Draga mea Caterina,

Foloseşte pe deplin ceea ce ai şi ignoră cât poţi ceea ce încă nu ai. Această înţelepciune distilată aparţine bunicii Davinson. Ii spuneam „înţeleapta din Sugar-Criak”, locul unde a fost prima mea parohie. Această bunică avea la un loc douăzeci şi şapte de copii şi nepoţi. Odată, într-o duminică dupA-amiază, când îi adunase pe toţi şi ne invitase şi pe noi, a pregătit o masă mare care ocupa tot salonul, de la un capăt la celălalt.

Pe atunci, noi eram doar logodiţi şi eu eram foarte atent la comportamentul celorlalţi, ca să învăţ. In timp ce devoram muntele de fripturi şi savuram a doua porţie de îngheţată de casa, oferită de bunicuţă la sfârşit, antenele mele prindeau mesajul care era emis, necontenit, de cei din jur. Toate aceste cupluri fericite aveau tot ce- şi doreau; legăturile dintre ei erau armonioase şi radiau un sentiment de echilibru.

O vizitam pe această bunicuţă, adeseori, în weekend. Intr-o zi i-am cerut să mă înveţe şi pe mine ceea ce le învăţa pe „vlăstarele” ei, cum obişnuia să le spună copiilor şi nepoţilor.

Ştiind că tânărul paroh era gata „să se prindă în capcană” (precum obişnuia să-mi zică), mi-a vorbit cu cuvinte simple, pe care le împodobea, totuşi, cu limpezimea minţii ei.

Unul dintre multele lucruri înţelepte pe care le- am auzit a fost şi acela pe care ţi l-am spus la început: „foloseşte pe deplin ceea ce ai şi ignoră ceea ce nu ai!”.

Este evident că aceste întâlniri comune, cu fii şi fucele ei, nu erau întâmplătoare. Aceşti copii credeau în cuvintele ei, şi un semn al dragostei lor a fost conştientizarea acestui adevăr nepreţuit, pe care multe cupluri îl ignoră: învăţaseră să se bucure de bucuriile lor şi să-şi dispreţuiască lipsurile. Dacă medităm puţin asupra acestui diamant din colecţia bunicii, vom descoperi două subiecte care au legătură directă cu dragostea ta faţă de Petre. Primul priveşte mai mult femeia; celălalt este ceva ce puteţi pune în aplicare amândoi.

Cinsteşte-l pe omul tău şi mulţumeşte l zilnic lui Dumnezeu şi slăveşte-L permanent, fără ezitare, că ţi l- a dăruit.

Am mai adus vorba despre acest lucru în scrisorile noastre. Când observi că mă întorc asupra anumitor subiecte, să fii convinsă că o fac pentru un singur motiv; sunt probleme foarte des întâlnite, şi de aceea suportă repetiţia.

In munca mea de consilier am întâlnit, adeseori, multe doamne care cred că-şi pot conduce soţii spre succesul profesional, trăgându-i de gât, sau cu manevre sinuoase.
Toţi ştim că există soţi comozi, a căror comoditate are influenţă asupra întregii familii. Aici însă nu vorbim despre asta. Mă gândesc mai mult la armata nevoitorilor cinstiţi, care fac ce pot ei mai bun şi totuşi nu reuşesc să-şi mulţumească soţiile atât de pretenţioase.

Iată două reacţii ale unor asemenea soţi sărmani, care îţi vor sugera ceea ce vreau să spun.

Prima am auzit-o cu propriile mele urechi. Intr- o zi, a venit la biroul meu un soţ necăjit şi mi-a făcut următoarea declaraţie tragică: „Eu sunt terminat. Este teribil s-o mărturisească cineva, dar aşa este. Soţia mea stă bine acolo unde stă, dar eu mă legăn în gol. Mă aflu într-o asemenea disperare încât aş fi foarte dispus să-mi părăsesc chiar şi copiii, numai să scap de vânătoarea ei nemiloasă!”.

A doua reacţie am găsit-o scrisă undeva. Se spune că poetul german Heine a spus cândva că dacă se întâmplă să moară el înaintea soţiei, şi-ar dori foarte mult ca ea să se recăsătorească, numai şi numai ca să existe cineva căruia să-i pară rău de dispariţia lui!

Citeşte din nou prima reacţie şi plângi. Reciteşte-o pe a doua şi zâmbeşte. Dar, te conjur, nu arbora niciodată acel zâmbet oribil pe care-l folosesc unele femei ca să micşoreze valoarea bărbatului lor.

In momentul în care trebuie să realizaţi unele schimbări, realizaţi-le împreună, bine gândite, după o discuţie cinstită, şi într-un duh de dragoste.

Insoţeşte cuvintele tale cu laude sincere pentru strădania lui cinstită şi convinge-l că orice cuvânt de-al tău are drept scop să-l înalţe, nu să-l umilească.

Mulţumirea şi satisfacţia sunt necesare pentru încă o cauză pe care este posibil să n-o fi înţeles încă. In mintea fiecărui bărbat căsătorit, când lucrează şi se întâmplă să se simtă ca un încarcerat, de fiecare dată când întâmpină dificultăţi la serviciu, se naşte un gând îngrozitor care îl sperie tare.

Cândva a fost liber, iar acum trebuie să muncească ca un sclav pentru familia lui şi pentru a acoperi o mulţime de goluri din casă, lucru care-l vlăguieşte pur şi simplu.

Când această stare îi scapă de sub control, este posibil să înceapă s-o privească pe soţia sa ca pe un paratrăznet: atunci când o prinde stând şi citind în linişte o carte sau privind la televizor, sau bând ceaiuri cu prietenele ei, în timp ce el se topeşte de muncă tocmai pentru ca ea să-şi poată face plăcerile, se îngrozeşte.

Din fericire, aceste gânduri sunt trecătoare şi uneori impersonale. Când îşi revine, nici nu se gândeşte că s-ar putea să-şi schimbe viaţa lui de lângă tine, cu viaţa de burlac.
Am vorbit despre cuvintele călduroase, despre mulţumirea sinceră şi despre trupul tău care îi aparţine, ca antidot la pericolele mai înainte menţionate.

Există încă un antidot, pe care nu trebuie să-l uiţi: discutaţi împreună, pe cât este posibil, cum şi pe ce se cheltuiesc banii pentru nevoile casei. Există multe asemenea cheltuieli pe care ar fi vrut să şi le asume el. Poate ar fi dorit să se ocupe de toate cheltuielile. Aceasta, numai dacă nu este teribil de neîndemânatic la problemele financiare (mulţi bărbaţi sunt). Atunci, cel mai posibil este să dorească să controleze casieria, timp în care tu ar trebui să-l urmăreşti cu admiraţie.

Mai ales în prima perioadă este posibil ca rolul „ministrului de finanţe” să fie exact lucrul de care are nevoie mândria lui bărbătească. Dacă ţii cont de el şi-i încurajezi ideea pe care o are, exact atât cât trebuie, cel mai posibil este ca într-o bună zi să vină acasă şi să-ţi spună ceea ce şi tatăl tău a spus odată: „Dragostea mea, nu vrei să te ocupi tu de bani? Am atâtea alte griji pe capul meu!”.

Limitează-te la nevoile tale

Un statistician a calculat că o familie contemporană de nivel mediu ia contact zilnic cu 1158 de mesaje publicitare (în SUA - n.t.). Nu ştiu cum şi unde a găsit această cifră. Totuşi, dacă stai şi te gândeşti bine, vei observa cu surprindere că nu a rămas nici un adjectiv, în limba noastră, care să nu fi fost pus în slujba comerţului.

Deschide radioul, citeşte un ziar, apasă pe butonul televizorului, citeşte un periodic şi vei constata peste tot, urletul: ,Aici este marfa bună, cumpăraţi-o, luaţi-o. Repede, în acest moment. Nu pierdeţi ocazia!”; „Fiţi primii care cumpără. Oamenii cu valoare cunosc calitatea produselor noastre!”; „Doriţi să le-o luaţi înainte celorlalţi? Folosiţi firma respectivă?”; „Mama, tatăl, sora, fratele, toţi veţi răspândi un miros frumos, plin de prospeţime, cu deodorantul nostru...”; Aici, preţul de fabrică”; „Un flacon din produsul nostru va acoperi viaţa voastră ca un balsam... Medicamentul nostru este bun pentru orice situaţie existentă sau încă neexistentă... ”.

Vulturii pieţei ştiu cum să-ţi ia banul dacă nu-ţi ţii ochii deschişi. Iţi promit bucuria şi reuşesc să te lipsească de ea cu minciunile lor. Te hipnotizează. Te prind uşor în capcana lor, din care este aproape imposibil să ieşi. Ei încearcă să te convingă că toate cele făcute de mâinile tale nu pot fi mai bune decât ceea ce fac ei pentru tine. Cu toată priceperea unui bătrân magician îţi atrag atenţia asupra unei maşini noi, a unui covor nou sau a vreunui produs care nu-ţi este folositor. Nu ezită să te şi împrumute pentru a le cumpăra marfa, aşa, simplu şi fără scop. O semnătură aici, într-un colţ şi casierul vine singur şi bate la uşă.

Când mama ta şi cu mine eram studenţi, mergeam, de nevoie, la cei care împrumutau cu dobândă. Poate că era folositor; dar mi-amintesc că în fiecare lună, când faceam socoteala, constatam că datoram din ce în ce mai mult!

Să nu te împrumuţi uşor. Dar dacă trebuie să te împrumuţi, ai grijă să te apropii de oameni buni. Dacă nu eşti atentă la acest aspect, rişti să dai făină şi să primeşti tărâţe.
Un poet popular anonim spune acest lucru mult mai bine decât mine: „Dacă de la bancă bani nu primeşti, mai bine stai şi aştepţi. Cei care hanii lumii-nvârt, mai multe decât toţi cunosc”.

Ii văd din când în când pe acesti oameni fără minte, rugându-se pentru un ajutor financiar în plus, pentru că pur şi simplu au căzut în isteria curt domneşte în jurul nostru şi au cumpărat peste puterile lor. Apoi, ameţiţi de acest cerc vicios, caută să aibă în posesia lor cât mai multe şi ţin strâns de ele, astfel încât valorile adevărate ale vieţii le scapă printre degete.

Din acest motiv, limitează-te la strictul necesar. Nu-i lăsa pe trâmbiţătorii pieţei să-ţi strice dispoziţia. Să te bucuri şi să valorifici până la capăt ceea ce ai şi să ignori ceea ce încă nu poţi dobândi.

Inaintează cu siguranta, Tata

Fragment din cartea "Scrisori Caterinei", Editura Bizantina

Cumpara cartea "Scrisori Caterinei"


 

• Casatoria e o minune pe pamant
  Publicat in : Nunta
• Rugaciunea parintilor pentru casatoria fiului lor
  Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe
• Cununia si casatoria civila
  Publicat in : Drept bisericesc
• Casatoria de levirat
  Publicat in : Iudaism

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: