Pastorala Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane la Duminica Ortodoxiei, 2007

Pastorala Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane la Duminica Ortodoxiei, 2007 Mareste imaginea.


Pastorala Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane la Duminica Ortodoxiei, 2007

Iubitului nostru cler si dreptmaritorilor crestini din cuprinsul Patriarhiei Romane,
Har, mila si pace de la Dumnezeu Tatal, iar de la noi arhieresti binecuvantari!

Iubiti credinciosi si credincioase,

Viata noastra spirituala este o permanenta calatorie impreuna cu Hristos, avand ca sprijin si calauza randuielile liturgice ale Sfintei Biserici, savarsite in praznicele si sarbatorile anului bisericesc, ca adevarate popasuri duhovnicesti. Tinta acestei calatorii este Invierea Domnului, act unic si mantuitor, la care ajungem retraind intreaga viata si activitate a Mantuitorului Hristos si urmandu-L, prin nevointele noastre, pe drumul Golgotei, prin a carui Jertfa ne-a impacat cu Tatal si ne-a adus din moarte la viata.

Pregatirea credinciosilor pentru a putea urca impreuna cu Domnul pe drumul cel greu al Crucii se face prin jertfa Postului Mare.

Timp de 47 de zile, efortul ascetic personal al fiecaruia, prin postul alimentar, prin curatirea de pacate, prin milostenie, prin paza sfintelor porunci, se contopeste in lucrarea sfintitoare a Bisericii, care transforma tristetea pocaintei in bucurie pascala. Bucuria Invierii va marca apoi tot restul anului liturgic, fiecare duminica devenind o zi de Pasti.

In vederea acestui efort spiritual, cu sase duminici inainte de "urcusul final" spre Inviere, Sfanta Biserica ne ofera tot atatea popasuri duhovnicesti, in care vom afla, din cuvantul inspirat al Sfintei Evanghelii, care sunt conditiile pe care trebuie sa le indeplinim pentru a ne angaja in aceasta "calatorie spre cerul biruintei" si a o putea finaliza ca urmatori ai lui Hristos. Astfel, avem mai intai nevoie de smerenie in rugaciune precum vamesul, de pocainta prin care ne intoarcem la casa parinteasca din exilul pacatului precum fiul risipitor, de iubirea fata de aproapele, criteriul Judecatii Obstesti si de iertarea celor ce ne gresesc, virtute fara de care nici un efort spiritual nu este deplin.

Duminicile Postului Mare ne calauzesc si ele spre Inviere prin accentuarea ortodoxiei si ortopraxiei credintei noastre. In prima duminica, numita a Ortodoxiei, se comemoreaza biruinta asupra iconoclastilor la Sinodul de la Constantinopol din 843, iar duminicile urmatoare ne ofera model de traire a dreptei credinte prin Sfantul Grigorie Palama, Sfantul Ioan Scararul si Sfanta Maria Egipteanca.

Iubiti credinciosi,

Astazi, in Duminica Ortodoxiei, Sfanta Biserica ne ofera un element esential al identitatii noastre ortodoxe: cinstirea sfintelor icoane. Timp de peste un secol, unii imparati bizantini au dus un aspru razboi impotriva icoanelor lui Hristos, ale Maicii Sale si ale sfintilor Lui, au condus persecutii impotriva credinciosilor, monahilor, teologilor si clericilor care le venerau si le aparau, vazand in ele dovada vizibila a Intruparii lui Dumnezeu si a mantuirii oamenilor. Era atacata nu doar dogma centrala a Bisericii - Intruparea -, ci si spiritualitatea ortodoxa, efortul omului de asemanare cu chipul luminos al lui Hristos, precum si modul concret al prezentei Bisericii in lume. Imparatii iconoclasti doreau un crestinism secularizat, subordonat statului si controlat direct de puterea imperiala.

Represiunile lor s-au lovit insa de rezistenta tenace, pana la martiriu, a credinciosilor, calugarilor, teologilor si ierarhilor de seama ai vremii. Acestia au stiut sa apere nu doar legitimitatea teologica si duhovniceasca, ci si sensul autentic crestin al prezentei Bisericii in societate. Aparand icoanele, chiar cu pretul vietii, ei au aratat ca Biserica adevarata este cea care, in cuvintele Sfantului Pavel, comunica oamenilor "taina dreptei credinte", si anume a credintei ca: "Dumnezeu S-a aratat in trup, S-a indreptat in Duhul, a fost vazut de ingeri, a fost propovaduit intre oameni; a fost crezut in lume si S-a inaltat intru slava" (I Timotei 3, 15-16).

Iubiti fii duhovnicesti,

Bisericile noastre ortodoxe pline de icoane sunt cele care mijlocesc in chip concret lucrarea de apropiere a lui Dumnezeu de oameni si a oamenilor de Dumnezeu, dandu-ne putinta de a simti efectiv prezenta mantuitoare si sfintitoare a lui Hristos si a sfintilor Lui in viata fiecaruia dintre noi. In biserici, crestinii ortodocsi primesc la dumnezeiasca Liturghie atat Cuvantul scripturistic, cat si Trupul si Sangele euharistic ale lui Iisus Hristos, Cel rastignit si inviat. Dar pe langa Cuvantul si Trupul Domnului, noi primim si Fata blanda si luminoasa, plina de har si impacare a Persoanei Lui divino-umane. Asa cum scria marele nostru teolog, parintele Dumitru Staniloae, Hristos vrea sa comunice permanent oamenilor nu doar cuvantul Sau, ci si "Fata Sa, in Care se cuprind concentrat toate cuvintele Sale" si care "comunica nu numai intelesuri, ci si putere si viata. Credinciosii vor sa aiba cu ei pana la sfarsitul veacurilor nu numai cuvantul lui Hristos, ci si Fata Lui umana si prin ea "Fata" Dumnezeirii (.). Caci, fara Fata Lui, in care e concentrata toata intimitatea si caldura fata de oameni, cuvantul ar fi distant si teoretic" [1].

Icoana ni se descopera printr-un limbaj spiritual propriu din doua domenii: istoric si teologic, fiind lipsita de cea mai mica forma de agresiune.

Limbajul istoric al icoanei ne aminteste de evenimentele sfinte din istoria mantuirii si ne indreapta spre Imparatia cerurilor, oferindu-ne posibilitatea de a vedea spiritual cele ce nu se pot vedea si percepe prin simturi. Prin icoana sfanta se descopera Dumnezeu in inima noastra, dupa cum spune Sf. Ioan Damaschin: "Ceea ce este cuvantul pentru auz, aceea este icoana pentru vaz, caci cu ajutorul mintii ne unim cu icoana" [2]. Asadar, Evanghelia si icoana nu pot fi despartite una de cealalta.

Icoana ne vorbeste, de asemenea, tainic-teologic si ne cheama la rugaciune, devenind prin sfintire "locul unei prezente harice", facand legatura intre noi si persoana sfanta zugravita pe ea, dupa cuvantul Sfantului Apostol Pavel, care zice: ".noi privim ca intr-o oglinda cu fata descoperita slava Domnului." (II Corinteni 3, 18).

Intre icoana si cel zugravit pe ea exista o legatura harica primita prin sfintirea ei, adica o apropiere nemijlocita de Hristos si de Sfintii Lui, facandu-o astfel vrednica de cinstire, dupa cum ne invata Sfintii Parinti ai Bisericii: "Daca nu te inchini icoanei - spune acelasi Sf. Ioan Damaschin -, nu te inchini nici Fiului lui Dumnezeu, care este icoana vie a nevazutului Dumnezeu si chip cu totul asemenea. Ma inchin icoanei lui Hristos, ca unul ce este Dumnezeu intrupat, icoanei Nascatoarei de Dumnezeu, Stapana tuturor, ca una ce este Maica Fiului lui Dumnezeu, icoanei sfintilor, ca unii ce sunt prietenii lui Dumnezeu (.); ma inchin icoanei acelora care au trait calcand pe urmele Lui, zugravesc biruintele si patimirile lor, pentru ca prin ele ma sfintesc si ma aprind de ravna de a le imita. Caci cinstea adusa icoanei se indreapta catre cel infatisat in icoana", spune dumnezeiescul Vasile [3].

Iubiti fii duhovnicesti,

Lupta pentru icoana a fost lupta pentru Fata luminoasa a lui Hristos, pe care este rezumata intreaga credinta si viata crestina, intreaga Ortodoxie. Biruinta smerita prin martiriu si marturie a sfintelor icoane in Bizant a fost triumful Ortodoxiei asupra iconoclasmului secularizator al Imperiului bizantin. In epoca noastra, locul ideologiilor totalitare a fost luat de alte forme subtile de ratacire a persoanei umane, de la adevarul credintei. In numele unui respect pentru om, gresit inteles, dupa 17 ani de la caderea comunismului, vedem cu durere ca si la noi Ortodoxia si icoanele ei redevin tinta unor atacuri nedrepte. O arata cele doua campanii agresive din toamna anului 2006 pentru eliminarea orei de religie din invatamantul public, precum si a icoanelor din scoli. Un nou iconoclasm incearca sa-L alunge pe Hristos din constiinta publica, sa-i priveze pe copii de invatarea dreptei credinte si de contemplarea Fetei Lui divino-umane.

Prezenta icoanelor in scoli depaseste rolul de mijloc didactic intuitiv pe care il poate avea la ora de religie, ele fiind imagini sfinte si sfintitoare care ofera autoritate divina in formarea intelectuala si spirituala a tinerei generatii.

Iubiti frati si surori intru Hristos Domnul,

Ortodoxia adevarata nu este o religie abstracta. Nu promoveaza numai idei si valori, ci realizeaza comuniunea intre Dumnezeu si oameni si a persoanelor intreolalta. A fi ortodox inseamna a cinsti chipul lui Dumnezeu atat in Hristos, cat si in aproapele nostru, inseamna a impleti credinta cu fapta buna, rugaciunea cu lucrarea, asceza cu slujirea, caci "credinta fara fapte este moarta" (Iacob 2, 20). Sa ne aducem aminte de inspiratele cuvinte ale Epistolei catre Diognet (din anul 190 d. Hr.): "Cum nu-l vei iubi pe Cel Care, mai inainte de a-L iubi tu, te-a iubit atat? Daca-l vei iubi, vei fi imitator al bunatatii Lui. Sa nu te minunezi daca un om poate fi imitator al lui Dumnezeu!" [4].

Iubirea aproapelui o invatam si o traim in cadrul Sfintei Liturghii, impartasindu-ne din Filantropia divina, din iubirea lui Dumnezeu fata de om, pentru a bucura si imbogati pe altii din prisosul bucuriei noastre. Insasi castigarea Imparatiei Cerurilor, pe care ne-o arata Jertfa Euharistica, este a celor care au hranit, imbracat si cercetat pe cei sarmani si in nevoi, conform sentintei Judecatii celei de obste (Matei 25, 34). Prin faptele noastre bune "ne imbogatim in Dumnezeu"(cf. Luca 12, 21), prin impreuna-lucrare cu harul lui Dumnezeu, pentru mantuirea sufletului nostru.

Ca in fiecare an, pentru a ne dovedi prin fapte Ortodoxia concreta, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane cheama si acum pe toti slujitorii sfintelor altare si pe toti credinciosii sa sustina cu aceeasi ravna traditionala colecta pentru Fondul Central Misionar. Din acest fond sunt ajutate si impodobite biserici aflate in constructie si reparatie, sunt intretinute parohii nevoiase si asezaminte sociale ale Bisericii - cantine, orfelinate, camine pentru batrani - si e sustinut programul filantropic al Bisericii noastre pentru cei aflati in lipsuri si pentru romanii ortodocsi din afara Tarii. Sa nu ramanem deci nepasatori fata de aceasta sporire in iubire si solidaritate, aducandu-ne aminte de cuvintele Apostolului: "Facerea de bine si darnicia nu le dati uitarii, caci cu jertfe ca acestea se multumeste lui Dumnezeu" (Evrei 13, 16); "Fiecare sa dea cum socoteste cu inima sa, nu cu parere de rau sau din sila, caci Dumnezeu iubeste pe cel ce da cu voie buna" (II Corinteni 9, 7), "caci daca e bunavointa, bineprimit este darul dupa cat are cineva, nu dupa cat nu are" (II Corinteni 8, 12).

Jertfind putin din prisosul nostru pentru semenii nostri, vom castiga pentru noi la dreapta judecata prisosul milei lui Dumnezeu, inaintea Caruia vom da socoteala pentru inmultirea talantului Ortodoxiei noastre nepieritoare in Imparatia Invierii. De aceea, intarim chemarea noastra prin cunoscuta binecuvantare si mijlocire din Liturghia Sf. Vasile cel Mare: "Pomeneste, Doamne, pe cei ce aduc roade si fac bine in sfintele Tale biserici si isi aduc aminte de cei saraci. Rasplateste-le lor cu bogatele si cerestile Tale daruri. Daruieste-le lor cele ceresti in locul celor pamantesti, cele vesnice in locul celor vremelnice; cele nestricacioase in locul celor stricacioase" [5].

Presedintele Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane

+Teoctist,

Arhiepiscopul Bucurestilor, Mitropolitul Munteniei si Dobrogei, Loctiitor al Cezareei Capadociei si Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

+ Daniel,

Arhiepiscopul Iasilor si Mitropolitul Moldovei si Bucovinei

+ Laurentiu,

Arhiepiscopul Sibiului si Mitropolitul Ardealului

+ Bartolomeu,

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului si Mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului

+ Teofan,

Arhiepiscopul Craiovei si Mitropolitul Olteniei

+ Nicolae,

Arhiepiscopul Timisoarei si Mitropolitul Banatului

+ Petru,

Arhiepiscopul Chisinaului, Mitropolitul Basarabiei si Exarh al Plaiurilor

+ Serafim,

Mitropolitul Mitropoliei Ortodoxe Romane a Germaniei, Europei Centrale si de Nord

+ Iosif,

Mitropolitul Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

+ Teodosie,

Arhiepiscopul Tomisului

+ Nifon,

Arhiepiscopul Targovistei

+ Pimen,

Arhiepiscopul Sucevei si Radautilor

+ Andrei,

Arhiepiscopul Alba Iuliei

+ Nicolae,

Arhiepiscopul Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane in America si Canada

+ Gherasim,

Episcopul Ramnicului

+ Eftimie,

Episcopul Romanului

+ Epifanie,

Episcopul Buzaului si Vrancei

+ Calinic,

Episcopul Argesului si Muscelului

+ Ioachim,

Episcopul Husilor

+Casian,

Episcopul Dunarii de Jos

+ Timotei,

Episcopul Aradului, Ienopolei si Halmagiului

+ Lucian,

Episcopul Caransebesului

+ Sofronie,

Episcop al Episcopiei Ortodoxe Romane a Oradiei, Bihorului si Salajului

+ Justinian,

Episcopul Episcopiei Ortodoxe Romane a Maramuresului si Satmarului

+ Nicodim,

Episcopul Severinului si Strehaiei

+ Damaschin,

Episcopul Sloboziei si Clarasilor

+ Ioan,

Episcopul Covasnei si Harghitei

+ Galaction,

Episcopul Alexandriei si Teleormanului

+ Ambrozie,

Episcopul Giurgiului

+ Daniil,

Episcop-Loctiitor (Administrator) al Episcopiei Daciei Felix

+ Vincentiu Ploiesteanul,

Episcop-Vicar Patriarhal

+ Ciprian Campineanul,

Episcop-Vicar Patriarhal

+ Sebastian Ilfoveanul,

Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor

+ Varsanufie Prahoveanul,

Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor

+ Calinic Botosaneanul,

Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iasilor

+ Visarion Rasinareanul,

Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sibiului

+ Gurie Gorjeanul,

Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Craiovei

+ Paisie Lugojanul,

Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Timisoarei

+ Irineu Bistriteanul,

Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului si Clujului

+ Vasile Somesanul,

Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului si Clujului

+ Sofian Brasoveanul,

Episcop-Vicar la Mitropolia Ortodoxa Romana a Germaniei, Europei Centrale si de Nord

+ Siluan Marsilianul,

Episcop-Vicar la Mitropolia Ortodoxa Romana a Europei Occidentale si Meridionale

+ Marc Nemteanul,

Episcop-Vicar la Mitropolia Ortodoxa Romana a Europei Occidentale si Meridionale

+ Ioan Casian de Vicina,

Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane in America si Canada

+ Irineu Slatineanul,

Arhiereu-Vicar al Episcopiei Ramnicului

+ Ioachim Bacauanul,

Arhiereu-Vicar al Episcopiei Romanului

+ Corneliu Barladeanul,

Arhiereu-Vicar al Episcopiei Husilor

+ Petroniu Salajanul,

Arhiereu-Vicar al Episcopiei Ortodoxe Romane a Oradiei, Bihorului si Salajului

+ Iustin Sigheteanul,

Arhiereu-Vicar al Episcopiei Ortodoxe Romane a Maramuresului si Satmarului


Note bibliografice:

1. Spiritualitate si comuniune in Liturghia ortodoxa, Craiova 1987, p. 59-60.

2. Cultul Sfintelor icoane, trad. de D. Fecioru, Bucuresti, 1937, p. 19.

3. Ibidem, p. 23.

4. Epistola catre Diognet, trad. de D. Fecioru, PSB 1, Bucuresti, 1979, p. 344.

5. Liturghier, Bucuresti, 2000, p. 236.

.

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 6614

Voteaza:

0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE