Petrecerea pe pamant a Mantuitorului, dupa ce a inviat din morti, ne este succint povestita de cei 4 evanghelisti si, partial, de Faptele Apostolilor si de unele dintre Epistole. In prima parte a acestei petreceri, actiunea Domnului a fost de a-i convinge pe Apostoli de realitatea Invierii Lui, de a le insufla curajul propovaduirii, spre a infrunta persecutiile si martirajele, de a le largi mintea intelegerii duhovnicesti, pentru a putea patrunde tainele pe care, in aceasta perioada de 40 de zile, li le-a descoperit (Lc 24, 45), cu porunca neclintita de a merge in lume spre a propovadui tuturor neamurilor adevarul credintei si a le boteza in numele Sfintei Treimi.

 

Prima aratare a fost catre femeile mironosite, ca rasplata pentru devotamentul lor fara margini fata de Domnul, in timpul vietii si dupa moartea Sa. Acele femei au devenit mesagerii Invierii Sale in fata Apostolilor, care se simteau amenintati de iudei si stateau ascunsi, cu usile incuiate (Mt 28; Mc 16; Lc 24). S-a aratat separat (In 20, 11-18) si Mariei Magdalena, din care scosese 7 draci, dar intr-un chip in care sa nu-L recunoasca decat dupa ce a chemat-o pe nume. Toate acestea s-au petrecut in ziua Invierii. Tot in aceeasi zi S-a aratat pentru prima oara si ucenicilor Sai inchisi in casa, intrand la ei prin usile incuiate, ceea ce inseamna ca trupul Lui era spiritualizat, luase caractere dumnezeiesti si putea patrunde oriunde si prin orice fel de materie. In fata neincrederii ucenicilor, spre a-i convinge ca nu-i un strigoi, Iisus a mancat peste si un fagure de miere, ceea ce ne dovedeste ca trupul Sau spiritualizat avea si caracterele lumesti, El inviind cu adevaratul Sau trup, insa transfigurat.

Iisus S-a mai aratat la doi ucenici pe tarina (Mc 16, 12-13) si lui Luca si Cleopa, in drum spre Emaus (Lc 24, 13-33). Si aceasta aratare a fost foarte misterioasa, ochii celor doi ucenici fiind tinuti sa nu-L cunoasca. Numai cand L-au invitat sa poposeasca in casa prietenului din Emaus si li s-a servit cina, Iisus S-a facut cunoscut lor prin frangerea painii. De ce oare Iisus Se va fi aratat tocmai acestor doi ucenici ai Apostolilor si de ce va fi facut tocmai din ei mesageri ai Invierii Sale? Poate ca cei doi fugisera spre Emaus de teama iudeilor, iar El a vrut sa-i intareasca si sa-i convinga de invierea Sa din morti.

In duminica urmatoare, Iisus Se arata din nou ucenicilor Sai (In 20, 24-29), care tot mai tremurau de frica, incuiati in casa. Fara indoiala ca aceasta a doua aratare a avut loc din doua motive: intai, ca sa-l convinga pe Toma, care nu credea ce-i spuneau ceilalti Apostoli despre venirea lui Iisus in odaie, cu o saptamana inainte, si care afirmase ca, de nu va pipai ranile Domnului, nu va crede; apoi, pentru a intari porunca propovaduirii data tuturor Apostolilor, toti fiind de fata, inclusiv Toma, si pentru a le insufla curajul acestei propovaduiri, caci, dupa aceasta a doua aratare, ei au parasit ascunzatoarea si au iesit in Ierusalim, raspandind vestea Invierii. El li S-a mai aratat si pe un munte din Galileea, cum le fagaduise inca in viata fiind (Mt 28, 16-20).

O alta aratare plina de mister si de semnificatii este cea de la Marea Tiberiadei, cand are loc si cel de-al doilea pescuit minunat (In 21, 1-22). 7 ucenici pescuiesc pe mare, zadarnic, toata noaptea. In zori li Se arata Iisus pe tarm si ii indeamna sa arunce mreaja in partea dreapta a corabiei, ceea ce acestia si fac, scotand-o plina cu pesti. Ioan Il recunoaste pe Iisus si ii spune lui Petru ca este Domnul. Acesta, cu impetuozitatea lui, se arunca in valuri, inotand pana la tarm... Cand ceilalti ucenici au ajuns si ei, au gasit focul aprins. O atmosfera mistica plutea peste toti; mancau in tacere si nimeni nu indraznea sa-L intrebe: “Tu cine esti?”, caci fiecare simtea ca era Domnul. Inimile nu li s-au oprit din bataie decat atunci cand Iisus l-a intrebat pe Petru de 3 ori: “Petre, Ma iubesti tu pe Mine mai mult decat acestia?”. Petru se lepadase de 3 ori de Iisus si de 3 ori trebuia sa marturiseasca, in fata tuturor, ca-L iubea mai mult decit ceilalti, pentru a putea fi reintegrat in ceata Apostolilor, dandu-ne si noua un exemplu istoric si real ca, prin pocainta, suntem reintegrati in Biserica si-n Hristos.

Dar Mantuitorul nu S-a aratat doar celor pe care Evangheliile ii mentioneaza mai explicit. In I Corinteni (15, 3-8) gasim mentiunea ca Hristos “S-a aratat lui Chefa [vezi si Lc 24, 34], apoi celor doisprezece; in urma, S-a aratat deodata la peste cinci sute de frati, dintre care cei mai multi traiesc pana astazi [epistola a fost scrisa in anul 59], iar unii au adormit. Dupa aceea, S-a aratat lui Iacov, apoi tuturor Apostolilor, iar in urma tuturor, ca unuia ce sunt nenascut la vreme, mi S-a aratat si mie”. Adica intr-un mod cu totul special, dupa Inaltare, pe drumul Damascului (v. FA 9 si 22), caci Saul inca nu devenise Pavel, inca nu se nascuse spiritual intru credinta cea adevarata, ci ii persecuta pe crestini.

Sf. Luca, scriind Faptele Apostolilor, mentioneaza in cateva versete activitatea lui Iisus intre Inviere si Inaltare: “Cuvantul cel dintai l-am facut, o, Teofile, despre toate cele ce a inceput Iisus a face si a invata, pana in ziua in care S-a inaltat la cer, poruncind prin Duhul Sfant Apostolilor pe care i-a ales, carora S-a si infatisat pe Sine viu dupa patima Sa, prin multe semne doveditoare, aratandu-li-se timp de patruzeci de zile si vorbind despre Imparatia lui Dumnezeu” (1, 1-3). Prin “cuvantul cel dintai”, el intelege Evanghelia sa, Faptele reprezentand “cuvantul al doilea”, despre cele ulterioare Inaltarii. Desi relatarile despre invatatura Domnului din aceste 40 de zile sunt foarte putine, este evident ca ea s-a referit la niste lucruri tainice legate de Imparatia lui Dumnezeu, incat Iisus a trebuit sa largeasca intelegerea mintii Apostolilor ca ei sa priceapa ce le spunea, intelegere ce a fost inca si mai largita prin pogorarea Sfantului Duh la Cincizecime.

Inaltarea este descrisa foarte concis, desi, spre deosebire de Inviere, s-a petrecut in fata unei asistente destul de numeroase. Matei si Ioan nu vorbesc despre Inaltare, Marcu ii rezerva un singur verset (19, 16) si doar Luca este mai explicit, atat spre sfarsitul Evangheliei sale (24, 50-52), cit si, mai pe larg, in Fapte (1, 1-11), relatandu-ne nu doar cum s-a petrecut dumnezeiescul eveniment, dar si ultima discutie a lui Iisus cu ucenicii Sai, in chiar clipa Inaltarii. Acestia, intelegind ca sosise ceasul despartirii, cautau sa afle de la Iisus vremea sfarsitului, adica a asezarii Imparatiei. Iisus le raspunde insa: “Nu este al vostru a sti anii sau vremurile...” (FA 1, 7). Asigurandu-i inca o data de iminenta pogorarii Sfantului Duh asupra lor, Iisus Se inalta la cer pe un nor, nu intr-ascuns, cum se intamplase cu Enoh si Ilie, ci in vazul tuturor. Doi ingeri imbracati in haine albe au confirmat ca Iisus se va intoarce cu slava: “Barbati galileeni, de ce stati privind la cer? Acest Iisus, Care S-a inaltat la cer de la voi, astfel va si veni...” (1, 11).

Petrecerea lui Iisus pe pamant dupa Inviere a avut o parte vadita si una ascunsa. Ambele se referau la mantuirea noastra, dar numai ce a fost descoperit de Scripturi este strict necesar acesteia; cele ascunse, descoperite doar ucenicilor, erau menite sa-i intareasca pe cei ce urmau sa-si asume raspunderea propovaduirii si durerile muceniciei, precum si convingerii profunde a acestora, pentru ca, la randul lor, sa-i convinga pe altii. Peste milenii, acest duh al credintei nestramutate ajunge si la noi, nealterat in esenta lui, daca sufletul nostru nu se lasa prada ratacirilor vremii de acum.

 

                                                                      Pr. Gheorghe CALCIU-Dumitreasa

                                                                                 (Washington D.C.)

• Invierea lui Iisus Hristos
  Publicat in : Invierea Domnului
• Invierea lui Iisus Hristos ca eveniment istoric concret
  Publicat in : Invierea Domnului
• Invierea lui Iisus
  Publicat in : Sfintele Pasti
• Taina Invierii
  Publicat in : Sfintele Pasti