Cuvantul I.P.S. Teodosie Arhiepiscop al Tomisului adresat locuitorilor Noviodunumului (Isaccea de astazi - locul martirajului celor patru sfinti mucenici), dupa savarsirea slujbei Acatistului, la Biserica „Sfantul Gheorghe”, cu ocazia procesiunii cu moastele Sfintilor Mucenici: Zotic, Atal, Camasie si Filip.
Cine au fost sfintii martiri Zotic, Atal, Camasie si Filip? Ei au fost candva cetateni ai acestui oras. Aici s-au sfarsit, aici s-au mucenicit. Dar sfintele lor moaste au fost luate de crestinii evlaviosi si duse la Niculitel unde li s-a pregatit martirion deasupra bisericii episcopale de acolo, ca sa fie cinstiti dupa cuviinta. Au venit insa vremuri tulburi pentru aceste tinuturi. Biserica a fost daramata, dar sfintele lor moaste au ramas ca un odor al credintei si al evlaviei in martirionul ce a fost descoperit dupa multe secole in anul 1971. Se implinesc anul acesta 35 de ani de cand s-au descoperit aceste sfinte moaste. Cel mai scump si sfant odor al Dobrogei pana in timpul acela. Pentru ca au fost gasite sfintele moaste asa cum au fost puse ele, cu buna cuviinta, de crestinii care le-au cinstit cu multa evlavie si cu multa simtire.
Cine sunt acesti sfinti? Sunt cu adevarat cei mai luminosi vietuitori ai acestui oras. Ei au venit astazi sa va lumineze pe toti. Au venit sa va dea raze din lumina cea dumnezeiasca. Harul lui Dumnezeu salasluieste nu numai in cer ci si intru sfintii lui Dumnezeu in care Dumnezeu a coborat milele sale. Si iata, mila lui Dumnezeu a coborat in sfintele moaste ale acestor soldati. Care n-aveau numai grija sabiei ci aveau si grija sabiei duhului, grija rugaciunii neincetate. De aceea ei erau pregatiti de moarte in orice clipa. Aveau in mintea si in inima lor aceasta dorinta sa nu se desparta de Dumnezeu niciodata. Au fost amenintati prin porunca imparateasca si prin poruncile dregatorilor. Prin comandantii lor au fost amenintati. Sa nu mai fiti crestini! Li s-a spus. De veti ramane crestini, veti muri! Dar ei au raspuns cu bucurie si cu dragoste: Daca vom muri numai pentru vina ca suntem crestini, ne-am bucura sa primim aceasta cununa a mortii, care nu-i pentru noi o rusine ci este o cinste si o bucurie. Ei nu s-au inspaimantat nici un pic de moarte.
Ei si-au dorit unirea cu Dumnezeu. Si iata, unirea cu Dumnezeu au dobandit-o pentru ca si-au lasat trupurile firave pe pamant iar sufletele au fost inaltate la cer. Si nu s-au despartit sufletele de trupuri pentru ca sufletele lor s-au imbracat in lumina Harului si s-au suit in Imparatia lui Dumnezeu cea Cereasca. Dar pentru ca au dus viata sfanta, pentru ca au marturisit pe Hristos cu sangele lor, cu durerea vietii lor, cu dragostea lor fata de credinta, nici trupurile lor nu s-au vestejit. Razele Harului care au imbracat sufletele lor, au imbracat si trupurile lor. De aceea, dupa moarte, trupurile lor straluceau si crestinii au simtit mireasma sfinteniei lor. De aceea le-au asezat cu cinste si cu bucurie si cu evlavie in cripta de la Niculitel. Dumnezeu a vrut sa ramana ascunse multe veacuri. Si cand credinta crestina era mai prigonita, in anul 1971, atunci a slobozit Dumnezeu ploaie din cer, cum nu mai fusese pana atunci multe sute de ani. Acea ploaie a dat tarana la o parte si a aratat odorul unde salasluiau sicriasele cu sfintele moaste ale celor patru martiri si inca a doi martiri.
De aceea, iata, noi avand aceasta bucurie, ca Prea Sfintitul Gherasim, care numai in anul acesta a lipsit, din binecuvantate pricini, dar cred ca la anul va veni din nou, Prea Sfintitul Gherasim care era episcop atunci aici, cu numele de Constanteanul, a luat sfintele moaste si le-a dus la sfanta Manastire Cocos. Si iata, avem un odor scump. Un dar care nu are pret. Ca darul acesta al sfintelor moaste este mai presus decat orice. In sfintele moaste este Darul lui Dumnezeu. Este Harul sfant al Sau. Cu ce vom masura, cu ce vom cantari noi Darul lui Dumnezeu? Cu nimic nu vom putea! Darul lui Dumnezeu ne copleseste. De aceea, sa ne inchinam cu evlavie la sfintele moaste ale sfintilor patru martiri: Zotic, Atal, Camasie si Filip. Dar asa cum am auzit in rugaciune, si la moastele Sfantului Apostol Andrei, avand o particica din sfintele moaste aici, pentru ca el a semanat aici credinta. Prin el a venit lumina Evangheliei, si iata, sfintii cei patru au sorbit din cupa intelepciunii din care a revarsat sfantul Andrei pe pamnatul acesta al Dobrogei.
Fiti fericiti!, locuitori ai Noviodunumului - Isaccea de astazi - ca v-au venit cei mai de seama localnici de odinioara, cei mai vrednici cetateni, cetateni impreuna cu noi dar si casnici ai lui Dumnezeu. Sa-i faceti fiecare din casnici ai lui Dumenzeu si casnici ai dumneavoastra. Primiti-i in sufletele fratiilor voastre! Imbratisati-i, sarutati-i, dati-le doririle sufletelor fratiilor voastre! Cereti-le ajutor, har si intelepciune! Cereti-le bucurie sfanta! Cereti-le sfintenie! Cereti-le tot ce este necesar pentru iertarea pacatelor si pentru mantuire!
De aceea ne rugam cu adanca smerenie si cu evlavie, inaintea sfintelor moaste zicand: Sfintilor Mucenici, Zotic, Atal, Camasie si Filip, care pentru numele lui Dumnezeu ati rabdat si viata voastra v-ati jertift ca sa ramaneti robi ai lui Hristos si ostasi ai lui Dumnnezeu, faceti-ne si pe noi robi ai lui Hristos si ai Tatalui Ceresc, ca si noi sa cautam mai intai Imparatia lui Dumnezeu si Dreptatea Lui si celelalte se vor adauga noua. Amin.
Isaccea
Sambata 03.06.06; ora: 17.30
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.