Caracterul acesta dual al luminii, de undă sau corpuscul, analizat interdisciplinar, științific și teologic, este revelator...
Reflecția teologică este îmbogățită de datele mecanicii cuantice care vine să ne spună că energia se poate transforma în materie, iar materia este și energie...
Dintr-o dată o rază de lumină străfulgerează gândirea teologică ajutând înțelegerea și asupra a ceea ce este omul, în dualitatea sa constitutivă de spirit și materie...
Aș adăuga și alte două ziceri, una a Fericitului Augustin, respectiv a Sf. Andrei Criteanul:
Omul duhovnicesc devine duhovnicesc până și în trupul său, omul carnal (trupesc) devine carnal până și în sufletul său.
Mintea țărână mi-am făcut-o (Canonul cel Mare)
De aici înțelegem, cum părtășia cu Dumnezeu, participarea la viața Preasfintei Treimi, conlucrarea cu Pronia, prezența Duhului Sfânt, împărtășirea cu harul divin, dialogul și comuniunea cu Dumnezeirea, transformă, sublimează, transfigurează pe om ridicându-l de la condiția sa de ființă biologică la aceea de ființă spirituală.
Lumina necreată care o primim de la Dumnezeu aduce o prevalență a supranaturalului față de natural, a necreatului în raport cu creatul și face posibilă viața în Duhul și transfigurarea vieții biologice.
Absența acestei lumini, prăbușește sufletul în materialitate; mintea țărână mi-am făcut-o.
Această afirmație ilustrează tocmai această materializare a unei facultăți sădite în suflet(mintea-intelectul-gândirea) cu menirea și scopul tocmai aceea de a putea orienta cunoașterea și înțelegerea spre lumea spirituală, spre o relație spirituală, dialogală, personală și comprehensivă cu ea.
Așa cum lumina fizică, naturală se poate manifesta corpuscular, prin particulele numite fotoni, ea se poate manifesta potrivit caracterului său ondulator și ca undă...oarecum meta-fizică, nu doar fizică...
Tot așa și la om poate predomina latura meta-fizică care transcende materialiatatea sa constitutiv fiziologică atunci când predomină viața în Duhul, care face posibilă transformarea trupescului în duhovnicesc, a materiei în energie atunci când prevalează viața spirituală, animată și aceasta de energiile necreate, de prezența luminoasă și sfințitoare a harului Duhului Sfânt.
Lumina întreține viața și fizic și meta-fizic, nu doar în ordine materială, ci și în ordinea spirituală și în sens spiritual...
Fără această lumină naturală nu ar exista viață, nu doar în lumea vegetală(prin fotosinteză), dar nici în regnul animal sau în specia Homo sapiens, nu doar sub aspectul inexistenței unei posibilități de a se hrăni a viețuitoarelor și a omului sau de a lucra, viețui la întuneric, dar și sub aspectul proceselor fiziologice sau cognitive care ar fi mult încetinite, modificate, influențate negativ de absența luminii.
Lipsa luminii naturale, fizice, create, aduce stricăciune și moarte fizică creaturalului...
De asemenea, lipsa luminii supranaturale, metafizice, necreate, conduce și ea prin absență la moarte spirituală...
După cum lumina aduce prin văz spre om culorile lumii create, find un vehicul al acestei frumuseți și diversități creaturale care-i procură omului bucurii, așișderea și lumina necreată este vehicul al darurilor și frumuseților duhovnicești pe care le aduce în sufletul omului.
Tot așa aerul poartă spre miros toate miresmele florilor...
Lumina însăși este un dar dumnezeiesc pentru viața omului, ca și lumina ochilor, lumina minții, lumina vieții, expresii consacrate și biblic...
Eu sunt Lumina lumii, cine-Mi urmează Mie nu va umblă în întuneric, ci va avea lumina vieții (Ioan 8,12)
„Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi ca unii care aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul: cine umblă în întuneric nu ştie unde merge.
Câtă vreme aveţi lumina printre voi, credeţi în lumină, ca să fiţi fii ai luminii.”( Ioan 12,35-36)
Așa cum lumina naturală care cade pe suprafețe și obiecte le conferă acestora strălucire, făcându-se purtătoare a calităților acestora, tot așa lumina care vine în suflete de la Dumnezeu potențează facultățile și puterile sădite în om dând strălucire virtuților și frumusețe acestuia.
Dumnezeu toate le-a adus la lumină, din dragoste și cu dragoste...
Tot așa omul trebuie să le lucreze pe toate în lumină și cu dragoste...
Pentru împlinirea acestei chemări, omul trebuie să-și deschidă inima pentru a se face vas al iubirii Preasfintei Treimi și purtător de lumină din lumina și iubirea care se pogoară de Sus prin Duhul Sfânt ...
Lumină și lumini, Viață și vieți...
În afara luminii și a iubirii nu este Dumnezeu, ci doar întunecimi...
,,Tragedia omului contemporan este aceea că viețuiește cu totul în afara inimii. El gândește, lucrează, făptuiește, vorbește și chiar iubește și se roagă în afara inimii...”
(Arhim. Zaharia Zaharou)
După cum spre Dumnezeu mergem însoțiți de Dumnezeu pe Cale, tot așa mergând prin lumină descoperim Calea spre Lumina cea neapropiată...El fiind Calea prin Duhul dăruit ca Mângâietor și Călăuzitor spre Lumina cea neînserată...
Iar cele care ne țin pe Calea aceasta neabătuți este dragostea de Dumnezeu și rugăciunea neîncetată în Duhul Sfânt ...
Pr. Alin-Cristian Preotu
Despre autor
Pr Alin-Cristian Preotu
Senior editor
112 articole postate
Publica din 01 Ianuarie 2012
-
Lumina dumnezeiasca
Publicat in : Schimbarea la Fata -
Lumina dumnezeiasca
Publicat in : Cunoasterea -
Lumina dumnezeiasca in teologia Sfantului Grigorie Palama
Publicat in : Sfantul Grigorie Palama -
Ce este lumina dumnezeiasca?
Publicat in : Credinta -
Lumina dumnezeiasca poate fi pictata?
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.