"Luati, mancati, acesta este trupul Meu.
Beti dintru acesta toti, acesta este Sangele Meu"
(Mt. 26, 26-27; Mc.

14, 22, 24; Lc. 22, 19-20)

Prea Cucernici Parinti si iubiti credinciosi,

Hristos a inviat!

Ne bucuram astazi cu crestinii din intreaga lume de marea Sarbatoare a Invierii Domnului pe care anul acesta o praznuim cu totii impreuna.

"Cat este de bine si cat este de frumos ca fratii sa fie impreuna!", exclama Psalmistul David cu o mie de ani inainte de Invierea Domnului. Aceste cuvinte ale regelui David le putem rosti cu totii acum cand inimile noastre sunt pline de bucurie si mai deschise spre semenii nostri, gata "sa ierte toate pentru Inviere" si sa imbratiseze pe toti in Hristos, cum ne indeamna o cantare a Pastilor. Desigur, Mantuitorul Insusi, Care a biruit prin Inviere moartea si toata rautatea, este Cel Care ne inmoaie inima si ne-o dilata pentru ca sa cuprinda in ea pe toti oamenii si toata faptura.

Dar Mantuitorul ne umple inima de dragoste pentru Dumnezeu si pentru semenii nostri nu numai acum la Pasti, ci in toata vremea vietii, daca suntem cu adevarat credinciosi. Sf. Serafim de Sarov ii saluta in tot cursul anului pe oamenii pe care-i intalnea cu cuvintele: "Bucuria mea, Hristos a inviat!" Tot astfel, o credincioasa a noastra spunea unei alte credincioase: "Draga mea, de fiecare data cand te intalnesc, pentru mine sunt Pastile!" Ce frumos ar fi daca fiecare am putea spune aceste cuvinte tuturor celor pe care-i intalnim!

Bucuria Invierii se prelungeste peste tot anul daca venim tot atat de multi la Sfanta Liturghie, duminica de duminica, pentru ca Invierea Domnului sa nu ramana un eveniment izolat, praznuit doar o data in an, ci evenimentul fiecarei duminici si al fiecarei sarbatori. Caci venind la biserica regulat, participand cu evlavie la Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie si impartasindu-ne cu Sfintele Taine, ne impartasim de darurile Invierii, ne facem, incetul cu incetul, una cu Hristos. Astfel primim usurare si iertare de pacate, primim lumina lui Hristos care ne ajuta sa mergem pe calea cea buna in viata sau sa ne intoarcem la calea cea buna daca ne-am ratacit de la ea; primim, mai ales, putere si curaj in lupta cu ispitele si greutatile vietii, asa incat viata noastra se va umple treptat de sens, va deveni mai frumoasa si mai usoara. Ceea ce nu inseamna ca vom fi scutiti de impotriviri din partea oamenilor, de ispite si de neplaceri sau suferinte, care insa departe de a ne frange, mai degraba ne calesc si ne intaresc. Caci toate relele si mizeriile lumii acesteia nu pot sa distruga, nici macar sa imputineze sau sa falsifice viata celor cu adevarat credinciosi, pentru ca daca suntem mereu in legatura cu Dumnezeu, viata noastra este mai tare decat moartea; ea ramane sfanta, curata, demna de trait si frumoasa ca o floare in mijlocul spinilor.

Cel mai mare dar al Invierii este asadar redescoperirea si trairea vietii in toata sfintenia si frumusetea ei. Mantuitorul Iisus Hristos spune: "Eu am venit in lume pentru ca lumea sa aiba viata si s-o aiba din belsug" (In. 10, 10). Si tot El zice: "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata" (In. 14, 6). O viata adevarata, o viata curata si sfanta, frumoasa si plina de sens nu poate exista fara legatura permanenta cu Hristos. Aceasta pentru ca viata, fiind darul prin excelenta al lui Dumnezeu, este pandita mereu de diavolul pentru a fi distrusa sau cel putin pervertita si intunecata. "Diavolul umbla ca un leu racnind, cautand pe cine sa inghita" (I Petru 5, 8). El ne ispiteste cu tot felul de placeri, pofte si dorinte patimase; aduce asupra noastra duh de mandrie, de lacomie, de ura, de cearta, de suspiciune, de nemultumire, de critica si judecata, de indreptatire de sine; ne intuneca mintea ca sa nu vedem pacatele proprii, ci pe cele ale semenilor si ne face sa ne credem mai buni decat ceilalti. Daca ne lasam prinsi de aceste mreje ale diavolului, viata isi va pierde sensul ei superior si vesnic, se va inchide in lumea aceasta si va cauta numai ceea ce lumea ii poate oferi: bunuri materiale, placeri, distractii" Astfel, viata ni se perverteste, intra intr-un con de umbra si treptat se autodistruge. Tocmai de aceea lumea este plina de oameni nemultumiti, framantati, care traiesc mereu cu frica zilei de maine, depresivi", deci nefericiti. Pana si cei ce nu duc lipsa de nimic, care au chiar de prisos, dar nu-l au pe Hristos, nu pot fi multumiti si impacati in sufletul lor pentru ca multumirea si pacea se gasesc numai in Biserica si in Hristos.

Biserica este una cu Hristos si Hristos una cu Biserica. Asadar, nu putem spune: cred in Dumnezeu, dar n-am nevoie de Biserica. Cine nu tine legatura cu Biserica, nu poate tine legatura nici cu Hristos, pentru ca Hristos ni se impartaseste prin Tainele si rugaciunile Bisericii. Iar o credinta vaga, amestecata adesea cu superstitia sau cu magia, o credinta pe care ne-o imaginam ca o avem in sufletul nostru, dar care nu se exteriorizeaza prin participarea la Sf. Liturghie, prin rugaciunea zilnica, prin post si fapte bune - o astfel de credinta nu are nici o valoare. Ea poate fi chiar mai rea decat necredinta, pentru ca ne inseala ca am fi credinciosi, pe cand in realitate nu suntem. In viata, am intalnit mai multi necredinciosi intorsi la credinta, care si-au schimbat cu totul viata, decat asa-zisi "credinciosi", care sa se fi intors cu adevarat la Hristos si la Biserica printr-o angajare serioasa in credinta. De fapt, asa-zisa "credinta" care nu se exprima in faptele credintei, este o mare inselaciune cu care diavolul castiga astazi pe foarte multi oameni pentru a-i pierde.

Iubiti credinciosi,

Am inceput aceasta Pastorala cu cuvintele pe care le auzim la fiecare Sfanta Liturghie: "Luati, mancati, acesta este trupul Meu care se frange pentru voi spre iertarea pacatelor" si "Beti dintru acesta toti, acesta este Sangele Meu al Legii celei noi, care pentru voi si pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor".

Cuvintele acestea au fost rostite de Mantuitorul Iisus Hristos in Joia dinaintea Sfintelor Sale Patimi, la ultima Cina luata cu Apostolii, cand El a instituit Taina cea mai importanta a Bisericii, si anume Taina Euharistiei sau a Impartasirii cu Trupul si Sangele Sau, pe care o savarsim in cadrul fiecarei Sfinte Liturghii. Sfanta Liturghie, ca Cina Domnului, la care ne impartasim cu Trupul si Sangele lui Hristos este viata insasi a Bisericii, viata noastra ca si crestini. Biserica nu poate exista fara Sfanta Liturghie, iar noi nu putem trai crestineste, dupa voia lui Dumnezeu, fara sa participam la Sfanta Liturghie si fara sa ne impartasim cu Sfintele Taine.

S-a spus pe buna dreptate ca crestinismul este un ospat, o masa la care se mananca si se bea Trupul si Sangele lui Hristos, iar crestin este cel ce participa la aceasta Masa sfanta si se impartaseste din darurile puse inainte, adica din painea si vinul euharistic. S-a spus, de asemenea, ca omul este sau devine ceea ce mananca. Daca il mancam mereu pe Hristos devenim hristosi, ne identificam cu Hristos, viata Lui va fi si viata noastra.

Din pacate, astazi aproape nici un credincios nu mai stie lucrul acesta simplu, dar atat de esential, si anume ca Sfanta Liturghie este Cina Domnului, si ca toti trebuie sa ne apropiem de Sfantul Potir si sa ne impartasim cu Sfintele Taine. Pentru ca nimeni nu se duce ca invitat la o masa si refuza sa manance din ceea ce i se pune inainte.

Astazi, realitatea din bisericile noastre este mai mult decat trista: la Sfanta Liturghie nu se impartaseste nimeni sau numai cativa credinciosi, mai ales copiii. Multi se impartasesc doar o data in an, in Postul Mare, altii de patru ori, in cele patru posturi. Cei mai multi nu se impartasesc nici macar o data in an, dar nici nu participa la Sfanta Liturghie decat de Sfintele Pasti. Pentru ca sa indreptam, pe cat este cu putinta, aceasta dureroasa realitate, cred ca este necesar in primul rand sa dorim cu totii sa ne impartasim mai des, chiar regulat. Caci nu exista mai mare ajutor in viata pe care-l putem primi de la Dumnezeu ca Sfanta Impartasanie. Cine se impartaseste in fiecare duminica cu smerenie si evlavie, si mai ales cu constiinta nevredniciei de a se apropia de Sfintele Taine " fara de care insa simte ca nu poate trai " acela va birui, cu ajutorul lui Hristos, ispitele celui rau si va deveni mai bun, mai bland, mai intelegator, mai iertator", ca si Hristos Insusi Care traieste in el. Desigur ca Sfanta Impartasanie nu lucreaza in noi automat, fara colaborarea noastra, fara osteneala noastra in lupta cu pacatul si pentru dobandirea virtutilor. De aceea, cine se impartaseste regulat trebuie sa se si sileasca sa duca o viata cat mai placuta lui Dumnezeu.

In al doilea rand, nu trebuie sa ne temem, nici sa ne rusinam sa ne spovedim cat mai des, pentru ca numai prin spovedanie primim de la Dumnezeu iertare de pacate, iar din partea parintelui nostru duhovnicesc cuvant de indrumare si de incurajare in lupta cu pacatul si cu greutatile vietii. Desigur este de datoria fiecarui preot sa incurajeze pe credinciosi sa se apropie cat mai des de scaunul Spovedaniei si de Sfintele Taine. Singura conditie ca sa ne impartasim este sa nu ne aflam in pacate mari, numite pacate de moarte, cum sunt lepadarea de credinta, crima (avortul), desfraul, ura, asuprirea semenilor. Pentru aceste pacate trebuie neaparat sa ne spovedim si sa tinem canonul dat de duhovnic, dupa care ne putem impartasi. Insa, pentru pacatele mici, pe care le savarsim zi de zi, nu este nevoie neaparat de Spovedanie inainte de a ne impartasi, mai cu seama daca ne impartasim in fiecare duminica sau chiar mai des. In acest caz, este de ajuns binecuvantarea preotului inainte de Sfanta Impartasanie. De asemenea, postul nu este legat neaparat de Sfanta Impartasanie. Cine posteste miercurea si vinerea si in cele patru posturi, acela se poate impartasi de fiecare data fara un post prealabil de trei zile. Dar cine poate posti si inainte de Sfanta Impartasanie, acela bine face.

Punandu-va la inima aceste cuvinte de invatatura, cu nadejdea ca veti medita asupra lor si ca le veti da urmare, venind in fiecare duminica la Sfanta Liturghie si apropiindu-va mai des de Sfintele lui Hristos Taine, va imbratisez pe toti in Hristos Domnul, Biruitorul mortii, cu cele mai calde urari de sanatate si de tot binele.

Hristos a inviat! si Sarbatori fericite!

Al vostru de tot binele doritor si rugator catre Domnul cel Inviat,
+ Serafim
Arhiepiscop si Mitropolit

 

.