Un pasaj scripturistic fundamental care defineşte diferenţa dintre cuvintele de negrăit şi cuvintele şi înţelesurile create, revelator în acest sens, este cel al Apostolului Pavel: „Ştiu pe un om întru Hristos, mai înainte cu paisprezece ani (sau în trup, nu ştiu; sau afară de trup, nu ştiu; Dumnezeu ştie, că s'a răpit unul ca acesta până la al treilea cer. Şi ştiu pe acest om (sau în trup, nu ştiu; sau afară de trup, nu ştiu; Dumnezeu ştie), că s'a răpit în rai şi a auzit cuvinte de negrăit, care nu este slobod omului a le grăi" (II Corinteni 12, 2-4).
Apostolul Pavel a ajuns la experienţa Revelaţiei şi a auzit cuvinte de negrăit, pe care nu-i este cu putinţă omului să le grăiască. Pe de altă parte, însuşi Apostolul, în epistolele sale, avea să transmită prin cuvinte şi înţelesuri create experienţa harului necreat pe care a avut-o.
Putem folosi exemple din ştiinţă pentru explicarea acestei situaţii. Fiecare om de ştiinţă, prin observare şi experiment, ajunge la o teorie, şi apoi consemnează această teorie în cuvinte şi termeni ştiinţifici. Insă, pentru înţelegerea acestei experienţe, este nevoie de interpretarea savantului însuşi.
„In orice ştiinţă există atât practica ştiinţei, cât şi teoria ei, unde teoria este o clasificare din punct de vedere conceptual a funcţionării ştiinţei, fiind exprimată prin înţelesuri şi cuvinte. înţelesurile sunt exprimate în cuvinte, iar cuvintele sunt consemnate în monografii, cărţi, schiţe, calcule, pentru a putea fi utile şi altora.
De obicei, ca să poată folosi cineva cărţile unei anume ştiinţe, are nevoie şi de îndrumători. Şi cred că nu e cu putinţă să ajungă cineva medic numai prin simpla citire a unor cărţi de medicină şi chirurgie. El trebuie să intre într-o echipă de medici, chirurgi etc., ca să-şi însuşească atât teoria ştiinţei, cât şi practica ei. Acest lucru este valabil pentru toate ştiinţele.
Aşadar, o carte [singură] nu poate să transmită o ştiinţă. Cartea este folosită uneori pe post de «mărturie» a experienţei, spre a-i aduce aminte savantului datele principale ale unei ştiinţe şi ale practicii acesteia. Această relaţie între savant, carte, învăţătură vie şi ucenic există şi în concepţia patristică despre Sfânta Scriptură."
In ştiinţele pozitive, în care sunt efectuate experimente de către savanţi din toată lumea, experienţele tuturor sunt identice. Orice om de ştiinţă, când citeşte despre experimentele altor cercetători, este capabil să le verifice şi să le confirme.
„Când practicăm matematica, sau chimia, sau biologia, sensurile şi termenii pe care-i folosim corespund unei anumite realităţi, aşa că, dacă sunt biolog şi cineva îmi descrie un lucru într-un periodic ştiinţific, atunci eu, pe baza articolului pe care-l citesc, pot să repet în laboratorul meu exact ce a văzut acela, pot să-i repet experimentul şi să descopăr la rândul meu ce a descoperit el.
Lucrul acesta îl fac mii de biologi, de aceea, când au loc astfel de experimente şi se obţin nişte date ştiinţifice, nu e acelaşi lucru ca între teologi, unde fiecare spune ce-i trece lui prin cap, inclusiv scorneli, se fac analize imaginare ş.a.m.d. Nu-i un joc de poker.
Dacă oamenii serioşi s-ar ocupa cu ştiinţele pozitive aşa cum se ocupă teologii cu teologia, n-am mai avea ştiinţe pozitive."
Ceea ce se întâmplă în ştiinţele pozitive se întâmplă şi în teologia ortodoxă, cu deosebirea însă că aceste cuvinte de negrăit sunt necreate, în vreme ce înţelesurile şi cuvintele prin care se transmite experienţa sunt create. Această harismă a deosebirii între cuvintele de negrăit-necreate şi cuvintele şi înţelesurile create este extrem de importantă pentru teologia ortodoxă, săvârşindu-se prin lucrarea Duhului Sfânt.
„Când cineva înţelege deosebirea aceasta între cuvintele de negrăit şi cuvintele şi înţelesurile care ţin de categoria lucrurilor create, ştie că cele create nu vor putea niciodată să se amestece sau să se confunde cu cele de negrăit. Aceste cuvinte de negrăit sunt necreate.
Şi, când înţelege cineva că aceste cuvinte necreate, cuvintele de negrăit, nu au absolut nici o asemănare cu înţelesurile şi cuvintele create pe care le folosim în Sfânta Scriptură, în teologia patristică etc., mai înţelege şi că însăşi distincţia dintre esenţă şi energie în Dumnezeu, distincţie făcută prin cuvinte, nu este rezultatul unei revelaţii."
Fragment din cartea "Dogmatica empirica dupa invataturile prin viu grai ale Parintelui Ioannis Romanidis. Vol. I", Editura Doxologia
-
Cuvintele lui Hristos rostite pe cruce
Publicat in : Credinta -
Cuvintele Parintilor
Publicat in : Pilda zilei
-
Cuvintele ne vor judeca
Publicat in : Editoriale -
Necuvintele au biruit cuvintele
Publicat in : Poezii ortodoxe
-
De la cuvintele create la cuvintele de nespus
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.