Iisus explică ceea ce propovăduieşte şi interpretează ceea ce face, aceasta pentru a-i antrena pe toţi în actul convertirii, actul de examinare şi de schimbare a vieţii personale. Iisus nu Se mulţumeşte nici cu convertirea superficială, nici cu delăsarea faţă de vindecarea sufletului: „Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor" (Matei 7, 6). Revelaţia este progresivă şi tot aşa convertirea va fi lentă şi dificilă. Iisus ceartă spiritele rele care se repezeau să se prosterneze înaintea Lui,
deoarece El ştia că aceea era o convertire falsă: „Iar duhurile rele, când îl vedeau, cădeau înaintea Lui şi strigau: Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. Iar El le certa mult ca să nu-L dea pe faţă" (Marcu 3,11-12).
In altă situaţie, Iisus îi acuză pe contemporanii Săi de o anumită lene intelectuală, numindu-i spirite fără inteligenţă, „zăbavnici cu inima ca să credeţi", mai ales atunci când este vorba de interpretarea profeţilor care au anunţat slava lui Mesia (Luca 24, 25-27).
Iisus îi critică, de asemenea, pe cei ce caută o religie fără credinţă, pe cei care cer insistent „semne" fie ca să creadă, fie ca să nu mai aibă nevoie de credinţă. Poporul are frică de credinţă, de libertatea de a crede, de aceea caută sprijin în semne văzute. Or, Iisus nu se impune cu forţa semnelor; credinţa este întotdeauna necesară pentru a descoperi prezenţa şi lucrarea lui Dumnezeu în istorie. In acest sens, Iisus însuşi reprezintă un „semn" de împotrivire, cum spune Simeon Maicii Domnului: „Iată, Acesta este pus spre căderea şi ridicarea multora din Israel şi ca semn de împotrivire" (Luca 2, 34)
Impărăţia lui Dumnezeu în curs de realizare are tainele ei (Matei 13, 10-17), care nu pot fi revelate în sens absolut. Acestea sunt explicate în parabolele împărăţiei şi sunt descoperite celor smeriţi: „Te laud pe Tine, Părinte, Doamne al cerului şi al pământului, că ai ascuns acestea înţelepţilor şi pricepuţilor şi le-ai descoperit celor mici" (Matei 11, 25).
Iisus n-a ezitat să schimbe modul de a interpreta anumite fapte. De pildă, în grădina Măslinilor, El zice: „Nu ceea ce Eu voiesc, ci ceea ce Tu voieşti". Unele lucruri trebuie să le afirme direct, căci altfel ar părea mincinos: de pildă, că există o ierarhie a adevărurilor: nu lucraţi pentru hrana pământească, ci pentru hrana cerească (Ioan 3, 27), nu vă adunaţi comori pe pământ, ci adunaţi-vă comori în cer (Matei 6, 19-20).
Creştinismul are o bază istorică solidă. Există date, nume, locuri şi fapte istorice care sunt adevărate puncte de reper pentru activitatea lui Iisus. De pildă, femeia care, în Betania, în casa lui Simon leprosul, îl unge pe Iisus cu mir de mare preţ. Acest simplu fapt are, în germene, o valoare simbolică fundamentală şi trebuie să fie transmis: „Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ceea ce a făcut aceasta, spre pomenirea Mea" (Matei 26,13; Marcu 14, 9).
In faţa colegiului de la templu, Gămăliei, învăţător de Lege, foloseşte, în apărarea apostolilor acuzaţi, argumentarea istorică. Până acum toţi conducătorii de mişcări populare au eşuat. De aceea, „Feriţi-vă de oamenii aceştia şi lăsaţi-i, căci dacă această hotărâre sau lucrul acesta este de la oameni, se va nimici; iar dacă este de la Dumnezeu, nu veţi putea s-o nimiciţi, ca nu cumva să vă aflaţi şi luptători împotriva lui Dumnezeu. Şi l-au ascultat pe El" (Fapte 5, 38-40).
Preot Ion Bria
Fragment din cartea "Iisus Hristos", Editura Reintregirea
Cumpara cartea "Iisus Hristos"
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.