Intrucât mulţi, din bântuirea vrăjmaşului, sunt apăsaţi şi tulburaţi de gânduri rele, mai ales de gânduri hulitoare, este de folos să le cunoaştem şi să pricepem când sunt păcat şi când nu, şi să învăţăm cum să ne lecuim de ele şi cum să le alungăm.

Gândurile care ne necăjesc sunt de trei feluri: gândurile necurate, gândurile de necredinţă şi gândurile hulitoare. In tulburarea pricinuită de asemenea gânduri, lecuirea e următoarea.

Trebuie neapărat să înţelegem că în gândurile rele nu e nici un păcat dacă voia şi înţelegerea omenească nu se învoiesc cu ele, mai ales dacă le urăsc şi nu le vor - dar dacă înţelegerea şi voia omenească se îndulcesc cu ele de bunăvoie şi, nutrind faţă de ele bunăvoinţă, le păstrează în inimă, atunci gândurile se fac păcat de moarte. Iar întrucât cel ce este necăjit de asemenea gânduri, dar nu are bunăvoinţă faţă de ele, se tulbură gândindu-se că păcătuieşte, trebuie neapărat să spunem: unul ca acesta se lasă înşelat de diavol din puţinătatea sa de suflet şi din necunoaşterea deosebirii dintre gând şi învoire. Atunci când gândim, încă nu ne învoim, şi învoire e doar atunci când îndrăgim gândurile rele, când ne îndulcim cu ele şi când le dorim cu osârdie, înmulţindu-le în mintea noastră. Iar dacă le urîm şi nu le vrem, însă vin singure în mintea noastră cu toate că Ie întoarcem spatele, atunci avem semn vrednic de crezare că nu ne învoim cu ele şi că nu trebuie să ne tulburăm din pricina lor în conştiinţa noastră, căci dacă răbdăm fără să ne învoim cu ele vom primi de la Dumnezeu plată cu atât mai mare, cu cât este mai puternică asuprirea lor.

In cugetul multora apar gânduri greşite şi hulitoare despre Dumnezeu, despre Preacurata Născătoare de Dumnezeu. Astfel, se întâmplă ca atunci când cineva priveşte la Tainele lui Hristos să năvălească îndată asupra lui, ca un nor negru, gânduri de hulă, cu toate că nu le vrea. Cu privire la aceste gânduri rele, care vin la noi fără voia noastră, nu trebuie să ne facem griji, trebuie să le socotim întru nimic şi să le dispreţuim ca şi cum nici n-ar fi, nu să ne lăsăm aruncaţi de ele în întristare - căci pe vrăjmaşul nostru, diavolul, îl mângâie să ne vadă întristaţi de aceasta, tulburaţi şi îndoiţi, şi atunci aduce asupra noastră şi mai multe gânduri care ne tulbură conştiinţa.

Când vede însă că dispreţuim gândurile de hulă, că nu ne întristăm din pricina lor, atunci fuge de la noi ruşinat, iar noi rămânem liniştiţi şi netulburaţi. Lucrul de căpetenie este să nu ne învoim cu gândurile.

Unii cred însă că gândind asemenea lucruri s-au şi învoit, şi se îndurerează. Aceasta este doar puţinătate de suflet, deoarece însuşi faptul că îi doare şi se întristează arată nepăcătuirea şi neînvoirea, arată că ei urăsc gândurile rele aduse de către diavolul - fiindcă diavolul, încercând în fel şi chip să ne prindă în cursă, printre altele se străduie să ne arunce în întristare punându-ne în minte gânduri hulitoare despre Dumnezeu, sau despre Sfinţii Lui, sau despre Dumnezeieştile Taine. El nu va avea însă nici o izbândă dacă le vom nesocoti şi dacă nu ne vom lăsa tulburaţi şi întristaţi nici un pic de bântuirile lui.

SFÂNTUL DIMITRIE AL ROSTOVULUI

DACĂ VREI SĂ AJUNGI LA CER. SFATURI DE ŢINUT MINTE, EDITURA SOPHIA

Cumpara cartea "DACĂ VREI SĂ AJUNGI LA CER. SFATURI DE ŢINUT MINTE"

 

• Sa lepadam cat mai repede gandurile rele
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: