Prin urmare, cel de-al treilea nivel al piramidei Raiului este zidit de blândeţe. Blândeţea este fiica smereniei şi nepoata lacrimilor. Cei mai mari sfinţi din vechime, Samuel, Ioan Botezătorul şi Fecioara Măria s-au rugat cu lacrimi Domnului. Iar blândeţea este o virtute plânsă şi rugată. De aceea la sfinţii amintiţi mai sus blândeţea este nedespărţită de lacrimile din inimă. Blândeţea este situată pe cel de-al treilea loc, căci cel de-al treilea nivel se zideşte după primul şi al doilea. Căci aşa cum norii varsă ploaia, iar după aceasta se lasă liniştea şi pacea, tot astfel şi blândeţea vine după plâns.

Blândeţea, ca virtute, o întâlnim şi în vremurile vetero-testamentare. De pildă, se spune că Moise era omul cel mai blând dintre toţi oamenii de -pe pământ (Num. 12, 3). Tot astfel se spune şi despre blândeţea protopărintelui Iacob şi a împăratului David. (Adu-Ţi aminte, Doamne, de David şi de toate blândeţile lui) (Ps. 131, 1). Insă abia de la blândeţea lui Hristos intră ea în categoria virtuţilor trebuincioase pentru creşterea sufletului omenesc. Căci Eu sunt blând, spune despre Sine Fiul lui Dumnezeu. Şi ceea ce este El aceea trebuie să fie şi urmaşii Lui. Blândeţea este prima virtute a lui Hristos, la care au luat aminte oamenii. Iată Mielul lui Dumnezeul, a exclamat Sfântul Ioan înaintemergătorul văzându-L pe Mesia pe malul Iordanului. Unii stăruiau ca El să înceapă îndată să predice, ca şi Ioan să audă cuvintele Lui şi să se boteze. Dar Iisus nu S-a grăbit, ci a păşit blând, ocolindu-i pe aceştia ca un miel, care de nimic nu se atinge şi nu supără cu ceva. A păşit precum un mieluşel, ocolindu-i pe toţi, şi S-a ferit de orice atingere.

Blândeţea se arată înainte de orice şi nu năzuieşte să ocupe primele rânduri.

Aceasta izvorăşte din predarea pe de-a-ntregul voii lui Dumnezeu. Cel blând ştie că Ziditorul îi aşază pe oameni acolo unde El vrea şi este gata să se supună voii lui Dumnezeu, atât în primele rânduri, cât şi în cele din urmă. Pentru el, nu este important unde îl aşază Domnul, ci important e să împlinească voia lui Dumnezeu, oriunde s-ar afla. Cel blând ştie că şi în ultimul rând fiind, dacă împlineşte voia lui Dumnezeu, va dobândi o cunună mai slăvită decât aceia care se află în primele rânduri şi care săvârşesc voia proprie.

Blândeţea mai înseamnă să nu obijduieşti pe nimeni şi să porţi cu răbdare obidele altora. Cu adevărat, Mielul este chipul blândeţii. Inchipuiţi-vi-L pe Hristos legat odinioară înaintea judecătorilor: cum strigau, cum îl blestemau, cum îl scuipau, cum îi rupeau hainele de pe El, iar El stătea tăcut ca un Miel fără de glas. Pacea adâncă din sufletul Lui era asemenea unei linişti senine deasupra mării învolburate. Această linişte era atât de minunată, încât Apostolul o recomandă creştinilor spunând: însumi eu, Pavel, vă îndemn prin blândeţea şi îngăduinţa lui Hristos (II Cor. 10,1).

Apostolii s-au asemănat întru blândeţe învăţătorului lor. El le-a poruncit să fie precum mieii înconjuraţi de o haită de lupi, adică le-a poruncit să fie blânzi în mijlocul celor mândri şi răbdători printre cei răzbunători. El i-a învăţat să fie răbdători precum doicile care alăptează şi care suferă toate chinurile cu răbdare (vezi I Tes. 2,7). Câţiva creştini au venit la un sfânt şi s-au minunat cum acest om al lui Dumnezeu suporta blestemele unui cioban, care ţipa lângă chilia lui. Iar el la toate acestea răspundea: „Prin aceasta eu mă învăţ să rabd răul. Cum aş putea să suport mai mult rău, dacă aceasta trece?"...

Un alt bătrân era mereu păgubit de către un vecin care îi slujea lui. Ori de câte ori venea la stareţul care se liniştea, în permanenţă lua câte ceva. Stareţul observa toate acestea, însă nu-i spunea niciodată nimic. Când a venit însă ceasul cel de pe urmă al stareţului şi toţi vecinii s-au adunat în jurul patului de moarte, el a sărutat mâinile slugii sale cu aceste cuvinte: „Acestor mâini le datorez eu faptul că acum voi merge în împărăţia cerurilor!"

O, voi cei blânzi, voi veţi primi ca moştenire întreg pământul! Vă nedumeriţi cum va fi aceasta? Iată cum. Ca şi în cazul Apostolilor. Ale cui nume sunt vestite astăzi, peste tot pământul, mai mult decât ale lor? Ale cui cuvinte se aud astăzi peste tot, mai cu putere şi tărie, decât cuvintele Apostolilor?

Cei ce nu au smerenie nu vor moşteni nici măcar o fărâmă de pământ aici şi nici o părticică de Rai. Astfel, creştine, zideşte-ţi cel de-al treilea nivel al piramidei Raiului cu ajutorul blândeţii. Blândeţea este asemenea pietrei celei preţioase de amerist, care străluceşte în preaminunate şi gingaşe nuanţe.

Sfantul Nicolae Velimirovici
PIRAMIDA RAIULUI, EDITURA SOPHIA

Cumpara cartea "Piramida Raiului"

• Fericirile din Sfanta Scriptura
  Publicat in : Editoriale
• Fericirile
  Publicat in : Fericirile evanghelice in viata noastra
• Fericirile deschid Imparatia Cerurilor
  Publicat in : Religie
• Fericirile
  Publicat in : Predici - Predica

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: