Suntem oameni, facem greseli si le regretam. Este destinul nostru. Insa atunci cand regretul ne impiedica sa ne traim viata in liniste si pace, trebuie sa il alungam si sa ne gasim un alt drum.

Suferinta provocata de despartirea de cei dragi, de lucrurile pe care le-am facut sau nu le-am facut, le-am spus sau nu le-am spus, toate ne raman ca marturie a faptului ca suntem oameni. A gresi este uman, a suferi este uman, insa regretele, "netratate" la timp, ne pot indeparta de oameni, prin suferinta si depresia pe care o provoaca. De aceea, este important sa recunoastem atunci cand avem un regret si sa il acceptam, pentru ca el sa nu ne doboare.

Cel mai des, oamenii tind sa nu recunoasca faptul ca sufera dintr-o cauza sau alta. Este o eroare sa consideri ca nu ai niciun pacat, iar cei care spun ca nu regreta nimic se mint singuri, si ajung pana la urma sa traiasca o minciuna care le consuma sufletul. Acestia se considera mult prea demni pentru a recunoaste o greseala, insa ceea ce ii opreste de fapt de la cainta este orgoliul. Orgoliul nu sta numai in calea unei relatii bune cu semenii nostri, cu si in calea unei relatii sincere si benefice cu divinitatea. "Daca zicem ca n-avem pacat, ne înselam singuri, si adevarul nu este în noi. Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept, ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca de orice nelegiuire". (1 Ioan 1:8-9)

Dialogul cu Dumnezeu este intrerupt, atunci cand omul refuza sa se caiasca. Trebuie sa ne amintim insa mereu ca prin rugaciune si credinta, greselile noastre pot fi iertate, pot ramane in taramul trecutului, unde nu ne mai pot face rau "Rugaciunea facuta cu credinta va mântui pe cel bolnav, si Domnul îl va însanatosa; si daca a facut pacate, îi vor fi iertate. Marturisiti-va unii altora pacatele, si rugati-va unii pentru altii, ca sa fiti vindecati. Mare putere are rugaciunea fierbinte a celui neprihanit (Iacob 5: 15-16).

Regretul se lasa in urma dupa ce am acceptat ca am gresit si ne-am impacat cu tot ce a fost, in fata noastra si in fata lui Dumnezeu. Aceasta viziune a fost aspru criticata, de multe ori. Carcotasii spun ca Iisus ne ofera prea multa clementa, oferind oamenilor iertarea doar daca se pocaiesc: ai spus ca regreti pacatele comise, faci canoane si mergi mai departe, fiind primit din nou in sanul credinciosilor.

Insa nu se gandesc acestia: oare nu asa fac si parintii cu copii lor, familia cu cei din sanul sau? Nu suntem noi copii lui Dumnezeu, fii Sai? Iisus a dat Apostolilor puterea de a lega si dezlega pe Pamant si in ceruri, la fel cum noi avem optiunea de a ierta sau a nu ierta semenilor nostri greselile. Vom alege vreodata sa nu iertam o greseala pe care cineva o recunoaste si pe care o regreta amarnic? Vom alege sa iertam pe cineva a carui cainta este prefacuta?

Aceasta este adevarata libertate pe care ne-o ofera Dumnezeu, libertatea de a fi intelepti. Iar pentru a ne cai cu adevarat, trebuie sa cerem iertarea de la Dumnezeu, prin duhovnic, dar si prin rugaciune si smerenie.

Si poate ca cel mai bine ne putem elibera de regrete si greseli tragand din ele invataminte pretioase, pe care le putem da mai departe celor din jur. "Nu zabovi asupra greselilor din trecut si asupra esecurilor, pentru ca acest lucru iti va umple mintea cu durere, regret si va aduce depresia. Nu repeta greselile in trecut" , spunea invatatorul hindus Swami Sivananda Saraswati. Acesta trebuie sa ne fie ghidul, atunci cand ne-am abatut de la drumul cel bun.

Si nu trebuie sa uitam niciodata darul cel mai de pret pe care l-am primit, acela al pacii: "Va las pacea, va dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o da lumea. Sa nu vi se tulbure inima, nici sa nu se înspaimânte". (Ioan 14:27)

Livia Popescu

• Tristete
  Publicat in : Poezii ortodoxe
• Iadul ca tristete a raiului
  Publicat in : Viata vesnica
• Exista si tristete de Florii
  Publicat in : Duminica Floriilor - Intrarea Domnului in Ierusalim
• Tristete si depresie
  Publicat in : Morala
• Vindecarea demonizatilor nu aduce bucurie, ci tristete
  Publicat in : Duminica a 5-a dupa Rusalii