Ce se intampla atunci cand banul devine idolul societatii, iar capitalul devine dumnezeul ei? Apare biserica kapitalista. Cum ar arata o astfel de biserica? Ea are lacase de cult, slujitori, slujbe, simboluri, rugaciuni.

Cred ca o vedem astazi deja functionand, cu o crestere ingrijoratoare a numarului de membri. 

Motto: "Adevarul se poate spune si in gluma”

Zice-se ca banii ar fi un mijloc de schimb al unor valori. Cum viata noastra de azi este din ce in ce mai patrunsa de spiritul materialist, ispita de a transforma banii in idol este permanenta si foarte mare. In acest caz, capitalul devine dumnezeul existentei umane. El iti umple viata,  te pune in miscare,  iti da griji, vise, emotii, nervi. Cum insa religiozitatea din om nu dispare,  ci doar isi schimba tinta, este usor de inteles de ce am presupus aparitia cultul banilor, al capitalului. Putem numi acest cult dupa divinitatea sa:  biserica kapitalista. K-ul se datoreaza enormei persuasiuni cu care incearca sa ne transforme in enoriasi. Pe toti. Cam care ar fi caracteristicile acestui cult, inspirat de titlul documentarului Kapitalism - Reteta noastra secreta? Sa vedem… Slujbele ar fi tranzactiile financiare. Cu cat valorile tranzactionale sunt mai mari,  cu atat slujbele sunt mai importante si mai demne de toata atentia. Ca la marile sarbatori. Mai mult, ele dureaza destul cat sa-ti umple toata viata, asa incat te trezesti ca uneori nu mai poti gandi sau face altceva. Toata viata kapitalistului se desfasoara intre incasari si plati, intre vanzare si cumparare. Restul devine…decor. Sau tacere. Lacasurile de cult sunt de mai multe feluri. Marile catedrale sunt institutiile financiare: banci, fonduri de investitii, consilii de administratie etc. Acestea fac regula dupa care cultul se desfasoara in teritoriu, la lacasele de cult mai mici: societati comerciale organizate divers (magazine, intreprinderi, servicii etc.). Cine ar fi slujitorii? Ei sunt impartiti pe trei trepte,  ca in preotia crestina. Mai marii sunt bogatii planetei, actionarii cu nume greu si globalizat, care decid ce si cum se intampla. Mai jos, urmeaza executantii:  directorii si administratorii de firme, precum si toti cei care pun in functiune mecanismele financiare numite tehnic investitii si afaceri. Ajutoarele sunt decidentii politici, care faciliteaza functionarea acestor mecanisme, prin elaborarea unui intreg sistem juridic, care sa-i dea legalitate (sau macar aparenta de legalitate). Daca idealul crestin,  rugaciunea permanenta, este greu de atins, nu la fel este cu rugaciunile kapitaliste. In biserica kapitalista, rugaciunile devin repede permanente. Ele iti inunda intreaga ta fiinta, iti absorb toate energiile. Ziua iti promit pacea, deci alergi dupa ea ca dupa fata Morgana dar noaptea nu-ti dau pace si te framanti pentru zilele ce vin. Chiar si cand crezi ca ai uitat de rugaciune (se intampla frecvent in crestinism), vine un moment in care realizezi ca te-ai inselat amarnic. Oriunde te-ai invarti, ai nevoie de idolul banilor. Aceasta este de fapt si smecheria prin care cultul kapitalist isi ingroasa randurile enoriasilor. Indiferent de nationalitate,  sex,  rasa sau religia initiala, mai toti suntem momiti sa devenim adepti. Opunerea prin rezistenta costa mult: perspectiva falimentului.

Nu ai spirit de afacerist, esti condamnat la saracie lucie. Mai ales daca esti bugetar amarastean. Simbolurile acestui cult se concretizeaza nu in diverse semne, ca la cultele obisnuite, ci in cifre. Prezenta lor este universala, iar intelegerea lor este imediata. Impactul vederii lor este mai puternic pe masura ce ele se inmultesc si au mai multi digiti sau zerouri in coada. Daca celebrul 666 din Apocalipsa este pecetea prin care fiara apocaliptica isi marcheaza slujitorii pe frunte sau mana dreapta, in kapitalism pecetea este data de aceste cifre. Ele se intiparesc fie pe fruntea adeptilor, prin elaborarea sau acceptarea ideologiei financiare, fie pe mana dreapta, prin activism in numele cultului. Caci fruntea reprezinta mintea (ratiunea), iar mana dreapta activitatea (lucrarea). Exista chiar un decalog, asemanator celui din vechime: Kapitalul este dumnezeul tau. Sa nu ai alti dumnezei afara de el. Sa nu ai alti idoli afara de ban, nici in cer, nici pe pamant. Sa nu te inchini si nici sa slujesti lor. Sa nu defaimezi kapitalul, caci el este cel ce-ti da ti intretine existenta pe acest pamant. Defaimarea nu te va lasa nepedepsit. Cinsteste ziua kapitalului. Ea este 24/7 sau, mai pe inteles, non-stop. In ea sa ii aduci cinstire si inchinare, iar alte preocupari care nu au legatura cu kapitalul sa nu ai. Economia, politica, educatia, sanatatea, cultura, turismul, religia si alte sectoare umane de activitate (ideal ar fi toate) trebuie convinse sa sarbatoreasca aceasta zi. Cinsteste pe cei ce te-au invatat kapitalismul, ca sa poti trai mult si foarte bine. Inventeaza necesitati noi, care sporesc kapitalul Sa nu ierti datoriile. Fara kapital esti deja mort. Sa nu tradezi kapitalismul prin donatii. Prostii fac donatii, kapitalistii fac avere. Daca trebuie neaparat sa faci donatii, sa fie doar pentru popularizarea bisericii kapitaliste. Sa nu furi pe fata. Preseaza sa ti se dea degeaba sau la un pret modic. Eventual, foloseste-te de chichite legale.

Profitul scuza mijloacele. Sa nu minti kapitalismul, caci facturile nu te vor ierta. Sa nu practici corectitudinea financiara ci doar investitiile profitabile. Acumuleaza cat mai mult. Cumpara ieftin si vinde scump. Nu retribui munca dupa valoarea ei. Dispretuieste tot ce este uman, caci risipeste banii degeaba. Daca ar fi sa fortez nota, as spune ca exista chiar si o rugaciune simpla si mantuitoare,  in viziunea ideologilor kapitalismului, asemanatoare rugaciunii Tatal nostru din crestinism. Sunt convins ca sunt destui cei care o folosesc dimineata si seara. Cum ar suna ea? Kapitalul nostru / Carele esti prin conturi / Plineasca-se numarul tau,  / Vie imbelsugarea ta,  / Faca-se investitia afacere profitabila, / Precum in banci, asa si-n portofel.  / Banul nostru cel de toate zilele /Da-ni-l noua astazi.  / Si ne inmulteste averile noastre / Precum si noi facturile catre datornicii nostri, / Si nu ne duce pe noi in faliment / Ci ne izbaveste de dosare penale.  / Ca a ta este lumea, bogatiile si slava ei.  (Fara Amin, ca in kapitalism totul este relativ) Dar, fortand pana la limita, cum ar arata un crez al kapitalismului, asa cum crestinismul are unul. Ar incepe asa: Cred intr-unul kapital, facatorul pietelor financiare si al economiei planetare, al averilor nevazute si mai ales vazute…Si intr-unul ban idolesc, fiul kapitalului, care conturile noastre le umple si sufletele ni le satura cu mancare, bautura si veselie fara de griji, spre a noastra mantuire financiara…Si intr-una investitie financiara, de viata kapitalista datatoare, prin care se fac toate afacerile iar lumea se transforma…Intr-una biserica kapitalista, nadajduiesc intru succesul afacerilor, astept umplerea conturilor si viata cea fara de griji. Poate parea hazliu sau grotesc ceea ce am scris pana acum. Daca voi fi hulit, voi intelege. Poate ca apropierea de randuiala crestina este prea mare si nu s-ar fi cuvenit. Dar similitudinea nu cred ca o provoc eu, ci insasi contemporaneitatea. Trist este insa ca din ce in ce mai multi cetateni ai planetei devin, cu sau fara stirea lor, membri ai acestei biserici nevazute dar simtite, printr-un soi de prostitutie generalizata si mascata. Si este cu atat mai trist cu cat acestia provin dintre crestini sau, mai grav, dintre slujitorii Domnului Hristos. Oare cati crestini nu il inlocuiesc pe Hristos cu kapitalul? Si nu cumva, pentru multi dintre noi, banul a ajuns o cruce greu de purtat?

(Acest text a fost publicat prima data pe blogul Parintelui Eugen Tanasescu de pe adevarul.ro)

.

• Bogatia si saracia
  Publicat in : Religie
• Pastorala de Sfintele Pasti 2009 - HRISTOS CEL INVIAT, BOGATIA VIETII NOASTRE a PF Daniel
  Publicat in : Invierea Domnului
• Comportamentul bogatiei si bogatia comportamentului
  Publicat in : Editoriale
• Bogatia intru Dumnezeu
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti