Natura comuna a oamenilor
"Si a zis Dumnezeu: Sa facem om dupa chipul si dupa asemanarea Noastra (...) Si a facut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau; dupa chipul lui Dumnezeu l-a facut; a facut barbat si femeie." (Facere 1, 26) Omul, creat din iubire, dupa chipul Stapanului, are datoria de a ajunge la asemanarea Acestuia. Dumnezeu a lucrat deplin chipul, iar omul are datoria de a lucra, in masura puterilor sale si tot cu ajutorul lui Dumnezeu, asemanarea.
Ajungerea la asemanare este punerea in practica a indemnului lui Hristos de a fi "desavarsiti precum Tatal nostru cel din ceruri" (Matei 5, 48). Conform cuvintelor Mantuitorului, privind menirea omului, putem afirma ca in afara desavarsirii, omul inca nu si-a indeplinit misiunea si restul aducerii lui la fiinta (existenta) din nefiinta.
Asemanarea cu Dumnezeu este o tema mult discutata si mult studiata, atat in teologia rasariteana, cat si in cea apuseana. Parerile sunt impartite, fiecare incercand sa inteleaga cat mai clar ce anume inseamna "chip" si ce anume inseamna "asemanare".
Ceea ce mi-am propus este sa evidentiez maretia chemarii omului, prin raportarea lui la Sfanta Treime, al carei chip il si poarta. Mai exact, observarea faptului ca omul trebuie sa isi duca viata intr-o desavarsita iubire si intr-o permanenta constientizare a unitatii de fiinta cu toti semenii sai, creati si ei tot dupa dumnezeiescul chip.
Fiind creat dupa chipul lui Dumnezeu, omul se aseamana Acestuia atat in actiuni cat si in vietuire. Lucrurile facute de Hristos pot fi facute de tot cel ce ajunge la "masura barbatului desavarsit", precum am vazut in nenumarate cazuri la Sfintii Apostoli si la Sfintii Parinti, iar modul de vietuire interpersonal al Sfintei Treimi este chip si model al vietuirii umane.
Unitatea naturii umane este o invatatura de baza a Bisericii Ortodoxe. Aceasta unitate a naturii, alaturi de originea comuna a omenirii, constituie "conditia de baza a mantuirii, ei datorandu-i-se putinta de intelegere a universalitatii pacatului stramosesc si a universalitatii mantuirii prin si in Hristos". (Dogmatica de seminar - Todoran, Zagrean)
Dumnezeu fiind iubire si in iubire facand toate, este fireasca necesitatea ajungerii la asemanare; pentru ca si omul sa ajunga in intregime iubire si sa faca toate in iubire. Atat de profunda este iubirea si atat de multa forta are, incat putem afirma fara teama ca "nimic nu este mai subtil si mai patrunzator decat iubirea; ea nu are odihna pana ce nu patrunde in intregime toata puterea, adancimea si deplinatatea celui vrednic de a fi iubit, cu care vrea sa fie una; ea nu isi gaseste odihna pana nu trece peste tot si pana nu ajunge la cel iubit si in cel iubit" (Rudolf Otto - Despre numinos).
Drept aceea, putem spune ca Dumnezeu nu a gasit odihna pana ce nu a devenit una cu omul, prin Intruparea Fiului si salajluirea lui intre si intru noi. Tot astfel, omul este chemat sa devina una cu Dumnezeu, sa devina "dumnezeu dupa har". Insa, pentru a reusi sa devina una cu Dumnezeu, trebuie sa ajunga mai intai sa simta realitatea naturii comune pe care o are cu semenii.
Temeiuri biblice privind natura comuna a oamenilor
"Si a zis Dumnezeu: Sa facem om dupa chipul si dupa asemanarea Noastra (...) Si a facut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau; dupa chipul lui Dumnezeu l-a facut; a facut barbat si femeie." (Facere 1, 26)
"Parinte Sfinte, pazeste-i in numele Tau, in care Mi i-ai dat, ca sa fie una precum suntem si Noi. (...) Ca toti sa fie una, dupa cum Tu, Parinte, intru Mine si Eu intru Tine, asa si acestia in Noi sa fie una (...) ca sa fie una, precum Noi una suntem: Eu intru ei si Tu intru Mine, ca ei sa fie desavarsiti intru unime, si sa cunoasca lumea ca Tu M-ai trimis si ca i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine" (Ioan 17, 11, 20-23)
"Pentru ca intr-un Duh ne-am botezat noi toti, ca sa fim un singur trup (...) si toti de la un Duh ne-am adapat. Caci si trupul nu este un madular, ci multe. (...) sunt multe madulare, dar un singur trup. (...) Daca un madular sufera, toate madularele sufera impreuna; si daca un madular este cinstit, toate madularele se bucura impreuna. Iar voi sunteti trupul lui Hristos si madulare fiecare in parte." (1 Corinteni 12, 13-27)
"Cine este slab si eu sa nu fiu slab?
Cine se sminteste si eu sa nu ard?" (2 Corinteni 11, 29)
Temeiuri patristice privind natura comuna a oamenilor
"Dragostea cea desavarsita nu sfasie firea cea unica a oamenilor, luandu-se dupa parerile si inclinarile diferite ale voii lor. Ci privind pururea la ea, iubeste pe toti oamenii la fel. Cel desavarsit in iubire si ajuns la culmea nepatimirii nu mai cunoaste deosebire intre al sau si al altuia (...) si, cautand la firea cea una a oamenilor, priveste pe toti la fel si are fata de toti aceeasi dragoste." (Sfantul Maxim Marturisitorul)
"Pe toti credinciosii, noi, cei credinciosi, trebuie sa ii vedem ca pe unul. Am vazut un om care, pentru cei ce cadeau in cuvant sau in fapta sau staruiau in rele, intr-atat suspina si se intrista, incat se parea ca numai el cu adevarat trebuia sa dea socoteala pentru toti aceia si sa fie predate osandei." (Sfantul Simeon Noul Teolog)
"De la aproapele este si viata si moartea. Daca-l ridicam, ne ridicam cu el, daca-l osandim, picam cu el. Cu totii suntem de una si aceeasi fiinta si madulare unii altora. De aceea ne iubim atat de mult unii pe altii." (Sfantul Antonie cel Mare)
Teodor Danalache
Teodor Danalache
-
Om trupesc si om duhovnicesc
Publicat in : Dogma -
Fuga de Dumnezeu
Publicat in : Editoriale -
Trupul in marile religii
Publicat in : Religii -
Limitele neurostiintelor in explicarea mintii si constiintei umane
Publicat in : Sanatate si stiinta -
Dialogul dintre stiinta si credinta in definirea notiunii de boala
Publicat in : Sanatate si stiinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.