Mi s-a intamplat adeseori ca in convorbirea cu anumite persoane si chiar in texte scrise sa constat o grava eroare legata de acesta expresie "sarac cu duhul"... poate si datorita si faptului ca nici in Sfanta Evanghelie si nici in alta parte nu ni se spune cine sunt cei "saraci cu duhul." Ei nu sunt cei neintelepti, nestiutori sau simpli cum la prima vedere am fi inclinati sa credem.
Adresandu-se ucenicilor Sai, Domnul Hristos a spus "Fericiti voi cei saraci cu duhul ca a voastra este imparatia lui Dumnezeu"(Matei 5,3). Cuvintele acestea ale Domnului indreptate catre ucenicii Sai ne conduc la intelegerea adevarului ca vrednci de inparatia lui Dumnezeu sunt in primul rand cei dintre noi care pot spune Mantuirtorului precum a spus odinioara Sfantul Apostol Petru "Iata noi lasand toate ale noastre am venit dupa Tine" (Luca 18,28)..Acestia au renuntat de bunavoie la bunurile materiale de prisos ele inrobind pe on si departandu-l de Imparatia lui Dumnezeu.
Renuntarea de bunavoie la multe dintre cele materiale creaza conditii favorabile imbogatirii duhovnicesti caci omul care are multe se rispipeste de "grija cea lumeasca" pe care Mantuitorul ne recomanda "sa o lepadam". Pe astfel de saraci cu duhul ii fericeste Domnul Hristos si ii asigura ca "a lor este imparatia cerurilor".
Dupa Sfantul Ioan Gura de Aur "sarac cu duhul" inseamna "smerit de bunavoie", adica lipsit de trufia mintii si de nemasurata iubire de sine pacate prin care s-au pierdut ingerii cei rai si primii oameni.
Cei saraci cu duhul sunt oamenii care cred despre sine ca nu au lucruri de lauda şi considera pe toti mai buni decat ei adica sunt smereiti. Tot acestia sunt cei care privesc fara incetare la desavarsirea dumnezeiasca, dandu-si seama cat de departe sunt de ea.
Dupa Fericitul Augustin "saracia cu duhul" trebuie intaleasa socotinta noastra ca suntem saraci in puteri spirituale.Un om trufas care se considera ca ar avea harisme pe care altii nu le au acela nu e sarac cu duhul chiar daca este oarecum sporit.
Cuviosul Arsenie cel Mare se ruga lui Dumnezeu astfel: "Dumnezeule,nu ma parasi! Nimic bun nu am facut inaintea Ta, dar da-mi dupa bunatatea Ta, sa pun inceput."
Fericitul Dorotei, in invatatura sa, spune: "Pe cat se apropie omul de Dumnezeu, pe atat se vede pe sine cat este de nedesavarsit." Asadar, cei ce se vad nedesavarsiti sunt pe calea inaintarii spre bine.
Saraci fiind asadar de toate acestea nu ne ramane decat sa ne straduim in fiecare clipa sa ne imbogatim cu smerenie si cu toate virtutile care decurg din ea pentru a merge in Imparatia cereasca bogati in virtuti placute lui Dumnezeu.
M-am folosit in scrierea acestui articol de "Talcuirile Fericirilor", de parintele arhimandrit Teofil Paraianu.
Dorina Stoica
Dorina Stoica
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.