Mulți nu înțeleg asta cu dojana...
Se reped cu pripă isterică să o eticheteze... Știu ei, au înțeles, au văzut ei... Este agresivitate...
Nu mai spun că de multe ori e ruptă din context, le scapă precedentul din desfășurătorul comportamental...
Au văzut o secvență și au catalogat-o...
Sau poate nici n-au văzut nimic, ci doar au o impresie și presupun aiurea...
Și apoi oricine are dreptul să fie prost dispus, chiar supărat câteodată, dacă are motive...
Cum oare să nu conteze restul care e mult mai mult decât o ipostază și mai relevant?
Un moment e totul? O clipă sau un scurt interval e întregul?
Nicidecum...
Nu cunoști o viață de om sau un suflet într-o clipă și nu poate să cuprindă omul cu privirea viața omului, pe de-a-ntregul, ci doar Dumnezeu...
Asta înseamnă să fii subiectiv, să nu cunoști, să nu înțelegi...Dar să ai impresia că ai înțeles...
Nu, n-ai înțeles, nu știi aproape nimic din ceea ce este dincolo de niște senzații și aparențe de moment...
Asta-i ca și cum ai fi martor doar atunci când o mamă sau un tată își dojenește copilul pentru o năzbâtie, dar nu ai fost de față și când l-a îmbrățișat, iubit, îngrijit și n-ai văzut și nu știi mai nimic cât a suferit alături de el, cât s-a jertfit pentru el, cât a pătimit din dragoste față de el...
Apoi, cine-ți dă dreptul să judeci lucrurile altuia, mai ales când n-ai fost de față, când nu cunoști persoana, pricina, contextul, sufletul, viața omului respectiv sau când n-ai stat niciodată față-n față cu el, privindu-l în ochi pe acela despre care vorbești cu atâtea certitudini sau despre care ai păreri atât de subiective de la distanță ...
Instrumentele de măsurat cu obiectivitate comportamente, cuvinte, fapte sunt Sf. Scriptură și învățăturile Sf. Părinți, nu miopia sau strabismul tău spiritual sau răutatea personală...
Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate.
Astfel ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, bine pregătit pentru orice lucru bun. (2 Timotei 3, 16-17)
Dojeniți pe cei fără de rânduială! (Tesaloniceni 5, 14)
Asta fac și clericii cu păstoriții lor, exact acest lucru, care este firul roșu al activității pastorale...
De aceea, și păstorii de suflete îndeamnă, mustră, îndreptează tot ceea ce este strâmb și neconform cu Evanghelia în societate și în viețile fiilor duhovnicești...
Și trebuie înțeles că și în dojană este dragoste, nu severitate, ci dragoste și dorință de a îndrepta sufletele spre mântuire...
Preotul suferă durerile facerii și nașterii în Hristos a fiecărui credincios...
Iar pentru împlinirea acestui lucru este imperioasă despărțirea de ceea ce aduce omului moartea: păcatul și neascultarea de Dumnezeu...
Această lucrare a lui Dumnezeu se arată și prin unsul Domnului care o face văzută, auzită, perceptibilă, concretă, lucru care nu trebuie disprețuit, ci înțeles în orizontul iubirii...
De aceea se spune în Scriptură:
În lupta voastră cu păcatul, nu v-aţi împotrivit încă până la sânge.
Şi aţi uitat îndemnul care vă grăieşte ca unor fii: Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului, nici nu te descuraja, când eşti mustrat de El.
Căci pe cine îl iubeşte Domnul îl ceartă, şi biciuieşte pe tot fiul pe care îl primeşte. (Evrei 12, 4-6)
Așadar:
Să despărţim păcatul de păcătos, să urâm păcatul, dar să-l iubim pe păcătos, să ucidem păcatul, totuşi să-l mântuim pe păcătos.(Părintele Iustin Popovici)
Pr. Alin-Cristian Preotu
Despre autor
Pr Alin-Cristian Preotu
Senior editor
112 articole postate
Publica din 01 Ianuarie 2012
-
Sfatuirea si mustrarea aproapelui
Publicat in : Credinta -
Conflictele intrapersonale
Publicat in : Editoriale -
Plansul de duminica seara - Sfantul Efrem Sirul
Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe -
Cand trebuie sa mustram?
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.