Căsătoria nu se realizează fără putere dumnezeiască şi har, deoarece nu este o problemă particulară a soţilor, ci o parte a planului lui Dumnezeu pentru mântuirea omului. (Pr. Filothei Faros)
A scrie un text despre căsătorie fiind proaspăt căsătorit este ca şi cum ai pune viaţa ta sub microscop şi apoi ai publica-o, este ca şi cum ai expune sufletul tău unei spovedanii publice. Lucru greu să poţi conştientiza ce ai trăit, cum trăieşti, ce trăieşti şi ce poţi trăi mâine.
Căsătoria este o legătură şi o relaţie. Pentru a intra înăuntru trebuie să te schimbi din rădăcini. Trebuie să-ţi schimbi statutul, trebuie să devii tu însuţi relaţie. Dacă intri de mic, e mai uşor. Dacă mai creşti, dacă eşti destul de mare, atunci este mult mai greu, căci te-ai plăsmuit pe de-a-ntregul şi e nevoie de multă şi mare luptă pentru a dobândi elasticitatea pe care o solicită căsătoria, pentru a trăi în relaţie. Trebuie să înveţi să te autoanulezi, să faci loc si celuilalt si, mult mai mult, să trăieşti într-o continuă oferire, dăruire. Lucrul acesta îi îngrozeşte pe oamenii contemporani, deoarece se tem, de obicei, să nu piardă certitudinea definirii sinelui, certitudinea şi siguranţa unei personalităţi bine definite şi împlinite...
Insă, pentru ca cineva să înveţe să existe în relaţie şi în dăruire, are nevoie de elemente noi. Un început bun este ca cineva să trăiască în lume în dimensiunile în care oamenii nu se suspectează, dar în care sunt lipsiţi de puterea de a accepta că există şi alte feluri de viaţă, alte moduri de a alege, de comportament şi de viaţă.
La început, în căsătorie, toate sunt bune şi frumoase şi uşoare, deoarece dragostea continuă relaţia şi uşurează reciprocitatea dorinţelor celor doi. Mai târziu însă, cu
trecerea timpului, toate devin grele. Voinţa individuală începe să difere de la unul la altul şi să se sălbăticească. Legătura seamănă cu o colivie, cu o închisoare şi uneori
devine de nesuportat. Mintea se abate către dezlegare, tinde permanent către făgăduinţă eliberării. Frumuseţea din jur nu trece neobservată, sirenele şi atracţiile îl dezorientează pe om şi-l umplu de chemări voluptoase. Iar tu, un alt Odiseu, legat de catarg, ai vrea să-l sfâşii.
Cum să reziste inima? Cum să poţi continua căsătoria? Mintea caută justificări pentru a evada, iar inima jinduieşte să iasă afară. Criza este prezentă în multe chipuri, uneori vădite, alteori nevădite; uneori întrupate, alteori neîntrupate, iar legătura pare că nu mai are nici o perspectivă, nu are ieşire. Este o cărăruie închisă, o fundătură, un capăt de linie şi nu găseşti ajutor nicăieri. Dar de ce altundeva? De multe ori fiecare se întreabă de ce să continue şi să păstreze o legătură? Copiii pot fi o justificare suficientă, sau societatea, sau prietenii? De ce? La origine, pare că iadul are corp şi oase, are gust şi miros...
De ce oare să vrei pe cineva să rămână într-o legătură pe viaţă, în căsătorie? Răspunsul la această întrebare este de mare importanţă şi are aceeaşi valoare ca găsirea motivelor căsătoriei. Căsătoria este într-adevăr o taină, este taina în care prin voinţa noastră alegem ceva şi nu altceva. Căutăm să mergem pe jos şi nu cu maşina. Acceptăm durerea şi amărăciunea, lipsirea plăcerilor şi nu predarea în dorinţe voluptoase, care distrug zilnic inimile noastre. Este taina unui curaj puternic şi a unei hotărâri de întoarcere a omului către calea martiriului.
Fiecare căsătorie este o .taină mare. Este si martiriu mare şi, ca să-l poţi suporta, trebuie să te hrăneşti din ea si să o si hrăneşti. Are nevoie de duh si mai ales de Duh
Sfânt, de nevoinţă dură şi nu doar de chef şi de moliciuni. Căsătoria nu este o reuşită individuală si nici un succes al unuia sau a doi oameni. Este o nevoinţă a unei
întregi societăţi, a unui întreg trup, şi, doar atunci când ea funcţionează în condiţiile acestea, poate avea nădejde de viitor. Altfel, este foarte posibil să se strice şi să se piardă. De altfel, ‘din această cauză, o legătură particulară între doi oameni - la care face referire, în mod tradiţional, biserica noastră, ca trup, realitate care devine faptă practică prin dimensiunile trupului - încetează să fie o faptă privată, devine publică şi se întinde şi cuprinde întreaga viaţă şi este cuprinsă în aceasta. Doar aşa poate înflori.
Dar, trebuie spus din nou, această luptă nu are sfârşit. Ca să rămâi în căsătorie trebuie să găseşti bucuria cealaltă, să găseşti plăcerile cele nestricăcioase, pe care nu le cunoaşte lumea predată în strâmtoarea existenţei individuale. Trebuie să găseşti moduri de a te păstra pe tine însuţi în lipsă, aşa încât faţa ta, persoana ta, modul tău unic de existenţă, instituirea ta în tine însuţi să fie astfel funcţională, încât să lucreze în relaţie, să aibă clădirea şi trupul dragostei. Iar dragostea este o taină mare. O taină raţională, rostită, şi nu iraţională sau magică. Este un produs al voinţei şi al nevoinţei - adică al ascezei - si, mai mult, este un dar si o dăruire. Se dă celor care sunt dispuşi să o adape cu sânge, cu suflet, cu ceea ce este mai bun din ei înşişi. In măsura în care te jertfeşti, ai şi dragoste.
Dar iarăşi, dacă jertfa nu este asumată, gândită, nu foloseşte la nimic. Jertfa, atunci când nu este adevărată în sensul raţional, devine chinuitoare şi repede le caută pe ale sale; se întoarce şi le vrea doar pe ale sale. Dragostea adevărată nu este şi nu poate fi despărţită de marea dragoste a vieţii. Nu se poate baza dragostea, pentru binele tău sau pentru binele celuilalt, dacă nu se hrăneşte din dragostea pentru Viaţă. Doar în călătoria către marea dragoste a vieţii inima se poate întinde şi spre dimensiunile celor ce locuiesc si înfloresc acolo. Si, iată, în Edenul puterii vieţii, ce cuprinde toate, din slavă în slavă, dragostea personală pentru soţ se înnoieşte, iar inima îl regăseşte neîncetat pe celălalt mai iubit, ca persoană nouă, şi mai frumos, în chipul în care este slăvit şi nemuritor, fără stricăciunea timpului ce a trecut, în viaţa cea dinamică a trupului lui Hristos, acolo unde toate se mişcă în interiorul unei stabilităţi a dragostei nesfârşite a lui Dumnezeu, unde lucrurile şi persoanele rămân veşnic tinere şi continuu frumoase, pline de prefacere tinerească, fără ridurile şi apăsările bătrâneţii.
Inima, în taina martiriului căsătoriei, este neintenţionat o rană deschisă şi sângerândă, care tinde să hrănească cu sângele ei vieţile din jur. Acest martiriu este bucurie, şi nu o simplă bucurie, atunci când conduce către viaţă. In mod diferit, martiriul este iad, care acaparează toate lucrurile izbăvitoare si conduce către nebunie.
Atunci când, în căsătorie, cei doi soţi cuprind în comun elementul dăruirii în afara micii si strâmtei lor existenţe, dincolo de limitele propriului sine, atunci când acest element este adevărul lui Hristos - care este adevăr deoarece este universal şi presupune viaţa trăită -, atunci se poate zidi o legătură stabilă, sigură, care are fundamentele, dar şi puterea căii, prospeţimea şi viaţa. Seamănă cu o construcţie nemuritoare această construcţie care se clădeşte unitar şi care rămâne veşnic nedesăvârşită şi îşi cere jertfa ei pentru o dorinţă mai adâncă, a ceea ce iubim mai mult, pentru a o desăvârşi. Şi astfel, unitar, se si desăvârşeşte.
Intr-o astfel de căsătorie, cei doi soţi, odată cu timpul, se eliberează de greutatea existenţei celuilalt şi îl eliberează şi pe celălalt. Nu-l mai solicită pe celălalt, nu mai cer să-l salveze, şi ştiu că nici un om nu poate salva, numai Dumnezeu salvează, mântuieşte, şi astfel, mişcarea lor este către Dumnezeu. Se jertfesc, cuprind Viaţa şi o dăruiesc, întorcându-se, poate neintenţionat şi inconştient uneori, către partenerul şi tovarăşul lor de viaţă, întorcând toate darurile şi tainele din această luptă a duhului şi a trupului. Această reciprocitate tainică este însă rod al libertăţii şi al dragostei copilăreşti, este consecinţa dragostei celei dăruitoare, şi nu a egoismului supărător şi al lacrimilor tristeţii.
Căsătoria este o taină a dragostei. Şi dragostea este o taină a dispoziţiei, o dispoziţie pe deplin asumată a inimii omului. Ce poate spune omul despre atâtea taine, fără să greşească?...
GIORGOS KORDIS
Fragment din cartea "CRIZA FAMILIEI", Editura Sophia
Cumpara cartea "CRIZA FAMILIEI"
-
Casatoria e o minune pe pamant
Publicat in : Nunta -
Rugaciunea parintilor pentru casatoria fiului lor
Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe -
Cununia si casatoria civila
Publicat in : Drept bisericesc -
Casatoria de levirat
Publicat in : Iudaism
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.