Creștinii ortodocși fug de canoane ca dracul de tămâie. Mulți creștini nu ajung la un duhovnic, deoarece le este teamă de canon. Orice duhovnic, după spovedania penitentului trebuie să aplice un canon personal, în funcție de gravitatea păcatului. Cât de mare sau cât de mic ar trebui să fia acest canon? Aici e problema? Unii duhovnici, de pildă Părintele Cleopa, merg pe canoane mari care cuprind 1-2 acatiste, paraclise și multe rugăciuni și pe oprirea de la împărtășit pentru câțiva ani. Alți duhovnici, de pildă Părintele Arsenie, merg pe canoane mici, țin cont de specificul fiecărei persoane, de serviciu, de starea socială, dar mai ales de starea duhovnicească a penitentului, de trăirea clipei. Părintele Arsenie Papacioc spunea că ”Orice clipă, orice suspin, poate fi o rugăciune!” sau mai spunea ”Tipic, tipic, și la inimă nimic!”.
Or, canonul personal, nu este o pedeapsă pe care duhovnicul ține neapărat să o aplice, dar are și el la rându-i obligația morală să respecte niște rânduieli bisericești, niște canoane bisericești. Canonul acesta nu este o pedeapsă, ci o măsură bisericească de îndreptare a penitentului, de a-l determina, motiva să meargă pe calea lui Hristos. Nu intrăm în detalii să spunem epitimiile pentru fiecare păcat în parte. Originea epitimiilor ține de începuturile Bisericii. Vă amintiți de faptul că la începutul Bisericii creștine, mărturisirile erau publice și se făceau în biserică, în văzul tuturor. Prin consacrarea mărturisirii tainice, această procedură a fost înlocuită prin „epitimii”, prin „canoane” (postire, rugăciune, mătănii, oprirea de la Sfânta împărtășanie). Sfântul Vasile cel Mare ne spune: „Este lucru de mare rușine ca cei bolnavi la trup să arate încredere în medicul lor, să ia medicamentele pe care i le prescriu, să accepte să fie operați, să fie cauterizați, adică să-l vadă pe medic ca pe binefăcătorul lor, iar pe duhovnicii, care ne dau epitimii, spre vindecarea sufletului nostru, să-i privim cu alți ochi”.
Există deosebire intre sancțiunile prevăzute de canoane și sancțiunile prevăzute de legile statului? Categoric, da. Astfel, pe când canoanele au la baza adevărurile de credință și sunt inspirate de iubirea față de semeni, legile se bazează pe dreapta rațiune și promovează dreptatea. Canonul, inspirat din cuvântul Domnului, care spune să iertam de 70 de ori câte șapte aproapelui care a greșit (Matei 28, 22) conține sancțiuni mult mai ușoare, în comparație cu legea, care, vrând să restabilească ordinea și să asigure conviețuirea pașnica între membrii societății, conține pedepse mult mai aspre. În Biserică, numai în cazuri de grele abateri de la dreapta credință sau când s-ar primejdui grav unitatea Bisericii canoanele prevăd sancțiuni aspre, ca anatematizarea cuiva prin excluderea lui din comunitate; însă și în acest caz dacă respectivul își îndreaptă purtarea și părerile, poate fi reprimit în comunitatea fraților. În sfârșit, în canoane se dă o mare importanță intenției care a dus la săvârșirea unui act, pe când pentru aplicarea legii se are în vedere, în primul rând fapta în sine și apoi circumstanțele.
Prin epitimie cei "dezlegați" primesc de la duhovnic, ”doctoria” ce le asigură rămânerea în har. Cei "nedezlegați" sunt îndrumați prin epitimie să ajungă la pocăință sinceră și-n ultimă instanță la dezlegarea de păcat. De altfel, în ultima vreme și în legislația civilă se vede, mai ales la noi, preocuparea legiuitorilor și a autorității de stat ca prin sancțiunile prevăzute de legi să se obțină nu numai asigurarea ordinii sociale în stat, ci și redresarea și recuperarea delicvenților și infractorilor în circuitul muncii și al vieții sociale. Epitimiile pot fi micșorate sau ridicate definitiv de cei care le dau, de cei care sunt înzestrați cu puterea "de a lega și dezlega păcatele" adică de apostoli și de urmașii acestora, de episcopi, ca unii care au primit prin succesiune harul Sfântului Duh și de preoții cărora li s-a dat acest drept de episcopii respectivi.
Tânăr fiind, ultima dată când am ajuns la Părintele Paisie Olaru, la mănăstirea Sihăstria, m-a privit în ochi, m-a bătut pe umăr și cu o blândețe rară mi-a spus cuvintele: ”Să faci oleacă de canon, în fiecare zi! Amin!”
Ștefan Popa
Stefan Popa
-
Pocainta neintrerupta - sursa a vietii duhovnicesti autentice
Publicat in : Credinta -
Pocainta si marturisirea: o taina uitata
Publicat in : Credinta -
Pocainta, transformare a mortii in inviere
Publicat in : Morala -
Rugaciune de pocainta
Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.