Tatăl nostru, Carele esti în ceruri! 

§334. Rugăciunea Domnească

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri!

Stihul acesta e ca o înainte-cuvântare a rugăciunii, din care învăţăm:

1) Că Dumnezeu este „adevăratul Tată al creştinilor, şi ei sunt fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Iisus” (Galateni 3, 26). Prin urmare, se cade să-L chemăm cu nădejde, ca pe un Tată, aşa cum fiii cei după trup îşi cheamă părinţii şi îşi tind mâinile către ei în orişice nevoie.

2) Dumnezeu este Unul şi acelaşi Tată al creştinilor; prin urmare, creştinii sunt fraţi între ei, ca unii care au unul şi acelaşi Tată.

3) Ca fraţi duhovniceşti, creştinii sunt datori să aibă dragoste unii faţă de alţii.

4) să se roage lui Dumnezeu unii pentru alţii şi să strige din inimă către Tatăl Ceresc, ca într-un singur glas: Tatăl nostru! „Prin asta ne învaţă”, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, „să facem rugăciune de obşte pentru fraţi - fiindcă nu spune: Tatăl meu, ci Tatăl nostru - să înălţăm rugăciuni pentru trupul de obşte şi să căutăm pretutindeni nu doar folosul nostru, ci şi pe al aproapelui”

5) De vreme ce creştinii sunt fraţi în Dumnezeu, toţi au întru aceasta aceeaşi cinste şi slavă - toţi, zic, stăpânii şi robii, slăviţii şi umilii, bogaţii şi săracii, dregătorii şi cei de rând, ca nişte fraţi; şi drept aceea nu trebuie să se dispreţuiască unii pe alţii, că „una sunt întru Hristos Iisus” (Galateni 3,28). „Astfel”, spune Sfântul Ioan Gură de Aur tâlcuind acest loc, „îndepărtează dintre noi inegalitatea şi arată marea egalitate dintre împărat şi sărac”.

6) Cu câtă grijă trebuie să se păzească de păcate, şi mai vârtos să se asemene prin bune obiceiuri lui Dumnezeu, precum fiii tatălui lor, de vor să-L cheme şi să-L numească
Tată fără mustrare de conştiinţă.

7) De aici se vede că creştinul neîndreptat, câtă vreme nu se îndreaptă şi nu se curăţeşte prin pocăinţă adevărată, nu poate a-L chema pe Dumnezeu cu folos, cu atât mai mult a-L numi Tată şi a grăi această rugăciune. Trebuie negreşit să lase păcatele şi poftele trupeşti, şi să se pocăiască, şi să se depărteze de nedreptate, după învăţătura apostolului: „să se depărteze de la nedreptate tot cel ce numeşte numele Domnului” - căci cum poate să-I spună Tatăl nostru asemănându-se prin obiceiurile sale dobitoacelor sau chiar diavolului ? Fiindcă cei ce îl numesc pe Dumnezeu Tată şi se roagă Tatăl nostru sunt datori să fie fii ai lui Dumnezeu - iar în fii trebuie să fie însuşiri asemenea cu cele ale tatălui. Deci, trebuie negreşit ca, după asemănarea fiului risipitor, să-şi vină întru sine, să se întoarcă la Tatăl şi să îşi recunoască păcatul înaintea Lui cu smerenie: „Tată! Am greşit la cer şi înaintea Ta, şi nu mai sunt vrednic să mă numesc Fiul Tău” {Luca 15, 17-21) - şi după aceea să nu se mai despartă de Tatăl Ceresc, ci să-I slujească din inimă curată şi să aibă împărtăşire cu casnicii Lui, cu adevăraţii creştini adică, şi astfel să înalţe dimpreună cu ei glas de obşte către Dânsul: Tatăl nostru!

8) Se spune: în ceruri nu fiindcă Dumnezeu ar fi cuprins în ceruri, ci ca să îl desprindă de pământ pe rugător şi să-l înalţe către locaşurile cereşti, spune Ioan Gură de Aur; aşijderea şi fiindcă acolo este patria celor aleşi, şi Dumnezeu acolo Se arată pe Sine întru slava Sa, veselind sufletele sfinţilor. Altminteri, Dumnezeu este după fiinţă în orice loc, în cer şi pe pământ, precum cântă psalmistul: „Dumnezeul nostru în cer şi pe pământ” (Psalmii 113, 11). Să vedem în continuare pentru ce le-a poruncit Hristos creştinilor să se roage.

Sfinţească-se numele Tău.

1) Sfinţească-se numele, adică slăvească-se numele Tău, spune Gură de Aur.

2) Asta înseamnă să nu căutăm nimic altceva afară numai de slava lui Dumnezeu. Rugăciune vrednică de cel ce II numeşte Tată pe Dumnezeu, zice Sfântul Ioan Gură de
Aur, este a nu cere nimic mai înainte de slava lui Dumnezeu, ci a da în toate întâietate laudei aduse Lui.

3) Numele lui Dumnezeu este sfânt şi slăvit şi fără să-l proslăvim noi, dar suntem datori să ne străduim ca şi în noi să se slăvească.

4) Numele lui Dumnezeu este proslăvit când cuvântul Lui se propovăduieşte curat şi noi ne îndreptăm după cuvântul Lui viaţa noastră, precum spune Hristos: „aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă lucrurile voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16).

5) Asta n-o putem face singuri, fără harul lui Dumnezeu; drept aceea, rugăm pe Tatăl Cel Ceresc ca El să ne-o dea cu milostivire.

6) Neputinţa noastră se vede din faptul că fără Dumnezeu nu putem face nici un bine, precum spune Hristos: „fără Mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15, 5).

7) Dacă cerem să se sfinţească şi să se slăvească numele lui Dumnezeu, nu trebuie să căutăm din faptele bune slavă numelui nostru.

8) Cine învaţă sau vieţuieşte altfel decât ne învaţă cuvântul lui Dumnezeu, acela nu proslăveşte numele lui Dumnezeu. Drept aceea, ca însuşi Dumnezeu să nu ne lase să ajungem până-ntr-acolo, să ne rugăm Lui: sfinţească-se numele Tău.

Vie împaratia Ta!

SFÂNTUL TIHON DE ZADONSK

Fragment din cartea "ÎNDATORIRILE CREŞTINULUI FAŢĂ DE DUMNEZEU, Editura Sophia

Cumpara cartea "ÎNDATORIRILE CREŞTINULUI FAŢĂ DE DUMNEZEU"

• Rugaciunea - Tatal nostru
  Publicat in : Editoriale
• Tatal nostru
  Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe
• Talcuire la Tatal nostru - Sfantul Nicolae Velimirovici
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Modelul rugaciunii: Tatal Nostru
  Publicat in : Religie

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: