Sfinţii Părinţi ne-au lăsat o bogată moştenire duhovnicească. Această moştenire este lucrarea trezvitoare. Trezvie se numeşte atenţia minţii, vegherea minţii, pentru a nu trece în sufletul nostru gândurile pătimaşe şi nălucirile viclenilor demoni. Esenţa trezviei este neîngăduirea de a trece gândul viclean în inimă. In inimă trebuie să se afle numai mintea, şi nu gândurile. Această veghere duhovnicească se numeşte trezvie.
Practica ascetică este un mijloc ajutător pentru trezvie. Lucrarea trezvitoare îl conduce pe om la vedere, la înţelepciune şi la iubirea lui Dumnezeu. Propăşirea în rugăciune şi în trezvie este cea mai mare reuşită a omului, si rezultatul lucrării trezvitoare este curăţia inimii. De paza minţii depinde viaţa sau moartea sufletului nemuritor.
Trebuie să-l biruim pe diavol încă de la atacul ispitei. Altceva este ce denumesc Părinţii plini de discernământ atac, şi altceva, însoţire, şi altceva, consimţire, şi altceva, înrobire, şi altceva, patimă sufletească. Sfântul Ioan Scărarul tâlcuieşte aceste lucruri foarte clar în cuvântul său „Despre curăţie" din Scara.
Atacul este un gând simplu sau o imagine întâmplătoare care se arată pentru întâia dată în inimă.
Insoţirea este faptul de a discuta cu ceea ce ţi s-a arătat, fie cu patimă, fie fără patimă.
Consimţirea este întoarcerea cu plăcere a sufletului către ceea ce ţi s-a arătat.
Inrobirea este răpirea nevoită şi impetuoasă a inimii sau împreunarea repetată cu aceasta, fapt care face să dispară buna noastră stare sufletească.
Lupta este dispunerea unei puteri potrivnice faţă de cea a vrăjmaşului, prin care, potrivit voinţei noastre, fie biruim, fie suntem biruiţi.
Patima este aceea care (prin repetarea păcatului - n. trad.) se cuibăreşte în suflet pentru mult timp în mod pătimaş şi care, din pricina multei obişnuinţe, a făcut sufletul să se predea singur acesteia.
Există şi o noţiune mai subtilă, care se numeşte zăpăcirea minţii. Această noţiune descrie starea în care, imediat, fără să intermedieze timpul, sau cuvântul, sau imaginea, patima se prezintă în om cu o mai mare acuitate.
Prin urmare, cel care a biruit atacul, acesta dintr-odată a tăiat toate relele următoare.
Monah Marcel Karakalinul
Fragment din cartea "Experiente duhovnicesti ale Sfantului Iosif Isihastul", Editura Sophia
Cumpara cartea "Experiente duhovnicesti ale Sfantului Iosif Isihastul"
-
Trezvia si lupta duhovniceasca in traditia filocalica
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Trezvia este dragostea pentru Dumnezeu
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Trezvia si buna cercetare
Publicat in : Religie -
Calea de mijloc sau trezvia?
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.