Părintele Valerian: Cu adevărat trăim un moment unic în istoria Ortodoxiei, cel puţin nu cunosc ca dorinţa de a ne închina la un Cuvios Părinte să plece dintr-un loc al cifrelor, al grijii pentru ziua de mâine, în care cumva este încălcată porunca lui Hristos: "Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, de ziua de mâine Mă îngrijesc Eu, ce să vă dau să mâncaţi, ce să vă dau să beţi, ce să îmbrăcaţi" şi îndrăznesc să spun cu frica lui Dumnezeu, fericită ţară este aceea care are astfel de oameni, astfel de persoane.

Acolo unde stăm noi e linişte şi pace. Ajung zvonuri prin dumneavoastră despre această lume. Se vorbeşte de multe ori de România, care este o ţară săracă, pauperizată în forţă, lovită din toate părţile, dar noi vedem nişte oameni care urcă o oră, o oră şi jumătate, pe căldură sau în noroaie, înfruntă zăpezi mari ca să fie împreună cu noi şi să-I dăm slavă lui Dumnezeu, să dăm slavă Maicii Domnului, să cinstim pe Părinţii acestui pământ, care se roagă pentru noi în ceruri pentru mântuirea noastră.

Dacă ne-am opri puţin din alergătura aceasta, câteodată atât de inutilă, am vedea că suntem nişte oameni fericiţi. Ii trebuie atât de puţin omului ca să fie liber şi îi
trebuie atât de multă caznă ca să se înrobească păcatului şi morţii veşnice! Cuviosul Ghelasie Isihastul, ne învaţă acest lucru, ne-a învăţat atâta vreme cât a fost în viaţă, ne învaţă prin lucrările lui pe care le-a lăsat şi pe care vi le recomand, rugându-vă să nu vă împiedicaţi de limbajul pe care el l-a creat ca taină. Aţi auzit ce-a spus: "Taina se deschide tot prin taină", nu poţi forţa taina; slavă lui Dumnezeu, nu poţi forţa pe Dumnezeu prin raţiune omenească, trebuie să te laşi cucerit şi supus de El, ca să devii ceea cc te-a făcut, fiul lui Dumnezeu la rândul tău.

Este minunat şi mulţumim lui Dumnezeu şi Maicii Domnului, tuturor Sfinţilor şi puterilor cereşti, dar şi acestor oameni minunaţi, care au înlesnit întâlnirea noastră de astăzi. Mă uit în sală şi toată acea frică şi emoţie pe care am avut-o venind aici dispare, pentru că mă simt între fraţii şi surorile mele, mă simt ocrotit de Părinţii mei, în această sală în care se vorbeşte despre cifre şi de lucruri exacte există, pluteşte voia lui Dumnezeu şi în voia lui Dumnezeu se înscrie şi viaţa veşnică a Cuviosului Ghelasie.

Pentru cei care l-aţi cunoscut personal, pentru cei care au fost scoşi din greutăţile, noroaiele sau temniţele în care se aflau, ştim de ce se cheamă Chipul iubirii dumnezeieşti. Pe ceilalţi îi rugăm să vină să se aşeze la masa pe care cu atâta dărnicie, dar şi cu atâta sacrificiu şi nevoinţe peste fire, le-a dăruit-o, la porunca lui Dumnezeu, Cuviosul Ghelasie Isihastul. Nu ştiu dacă ştim ce înseamnă dragoste, dar ştiu că nădăjduim s-o aflăm şi să ne întâlnim cu ea. Iată, puteţi urmări acest minunat film făcut de un student, a cărui credinţă n-o cunosc, a venit, a spus că are un examen şi că tema este Mănăstirea Frăsinei, l-am îndrumat la Cuviosul Ghelasie, care era într-o suferinţă peste fire, a făcut ascultare la ceea ce l-a povăţuit Cuviosul Ghelasie, şi-a ieşit ceea ce aţi văzut.

Tema a patra a filmului se cheamă viaţa şi începe cu moartea, cu mormântul, cu cimitirul, acesta este hotarul peste care Cuviosul Ghelasie a sărit, a zburat, strivin- du-se pe sine, pentru a se elibera mai întâi pe el şi apoi şi pe noi, cei care-i vom urma lui Hristos, împlinindu-i poruncile. Şi vom cere ajutorul Lui în momentele de neputinţă, în tot războiul acesta în care ne aflăm noi, creştinii, de două mii de ani, căci a spus-o Mântuitorul: "Cine-Mi urmează Mie, va avea aceeaşi soartă ca şi Mine"... Dar cu câtă bucurie dorim să avem aceeaşi soartă! De aceea cred că această ţară este o ţară fericită, privind şi la amintirea Părintelui Ghelasie reţinută pe peliculă sau audio, uitându-mă la ceea ce a reuşit să-mi sădească cu atâta greutate în suflet şi uitându-mă la dumneavoastră. Dumnezeu şi Avva Ghelasie şi Maica Domnului să ne povăţuiască şi noi să facem ascultare, ca să ne putem întâlni mai departe şi-n această viaţă, dar şi dincolo de hotarul de taină.

Doar atâta aş vrea să spun, ca să adâncesc înţelegerea acestui moment, că nu sărbătorim un mare filozof, un mare scriitor, un mare pictor, un mare poet, un mare om de ştiinţă. Ne-am adunat aici să cinstim Chipul iubirii dumnezeieşti, care are un nume; am găsit un nume în această ţară, Cuviosul Ghelasie, şi prin Sfintele Scripturi, atât cât îmi este mie dat să înţeleg, am rămas uimit să văd, cât de perfect şi desăvârşit călca Părintele Ghelasie pe urmele cuvintelor Domnului nostru Iisus Hristos.

Dragostea Cuviosului Ghelasie Isihastul a fost asemenea dragostei lui Hristos către noi, asemenea cu cea a lui Dumnezeu către noi, deopotrivă cu iubirea sinceră,
din inima curată, cu fapta şi adevărul, fierbinte, ce vine de la Dumnezeu, şi ca rod al Duhului Sfânt. S-a născut din dreapta credinţă, pentru că dreapta credinţă lucrează prin dragoste, care este legătura unirii, este totalitatea perfecţiunilor. Darurile Părintelui au fost toate dublate de dragostea asemenea celor mai mari jertfe şi Cuviosul a înţeles să se jertfească pe sine, pentru noi, ca Hristos.

Am găsit o rugăciune a Părintelui Ghelasie, îngăduiţi-mi s-o citim: "Iată-mă Doamne, Părinte a toate, îmbrăcat în chipul Fiului Tău, vin şi eu, făptura Ta, şi stau cu închinare în faţa Ta, într-o fericită oprire de taină, în care-aş dori să stau o veşnicie. Fac altar de taină din chipul Fiului Tău, şi transfigurat, prefăcut şi eu în chipul de fiu de creaţie, iată-mă primit în faţa Ta, unde nu poate sta nimeni decât în chipul Fiului Tău, peste care se odihneşte Duhul Preasfânt. Rugăciunea mea de făptură este altar, chip de fiu şi ritual de a sta la hotarul iubirii de fiu, că iubirea este rugăciunea".

Cuviosul Ghelasie Isihastul este chipul iubirii dumnezeieşti, pentru că ne-a scos pe fiecare dintre noi din mocirlele, prăpăstiile şi grozăviile în care singur ne aruncasem, pentru că ne-a făcut ucenicii lui şi prin el, ai lui Hristos, pentru că umblăm în lumină, adică în dreapta credinţă, atât cât ne este dat fiecăruia, şi atât cât râvnim noi a umbla în lumină, pentru că ne-a făcut să iubim pe fraţii, dar mai cu seamă pe vrăjmaşii noştri. Cuviosul Ghelasie a împlinit desăvârşit porunca „întoarce şi obrazul celălalt, binecuvântează pe cel ce te blestemă”, pentru că după şapte ani de la plecarea sa nu am slăbit cu Darul lui Dumnezeu, pentru mijlocirile Părintelui în dragostea faţă de el şi dc Ortodoxie, ci iată-ne acum, aici, de-abia punând început, după şapte ani.

Nădăjduim la mai mult, pentru Domnul, pentru Cuviosul Ghelasie, pentru că ne-ar fi foarte greu fără povăţuirile lui, venite din împărăţia lui Dumnezeu. "Cele nelucrate ale mele au văzut ochii Tăi şi-n cartea Ta se vor scrie...", spune psalmistul. Vreau să nu uitaţi că în acest moment este cinstirea unui om pe care-l dorim în Sinaxar, în Sinaxarul Sfinţilor Părinţi ai noştri. Rugaţi-vă lui, rugaţi-vă lui Dumnezeu şi Maicii Domnului, şi tuturor Sfinţilor şi puterilor cereşti să înlesnească celor care au puterea să lumineze ca să se aplece cu adevărat asupra vastei opere, lucrării dumnezeieşti pe care ne-a lăsat-o Cuviosul Ghelasie.

O să citesc cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos: "Poruncă nouă dau vouă, să vă iubiţi unul pe altul, precum eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul, întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii". "Doamne, l-a întrebat Simon Petru, unde te duci?” Răspuns-a Iisus: "Unde mă duc eu tu nu poţi să-mi urmezi mie acum, dar mai târziu îmi vei urma". Zis-a Petru Lui: "Doamne, de ce nu pot să urmez ţie acum? Sufletul meu îl voi da pentru Tine" Iisus i-a răspuns: „Vei pune sufletul tău pentru mine? Adevărat, adevărat zic ţie că nu va cânta cocoşul până ce nu te vei lepăda de Mine de trei ori”. Mântuitorul spune: "In lume necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea". A biruit-o, numai să urmăm poruncilor Lui. Am să amintesc patru repere pe care Părintele Ghelasie Cuviosul ni le-a lăsat pentru a dibui calea spre mântuire: să nu te contrazici, să nu te alarmezi, nu-ţi arăta nevoinţa, nu blama răul. Acestea sunt cei patru stâlpi pe care ne putem ridica cetatea stătătoare a sufletului nostru, veşnică şi de nebiruit.

1 Colocviul dedicat personalităţii şi operei părintelui Ghelasie de la Frăsinei, A.S.E. Bucureşti, 2009.

PĂRINTELE VALERIAN

Fragment din cartea "DIALOGURI LA HOTARUL DE TAINĂ", Editura Platytera

Cumpara cartea "DIALOGURI LA HOTARUL DE TAINĂ"

 

• Tainele savarsite in afara Bisericii
  Publicat in : Dogma
• Tainele Rugaciunii lui Iisus
  Publicat in : Religie
• Tainele sufletului
  Publicat in : Religie

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: