Parintele Haralambie a trecut la cele vesnice pe 1 ianuarie 2001, la varsta de 91 de ani.
Prezenta harului care sălăşluia în Stareţul Haralambie era simţită şi de ucenicii săi
Stareţul, vrând să altoiască în fiii săi duhovniceşti râvna dumnezeiască, le-a descoperit câteva din experienţele sale duhovniceşti. Cu toate acestea, nouă, celor neiniţiaţi, acest lucru ne-a sporit mai mult nedumeririle. Fericitul Stareţ vedea acest lucru şi de aceea încerca împreună cu cuvântul să ne transmită fie şi numai o parte din bogăţia lui duhovnicească.
Un frate începător, care avea mereu gânduri de nedumerire, poate şi de îndoială, stătea într-o noapte într-o strană din biserică şi rostea rugăciunea cu voce tare. „Deodată, povestea el însuşi, am simţit că inima mi s-a înfierbântat. Iar mintea mi s-a îndulcit atât de mult, încât s-a unit cu inima. Ceea ce am trăit în acele clipe nu pot explica în cuvinte. Singurul lucru pe care pot să-l spun este că pentru puţin timp am simţit raiul în inima mea. Aceasta a ţinut două-trei minute. De îndată ce am revenit la starea mea firească, am privit alături şi ce să văd? în strana de lângă mine stătea Stareţul cu metania de trei sute de boabe în mână.
Nu încape îndoială că Stareţul a vrut să-mi împărtăşească puţin din experienţele lui, ca să pot înţelege, fie şi în parte, experienţele lui duhovniceşti, atunci când ne vorbea despre ele. Până atunci parcă îmi vorbise într-o limbă străină."
Ieromonahul P. povesteşte următorul fapt vrednic de admirat, dar în acelaşi timp şi amuzant:
„Când N. era frate începător la Burazeri, mergea primul în chiliuţa Stareţului pentru mărturisire şi sfă- tuire. Stareţul îi primea pe ucenicii săi la spovedanie cam pe la miezul nopţii, cu puţin înainte de slujba obştească din biserică.
De fiecare dată când intra în chilia Stareţului, simţea o mireasmă puternică şi se uita prin chilie să vadă unde este căţuia, dar nu o zărea nicăieri. Aceasta s-a întâmplat trei nopţi la rând. A treia noapte fratele nu s-a mai putut abţine şi l-a întrebat pe Stareţ:
- Gheronda, dar unde este căţuia?
- Fiule, de unde să am aici căţuie?
- Gheronda, dar de unde iese această mireasmă?
- Sârguieşte-te să sporeşti puţin duhovniceşte şi vei vedea cum va ieşi dinlăuntrul tău mireasma Sfântului Duh.
Atunci începătorul a înţeles de unde ieşea acea mireasmă. Acum însă avea altă nedumerire. Uneori mireasma era mai puternică, alteori mai slabă. Din aceasta a dedus că intensitatea miresmei depinde de puterea rugăciunii. De aceea, cu simplitatea specifică începătorilor, îi spunea Stareţului:
- Gheronda, în noaptea aceasta aţi făcut rugăciune foarte puternică.
- De unde ştii, bre înşelatule? îl întreba Stareţul ironizându-l.
Alteori îi spunea:
- Gheronda, în noaptea aceasta rugăciunea a fost mai slabă.
- Bre înşelatule, ce tot îndrugi acolo? îl repezea Stareţul.
Nu ştiu dacă toti, dar cei mai mulţi dintre fiii lui duhovniceşti au simţit această mireasmă. Iar aceasta se datora curăţiei inimii Stareţului, dobândite prin pomenirea neîncetată a preadulcelui nume al lui Hristos.
Cu toate acestea, de multe ori, atunci când cineva îi vorbea despre mireasma din timpul rugăciunii, Stareţul îi atrăgea atenţia, pentru că nu puţini erau cei care se înşelaseră cu mireasma înşelătoare adusă de vicleanul diavol.
Fragment din cartea "Staretul Haralambie - Dascalul rugaciunii mintii", Editura Evanghelismos
Cumpara cartea "Staretul Haralambie - Dascalul rugaciunii mintii"
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.