atat intampina mai mare luptator impotriva.

15) Zis-a iarasi : si de la vrajmasul este nevointa intinsa. Ca ucenicii lui fac aceasta. Deci, cum voi deosebi nevointa cea dumnezeiasca si imparateasca, de cea tiraneasea si diavoleasca ? Aratat este, ca din masura cea potrivita. Toata vremea ta sa-ti fie o regula a postului. Sa nu postesti patru, sau cinci zile si in cealalta sa deslegi cu multime de mancari. Ca pretutindeni, trecerea masurii este facatoare de stricaciune. Tanar fiind si sanatos, posteste : ca vor veni batranetile cu slabiciune. Deci, pana cand poti, pune in jitnita hrana, ca atunci cand nu vei mai putea, sa afli odihna.

16) Zis-a iarasi : cand suntem in viata de obste, sa alegem ascultarea mai mult decat nevointa. Ca aceasta invata trecerea cu vederea, iar aceea invata smerita cugtare.

17) Zis-a iarasi : trebuie ca noi cu dreapta socoteala sa ocarmuim sufletul; si cand suntem in viata de obste, sa nu cautam cele ale noastre ( + ), nici sa nu sorbim socotelile noastre, ci sa ne supunem celui care este parinte dupa credinta.

________________________________________

( + ) 1. Corint. X, 24.
________________________________________

18) Zis-a iarasi : scris este, fiti intelepti ca serpii si blanzi ca porumbeii ( + ). Caci a fi intelepti ca serpii, a zis, inseamna sa nu se tainuiasca de catre noi pornirile si mestesugirile diavolului. Cel asemenea din cel asemenea, degraba se cunoaste; iar blandetea porumbului arata curatenia lucrarii.

________________________________________

( + ) Mat. X, 16.
________________________________________