După ieşirea poporului israelit din pământul Egiptului a fost de trebuinţă primirea Legii de la însuşi Dumnezeu şi astfel să poată începe călăuzirea sa către viaţa duhovnicească, căci, petrecând vreme îndelungată între oameni de alt neam şi de alte credinţe, evreii erau stăpâniţi de confuzie. Legea trebuia să le fie „călăuză spre Hristos" (Galateni 3:24) până când urmau să ajungă în pământul libertăţii. Moisi este chemat să urce pe Muntele Sinai pentru primirea poruncilor lui Dumnezeu. Tâlcuind acest fapt, Sfântul Gri- gorie de Nyssa surprinde în persoana lui Moisi chipul vieţii celei desăvârşite, al adevăratului teolog (cuvântător de Dumnezeu).

Moisi a scos poporul din Egipt, l-a trecut prin Marea Roşie, în adâncul căreia cei de alt neam au murit acoperiţi de ape, şi l-a povăţuit către Muntele Sinai. Astfel, ne este înfăţişat omul care se îndepărtează din mijlocul celor de alt neam, gustă din apa Merei, la început amară, dar care mai apoi se preface în apă dulce, prin aceasta înţelegând, adică, împărtăşirea de viaţa lipsită de plăceri, se desfătează de frumuseţea finirilor Evangheliei, bea apă din piatră, primeşte pâine cerească şi îi biruieşte pe cei de alt neam cu puterea rugăciunii săvârşite prin ridicarea mâinilor lui Moisi - preînchipuire a Tainei Crucii. După toate aceastea, „este călăuzit la vederea (contemplarea) firii celei mai presus de toate"’. După ce a împlinit cele de trebuinţă, omul este pregătit să urce către vederea Celui Ce este.

Pentru a se învrednici de vederea-lui-Dumnezeu, trebuie ca mai întâi să-şi curăţească inima, să străbată acest stadiu al curăţirii: „ Calea către o astfel de cunoaştere este curăţirea". Vorbind despre curăţire, Sfântul Grigorie de Nyssa nu o are în vedere numai pe cea a trupului, „spălat prin oarecare stropiri, ci şi a oricărei pete a veşmintelor", astfel încât omul să fie curat şi cu sufletul, şi cu trupul. Necurăţia veşmintelor se face piedică pe calea vederii-lui-Dumnezeu şi a dobândirii cunoaşterii Lui. Prin veşmintele care se cer a fi curăţite înţelegem „înfăţişarea vieţii cu bun chip". Cu alte cuvinte, omul trebuie să se izbăvească de orice l-ar ţine legat de viaţa aceasta.

Dincolo de curăţirea veşmintelor, de pe muntele vederii dumnezeieşti trebuie alungate şi turmele de vite, animalele cele necuvântătoare, căci numai „împlinindu-se aceasta" omul „se apropie de urcuşul spre înţelesurile cele înalte". Prin „înţelesuri" sunt avute aici în vedere înţelesurile cele duhovniceşti, care reprezintă roade ale descoperirii (Revelaţiei), sunt acele cuvinte negrăite, iar nu înţelesuri ale cugetării. Propriu animalelor celor necuvântătoare este conducerea lor de către simţuri: „Pe ele le conduce văzul şi adeseori le impinge spre ceva auzul". Aşadar, îndepărtarea de munte a animalelor necuvântătoare înseamnă „ridicarea peste cunoştinţa ce ne vine prin simţuri, la contemplarea celor cunoscute cu mintea (celor inteligibile)". Contemplarea, vederea-lui-Dumnezeu, nu se săvârşeşte prin cele văzute şi auzite, de aceea „cel ce voieşte să se apropie de înţelegerea celor înalte trebuie să-si curatească mai întâi felul de viată de toată mişcarea simţuală şi animalică, să-şi spele cugetarea de orice părere născută din vreo obişnuinţă şi să se despartă de unirea obişnuită cu soţia sa, adică cu simţirea care este I soţia firii noastre".

In stadiul curăţirii, omul nu află încă adevărata teologie, ci se pregăteşte pentru primirea ei. Vedem faptul că poporul ajunge până la poalele muntelui: „Căci cu adevărat munte înălţat pieptiş şi greu de urcat este cunoaşterea lui Dumnezeu (teologia). Şi mulţimea poporului de-abia ajunge la poalele ei". Numai un alt Moisi, întărit de mai înainte de o altă vedere dumnezeiască, poate urca pe muntele teologiei, care aici, potrivit tâlcuirii Sfântului Grigorie de Nyssa, înseamnă însăşi contemplarea, vederea-lui-Dumnezeu. Moisi a auzit sunetul trâmbiţelor, al cuvintelor proroceşti care vesteau întruparea lui Hristos.

Moisi s-a despărţit de mulţimea poporului, a urcat pe munte şi a intrat în întuneric, înlăuntrul căruia L-a văzut pe Dumnezeu. Sfântul Grigorie, comparând teofania de care Moisi se învrednicise mai înainte în taina rugului ce ardea şi nu se mistuia, cu întunericul de pe Muntele Sinai, arată că între cele două nu există nici o contradicţie, pe care ar vădi-o faptul că în cazul celei dintâi Moisi a văzut lumina, iar în cea de a doua a intrat în întuneric. Aceasta deoarece, cu cât mintea omului se curăţeşte şi se adânceşte în vederea-lui-Dumnezeu (contemplare), „cu atât vede mai mult că firea dumnezeiască este de nevăzut (de necontemplat, de neînţeles)", ceea ce numim „întuneric" pentru nespusa ei strălucire de lumină. Când cineva vede soarele răsărind, se bucură, însă dacă încearcă să-l privească şi în miezul zilei, ochii i se întunecă, îl vede ca întuneric.

Omul îşi curăţeşte mintea şi imaginaţia cu puterea şi cu energia-lucrarea lui Dumnezeu şi înaintează spre „ceea ce este de nevăzut şi de neînţeles" şi „acolo vede pe Dumnezeu", lată cum ni se înfăţişează adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu şi a Celui căutat: „A-L cunoaşte stă chiar în faptul de a nu-L cunoaşte. Pentru că Cel căutat e mai presus de orice cunoaştere, înconjurat din toate părţile de necuprinsul Lui, ca de întuneric''. Când Moisi înaintează în cunoaşterea lui Dumnezeu, „mărturiseşte că vede pe Dumnezeu în întuneric, pentru că e propriu firii lui Dumnezeu să fie mai presus de orice cunoaştere şi înţelegere".

De la experienţa dumnezeieştii descoperiri în întuneric, a vederii lui Dumnezeu, adică a energiei Sale, iar nu a Esenţei (Fiinţei) - de vreme ce vederea Esenţei (Fiinţei) îi apărea ca întuneric, neputând să o vadă şi să se împărtăşească de ea cu mintea sa zidită şi hotărnicită -, Prorocul este călăuzit către cortul nefăcut de mână.

Vede acest cort „la care i se porunceşte să ia aminte ca la un arhetip (ca la primul model)", iar mai apoi „îl arată celor de jos prin asemănarea materială". Sfântul Grigorie spune că Moisi, după ce şi-a curăţit auzul sufletului, primind sunetul [trâmbiţei], anume „cunoştinţa puterii lui Dumnezeu, născută din contemplarea făpturilor, pătrunde cu înţelepciunea acolo unde este Dumnezeu", loc numit în Sfânta Scriptură „întuneric" şi care se tâlcuieşte drept „necunoscutid şi nevăzutul" Fiinţei dumnezeieşti. Când intră în acest întuneric, „vede acel cort nefăcut de mână". Potrivit tâlcuirii Sfântului, cortul nefăcut de mână este însuşi Hristos, Care, „nefiind făcut de mână după firea Lui, primeşte să Se plăsmuiască atunci când e de trebuinţă să fixeze acest cort între (în) noi", să fie deopotrivă nezidit, ca Unul Ce este „mai înainte de veacuri", şi zidit, prin plămădirea trupului.

Inaintarea lui Moisi către teologie şi theoptie, vederea-lui-Dumnezeu, se săvârşeşte treptat. De la vederea tainei celei din rug a fost călăuzit către întunericul dumnezeiesc şi la cunoaşterea cortului nefăcut de mână al Cuvântului lui Dumnezeu, Care la plinirea vremii S-a făcut Om pentru mântuirea neamului omenesc. Dincolo de urcuşul treptat către vederea-lui-Dumnezeu, ne este arătat aici şi caracterul personal al cunoaşterii. Moisf nu vede ceva abstract, o idee impersonală, ci pe însuşi Cuvântul întrupat al lui Dumnezeu, Hristos.

Poporul îl îndeamnă pe Proroc să urce în munte, iar de-Dumnezeu-văzătorul şi cuvântătorul (teologul) Moisi, după ce se învred niceşte de cunoaşterea celor ascunse, le descoperă apoi poporului. Scrie Sfântul CJrigorie de Nyssa: „Mulţimea nu poate să cuprindă glasul ce vine de sus, dar lui Moisi i se îngăduie să cunoască prin ele cele negrăite, şi apoi să înveţe şi pe popor poruncile pe care s-a învrednicit să le afle din învăţătura de sus''. Alta este cunoaşterea tainei lui Dumnezeu pe care o dobândeşte Prorocul-teolog îndumnezeit şi alta învăţătura (dogma) cu care acesta povăţuieşte poporul. Dogmele sunt rodul şi trăirea tainei lui Dumnezeu, iar apoi, ca dreptare pe cale şi leacuri, îi călăuzesc şi îi tămăduiesc pe cei ce doresc să se ridice la înălţimea vederii-lui-Dumnezeu.

Ierótheos Mitropolitul Nafpaktosului

Isihie si teologie. Calea tămăduirii omului în Biserica Ortodoxă; Editura Sophia

Cumpara cartea "Isihie si teologie. Calea tămăduirii omului în Biserica Ortodoxă"

• Vederea lui Dumnezeu in Sfanta Scriptura si in gandirea Parintilor primelor veacuri
  Publicat in : Editoriale
• Ne-vederea lui Dumnezeu
  Publicat in : Editoriale
• Vederea lui Dumnezeu in creatie
  Publicat in : Credinta

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: