DESPĂRŢIREA ne îndepărtează de ceva pentru a ne apropia de altceva. Vom lăsa în urmă ce e mai rău pentru a ne apropia de ceva bun? Sau ne vom îndepărta de la bine şi vom cădea în rău?

Prima despărţire s-a petrecut în Rai, şi de atunci orice despărţire are în ea amărăciune şi suferinţă. O despărţire care nu este însoţită de regret nici nu poate fi numită despărţire, ea este o simplă îndepărtare de ceva de care te-ai despărţit demult.

Orice despărţire este o pregustare a morţii, este o moarte iniţiatică. Cel de care te desparţi moare pentru tine, şi tu mori pentru el. De aceea durerea despărţirii este parte din durerea morţii. O societate care a creat condiţii pentru ca fiecare tînăr şi tînără să se îndrăgostească şi să se despartă de mai multe ori în prima tinereţe a dat naştere unei generaţii de oameni morţi sufleteşte, care nu se mai avîntă din toată inima în nici o începătură a vieţii lor. Dezamăgirea şi teama de suferinţă îi împietresc pe toţi.

Ştirile despre despărţirea stelelor de cinema sau a altor vedete constituie un serial care se prelungeşte de zeci de ani cu scopul de a face din despărţire un fapt firesc, banal şi inevitabil. Fenomenul a provocat o creştere enormă a ratei divorţurilor. Oameni care suportă presiuni şi umilinţe patologice la locul de muncă, ajungînd să trăiască pe calmante, se despart de soţii lor pentru motive penibile, în numele unei închipuite demnităţi. Nu demnitatea, ci suferinţa provocată de despărţire este scopul acestor campanii, susţinute şi de numeroase ONG-uri, suferinţă care duce la dezumanizare.

Lumea în care trăim este o lume creată artificial, în care dezumanizarea este un scop. Despărţirile inevitabile care se fac prin „deportarea" la şcoli, apoi la locuri noi de muncă, survenite după îndrăgostiri sfîşiate, au făcut ca oamenii să sufere de sindromul omului trecut prin război. Pentru a se apăra de suferinţă, omul recurge la împietrirea inimii, la o atrofiere a sensibilităţii fireşti cu care sîntem înzestraţi de Dumnezeu. Aceşti oameni împietriţi se comportă ca nişte deţinuţi, ei merg cu grupul oriunde sînt trimişi de sistem: la şcoală, la muncă, în străinătate. Orice împotrivire este exclusă - faci şi tu ce face toată lumea. Cum altfel? Această psihologie de om trecut prin război, de prizonier în lagăr, este cauza depresiei generale în care s-a cufundat omenirea, a bolilor de inimă şi intestine, a cancerelor şi spaimelor iraţionale. Iar conducătorii ne oferă divertisment, să rîdem ca să nu plîngem.

Pînă la urmă, pentru ce renunţă oamenii la tot ce le este drag şi scump? Ne umilim în şcoli, executînd comenzi şi dînd răspunsuri în care de multe ori nu credem, ca să nu fim exmatriculaţi. Scriem ce ni se cere ca să avem şi noi o diplomă. O diplomă ca să avem un loc de muncă. Un lucru ca să putem cîştiga un ban. Bani? Reiese că toată umilinţa prin care trecem în această viaţă este pentru a putea cîştiga bani? Ca să verifici această afirmaţie, întreabă-te şi răspunde sincer: dacă ai avea toţi banii pe care ţi-i doreşti, oare te-ai mai afla în locul în care eşti, cu oamenii cu care eşti? Dacă nu, atunci tot ce suporţi este pentru bani.

Atunci cînd Hristos spune că nu putem sluji la doi domni, lui Dumnezeu şi lui Mamona, El Se referă la obsesia banilor care împiedică mintea să se gîndească la Dumnezeu. S-ar părea că Hristos îi are în vedere doar pe bogaţii lacomi care nu se pot despărţi de averile lor, dar nu este aşa. Acest demon al banilor, Mamona, ocupă în egală măsură şi minţile săracilor, încît îi face să se gîndească şi să se îngrijească de bani mai mult decît orice, aşa încît toate acţiunile lor sînt condiţionate de bani. De aceea Hristos mai spune că fericiţi sînt nu cei săraci de bani, ci „cei săraci cu duhul", adică oamenii care în duhul şi în mintea lor nu sînt stăpîniţi de dorinţa de a face bani. Că Hristos Se referă anume la săracii obsedaţi de bani, şi nu la bogaţi, reiese şi din mustrarea pe care o face în continuare: „Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mînca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca". Nu e vorba de bogaţi aici, ci de săracii care au nevoie de bani pentru mîncare şi haine. In această situaţie se află majoritatea oamenilor de pe pămînt, deci lor li Se adresează Hristos. Şi nici o scuză nu va putea îndreptăţi slujirea lui Mamona, de vreme ce păsările cerului primesc hrana necesară de la Dumnezeu, iar crinii cîmpului au haina mai frumoasă decît împăratul Solomon. (1 Matei, cap. 6.)

Nu doar despărţirea de Mamona, ci şi de tot ce ne ocupă mintea şi ne împiedică să-L urmăm pe Dumnezeu, este o condiţie. „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie".1 „Oricine a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarine, pentru numele Meu, înmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică".2 „Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pămînt; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa. Şi duşmanii omului - casnicii lui. Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decît pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decît pe Mine nu este vrednic de Mine. Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine. Cine ţine la sufletul lui îl va pierde, iar cine-şi pierde sufletul lui pentru Mine îl va găsi .3

SAVATIE BAŞTOVOI

Fragment din cartea "CU FAŢA DESCOPERITĂ", Editura Cathisma

Cumpara cartea "CU FAŢA DESCOPERITĂ"

Note:
1 Matei 16, 24.
2Matei 19, 29.
3Matei 10, 34-39.
 

• Coliva de struguri la mosii Schimbarii la Fata
  Publicat in : Datini, obiceiuri si superstitii
• Prezenta Sfintilor Ingeri in spatiul liturgic
  Publicat in : Liturgica
• Sfantul Mucenic Polieuct
  Publicat in : Vietile sfintilor
• Cum sa lasam in urma regretele?
  Publicat in : Religie

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: