Recenzie de carte: Horia Roman Patapievici - "Omul recent - O critica a normalitatii din perspectiva intrebarii: "Ce se pierede atunci cand ceva se castiga?", Editura "Humanitas", Bucuresti, 2002.
Nume si prenume: Horia-Roman PATAPIEVICI
Data nasterii: 18 .03.
Cetatenia: Romana.
Religia: Ortodoxa
EDUCATIE
• Licenta: “Functionarea laserilor cu pulsuri scurte in regim Mode Locking. O prezentare generala” (1981). Universitatea Bucuresti, Facultatea de Fizica
• Specializare: “Modelul Cutler pentru functionarea laserilor in regim de pulsuri scrute. O analiza” (1982). Universitatea Bucuresti, Facultatea de Fizica.
• BURSE DE STUDIU
1) TEMPUS (Comunitatea Europeana): Paris, École Pratique des Hautes Études, Ve Section: noiembrie – decembrie 1992.
2) COLEGIUL NOUA EUROPA: ianuarie – octombrie 1994.
3) STIPENDIUM ZUR WISSENSCHAFTLICHEN AUS- UND FORTBILDUNG IN DEUTSCHLAND (Deutscher Akademischer Austauschdienst): Boppard; Frankfurt am Main, Goethe Institut: decembrie 1994 – iunie 1995.
4) SALZBURG SEMINAR Sesiunea 342: 9-16 noiembrie 1996.
5) EMINESCU TRUST: Oxford, Oriel College: septembrie 1999; London School of Economics, iulie 2000.
6) Mellon fellowship la Wissenscaftskolleg la Berlin: 2006.
ABILITATI
• CERCETARE STIINTIFICA: Optica (lasere), Fizica starii solide (cresterea cristalelor, semiconductori, defecte, impuritati)
• PREDARE: Fizica generala, Fizica starii solide, Filozofia si istoria fizicii, Istoria ideilor
• SCRIERI LITERARE
LIMBI STRAINE
• Franceza, Engleza (vorbit, scris)
• Germana, Italiana (citit)
EXPERIENTA
1. Presedinte al Institutului Cultural Roman (ICR) – martie 2005 – prezent.
2. Director al revistei ID (Idei in Dialog) – octombrie 2004 – prezent.
3. Publicist la cotidianul “Evenimetul Zilei” – din septembrie 2006.
4. Membru al Colegiului CNSAS (Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii), martie 2000 – martie 2005.
5. Editorialist la Revista “22” (1993-2001; 2004).
6. Realizator TV (“Idei in libertate”, TVR Cultural, 2002-2005; “Inapoi la argument”, TVR Cultural, din 2005)
7. Director de programe la GRUPUL PENTRU DIALOG SOCIAL (1996 – 2000).
8. Director al CENTRULUI DE STUDII GERMANE al Departamentului de Filozofie al Universitatii Bucuresti: 1 octombrie 1994 – 1 octombrie 1996.
9. Asistent universitar la Catedra de Fizica a Universitatii Politehnice Bucuresti, 1 octombrie 1990 – 1 octombrie1994.
10. Cercetator stiintific (din 1986) si Sef de Laborator (septembrie 1985 – decembrie1989) la INSTITUTUL PENTRU MATERIALE SEMICONDUCTOARE (I.C.P.M.S. – Bucuresti).
11. Sustinerea cursurilor in calitate de invitat:
• Nasterea modernitatii
• Revolutia Stiintifica
• Istoria Fizicii
• Introducere in istoria ideilor stiintifice
12. Cercetator independent in domeniul istoriei ideilor.
MEMBRU AL URMATOARELOR ORGANIZATII
• FUNDAMENTELE MODERNITATII EUROPENE, membru fondator (Universitatea Bucuresti si Colegiul Noua Europa)
• INSTITUTUL LUDWIG VON MISES - Romania
• GRUPUL PENTRU DIALOG SOCIAL (GDS)
• COLEGIUL NOUA EUROPA (NEC)
• SOCIETATEA ACADEMICA ROMANA (SAR)
• UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMANIA (US)
• PEN Club (Sectiunea de limba romana)
• LIGA ROMANA DE PRESA (LRP: The Romanian Press League)
• INSTITUTUL DE CERCETARI INTERDISCIPLINARE ROMANO-GERMANE (ICIRG: Deutsch-Rumänisches Interdisziplinäres Forschungsinstitut)
• FUNDATIA CULTURA EUROPEANA (EKS: Europäische Kulturstiftung)
• Membru de onoare al “Societatii Timisoara”
CARTI PUBLICATE
1. Cerul vazut prin lentila, Bucuresti, Editura Nemira, 1995.
2. Zbor in bataia sagetii. Eseu asupra formarii, Bucuresti, Editura Humanitas, 1995. Traducere engleza: Flying against the Arrow. An Intellectual in Ceausescu’s Romania. Budapest, New York: Central European University Press, 2003.
3. Politice, Bucuresti, Editura Humanitas, 1996.
4. Nézz vissza haraggal. A románokról – roman szemmel (Az előszót Konrád György írta). Budapest, Pont /Kiadó, 1997.
5. Omul recent. O critica a modernitatii din perspectiva intrebarii ce se pierde atunci cand ceva se castiga?, Bucuresti, Editura Humanitas, 2001. Traducere spaniola: El Hombre reciente, Madrid, Editura Altera, 2005.
6. Discernamantul modernitatii, Bucuresti, Editura Humanitas, 2004.
7. Ochii Beatricei. Cum arata cu adevarat lumea lui Dante, Humanitas, 2004; traducere italiana: Gli occhi di Beatrice, Milano: Mondadori, 2006. In pregatire, editia spaniola, la editura Siruela.
TRADUCERI
• David Bohm, Plenitudinea lumii si ordinea ei. Bucuresti, Editura Humanitas, 1995 (titlul original: The Wholeness and the Implicate Order, 1980) – in colaborare cu Gheorghe-Sorin Paraoanu.
ARTICOLE SI ACTIVITATE MEDIA
• O duzina de lucrari stiintifice si comunicari in domeniul fizicii starii solide: 1984–1989.
• Peste 500 de articole despre cultura, politica, epistemologie si istoria ideilor publicate dupa 1992 in reviste culturale romanesti precum: 22, Dilema, Romania Literara, Litere, Arte, Idei, Secolul 20, Cuvintul, Orizont, Euphorion, Vatra, si in Neue Literatur, Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik, Korunk, Liget, and Frankfurter Allgemeine Zeitung.
• 1996-2005, corespondent saptamanal al postului de radio Deutsche Welle, Sectia romana.
• 1998-2005, corespondent saptamanal al postului de radio Free Europe, Romanian Section.
• 2002-2005, talk-show saptamanal, “Idei in libertate”, TVR Cultural.
• 2005-prezent, emisiunea de televiziune “Inapoi la argument”, TVR Cultural.
PREMII
• 1993: Premiul pentru Eseu din partea Editurii Nemira
• 1995: Premiul pentru Debut din partea Uniunea Scriitorilor pentru Cerul vazut prin lentila
• 1995: Premiul pentru Jurnalism din partea revistei culturale Cuvintul
• 1995: Premiul Omul Anului din partea revistei culturale Cuvintul
• 1995: Premiul “Alexandra Indries” din partea «Societatii Timisoara»
• 1999: La Médaille (avec brevet) : “Timisoara 10 ans de ville libre du communisme”
• 2001: Premiul pentru Eseu din partea Uniunii Scriitorilor pentru Omul recent.
• 2001: Premiul pentru Eseu din partea revistei culturale Cuvintul pentru Omul recent.
• 2002: Premiul pentru Eseist Roman al Asociatiei Editorilor din Romania pentru Omul recent.
• 2002: Premiul pentru Literatura din partea revistei Flacara.
• 2002: Premiul “Speranta” din partea «Societatea si ziarul Timisoara».
• 2003: Premiul CNA pentru cea mai buna emisiune culturala a anului pentru emisiunea “Idei in libertate”.
• 2005: Marele premiu al Profesionistilor de Televiziune.
• 2005: Premiul pentru Eseu din partea Uniunii Scriitorilor pentru Ochii Beatricei. Cum arata cu adevarat lumea lui Dante.
Horia Roman Patapievici s-a nascut, dupa cum arata si C.V.-ul de mai sus, la 18 martie anul 1957 in municipiul Bucuresti. Este absolvent al Facultatii de Fizica (1982), cercetator stiintific (din 1985), asistent universitar (1990-1994), director de studii al Centrului de Studii Germane (1994-1996). Debuteaza in anul 1992 in Contrapunct. Publica articole si eseuri in LA&l, Romania Literara, Dilema, Orizont, Secolul 20, Vatra. Din anul 1993 colaboreaza regulat cu revista 22. De asemenea, a fost deseori invitat sa sustina cursuri de istoria fizicii si de istoria ideilor stiintifice. Cele mai importante scrieri ale sale sunt: Cerul vazut prin lentila (Premiul pentru eseu al editurii Nemira, 1993; Premiul Uniunii Scriitorilor, 1995), Nemira, 1995, 1996, 1998; Polirom, 2002; Zbor in bataia sagetii. Eseu asupra formarii, Humanitas, 1995, 1996, 1997, 1998; trad. engl, CEU Press, 2002; Politice, Humanitas, 1996, 1997, 1998; Omul recent, Humanitas, 2001, 2002.
Opera Omul recent este noncomformista si in acelasi timp plina de intrebari care abordeaza marile idolatrii ale timpului si lumii in care traim (idolatria postmodernismului, idolatria textului erudit si a „aparatului”, idolatria corectitudinii politice, idolatria democratiei devenita limbaj de lemn, idolatria majoritatii si a minoritatilor, idolatria clerului si institutiei bisericesti, idolatria dihotomiei stanga-dreapta etc.). Horia Roman Patapievici vorbeste de doua solutii in cartea sa: una este discernamantul (o tema care apare masiv in aceasta opera) si alta este referinta la Dumnezeu. Redusa la chintesenta ei, disputata carte a lui Horia Roman Patapievici este, in ultima instanta, o carte despre valori. Daca ne asumam acceptiile terminologice ale autorului Politicelor, atunci trebuie sa vedem in "omul recent" produsul ultim al post-industrializarii.
Dupa lunga bezna a ideologiilor totalitare, a evita capcanele modului absolutist de gandire, a accepta dreptul la existenta al unui unghi alternativ in examinarea unor directii de asemenea importanta devine o precautie pe cat de utila, pe atat de necesara. Este unul dintre meritele lui Horia Roman Patapievici de a fi facut acest lucru examinand prin prisma cauzala, in diversele sale retorte, conditia omului recent. Vazuta din perspectiva divizarilor actuale ale scenei americane ce marcheaza turnirul intre doua directii majore de mentalitate (reflectate pe plan politic in disputa dintre liberali si conservatori, dintre stanga si dreapta, dintre democrati si republicani), cartea romanului Horia Roman Patapievici capata astfel o relevanta surprinzator de incisiva, cu precadere prin raportare la acuzatiile de antioccidentalism si antiamericanism ce i s-au adus.
Atitudinea analitica ce defineste abordarea din Omul recent se inscrie intr-adevar intr-un curent de gandire si atitudine intelectuala nu mai putin american sau occidental decat cele actionand dinspre stanga liberala, in cealalta jumatate de teren a disputei despre idei si valori ce anima acum sfera publica a societatii din Statele Unite. Ochirea critica aruncata de Patapievici unora dintre ipostazele omului nou, si repudiata de unii drept antioccidentala, este pe deplin compatibila cu unele abordari critice cat se poate de occidentale si americane, indreptate in chiar arena occidentala de idei, contra a ceea ce este perceput drept o incercare de a inversa, de catva timp incoace, valori fundamentale - umane, morale, intelectuale si artistice, cele imbratisate in continuare de buna parte a societatii si care, nu intamplator, au slujit drept temelii asezamantului social si realizarilor institutionale occidentale si americane de-a lungul secolelor. Printre aceste repudieri - conul de umbra proiectat asupra atitudinilor publice inspirate de modelele intelectuale traditionale, in speta cele derivate din principiile eticii crestine si ale religiei ca factor formator si de influentare in viata persoanei si a societatii.
Asa cum arata si Horia Roman Patapievici, prin refuzul de a accepta vreun ascendent impus de ordinea ierarhica a diferentei pornind de la un atare model de interpretare, ideologia omului recent a aruncat mize noi in arena, cu intregul cortegiu de dispute pendinte. S-au deschis astfel fronturi multiple in luptele de idei dintre vechi si nou, materializate in dezbateri despre existenta (sau nu) a unei autoritati morale supreme si, pornind de aici, despre acreditarea (sau combaterea) relativismului etic ca norma; despre combaterea (sau justificarea) radicalizarii marilor revendicari egalitare; despre omologarea (sau combaterea) vulgaritatii ca forma laudabila de divertisment. Iar pe plan economic, despre dreptul pietei de a-si aroga (sau nu) puteri discretionare asupra cetatii moderne.
Exista, pastrand proportiile, eroarea de gandire comisa de acele voci inclinate sa vada in optiunea exprimata in Omul recent - o alegere de tip “reactionar” si antioccidental, pornind de la premisa ca un examen social si istoric facut de pe versantul drept al realitatii - nu dinspre stanga - se cere din capul locului respins, ca purtand prin definitie stigmatul unei atitudini fara drept de cetate. Exista nu una, ci mai multe atitudini in peisajul social si politic al Extremului Occident, iar avatarii omului recent descrisi de Horia Roman Patapievici vin sa ilustreze in multiple feluri, nu in ultimul rand in termeni cauzali, fundamentele acestei cuvenite distinctii, utila pe planul optiunii si societatilor est-europene, astazi in cautare de repere, dupa fericita lor iesire din obscuritatea ideologiilor totalitare. Unele voci i-au reprosat lui Horia Roman Patapievici excesul de aprofundare analitica in disecarea cauzelor indepartate ale sciziunii ce explica simptomatica ivire pe scena istoriei a omului recent. Dar admitand premisa ca ivirea si afirmarea lui pe scena istoriei sunt efectul unei indepartari treptate, pornind de la radacini, de la un set de valori consfintite, putine lucruri sunt probabil mai importante pe planul unei cuprinderi cognitive lucide decat tocmai revenirea obiectiva spre izvoare, retrasarea in spirit impartial a drumului parcurs de gandirea si practica familiei umane de-a lungul ultimelor sute de ani, si indeosebi revizitarea in plina lumina a ideilor puse in circulatie, la anumite bifurcatii ale istoriei, de catre mentori indepartati precum Bacon, Luther, Descartes ori Rousseau; sau de catre teoreticieni mai apropiati - de la Nietzche la Marx si Marcuse, daca e vorba de a dobandi o intelegere a ecartamentelor relevante produse in decursul noilor accelerari si derapaje ale istoriei.
Aproape de incheierea excursului sau filosofic in conditia omului recent, Horia Roman Patapievici isi marturisea certitudinea ca “resortul ultim al pozitiei relativiste este de fapt horror Dei - groaza si oroarea de Dumnezeu. In fond, relativistii se opun celor care sustin ca nu avem suficiente dovezi nici pentru a deveni dogmatici, nici pentru a sfarsi ca sceptici (Pascal, un mistic care avea trecutul unui savant de geniu, imbratisase aceasta pozitie).
Contestand faptul ca putem integral cunoaste ceea ce au gandit oameni foarte diferiti de noi, relativistii ataca de fapt universalitatea naturii umane, adica, mai pe sleau spus, ataca legatura dintre ideea de Dumnezeu si unicitatea naturii numite «om». Ei contesta comensurabilitatea valorilor pentru ca vor sa faramiteze natura umana; si afirma ca orice adevar este inevitabil limitat la cultura, epoca, civilizatia sa, deoarece daca nici adevarul nu transcende, atunci nimic nu mai poate transcende - or, daca nimic nu poate transcende, atunci nici Dumnezeu, care este raportul de transcendenta prin excelenta, nu mai poate, nici macar in principiu exista”. Iar incheierea controversatei carti nu lasa nici un dubiu asupra directiei finale a intregii demonstratii intreprinse de Horia Roman Patapievici: “Pentru a fi cu adevarat innoita, viata din noi ar trebui sa inceteze sa mai fie doar recenta. Caci esenta modernitatii pretinde omului sa fie intotdeauna in pas cu tot ceea ce apare ca fiind mai nou, mai recent, mai original, mai arbitrar, mai in afara cararilor lasate in urma lor de oamenii care ne-au precedat si care, pana acum, ne-au ghidat pasii. Iar in absenta acestor urme, fara o ancorare in Duhul prezentei lui Dumnezeu, drumul pe care mergem se prabuseste in abis - el este deja un abis”.
Adam Smith afirma undeva ca in orice societate civilizata coexista in competitie doua sisteme morale: cel strict ori auster, bazat pe infranare; si cel lax, liber de scrupule, inclinat din instinct spre placere si gratificari imediate. Societatea de inalta productivitate si prodigioasa afluenta existenta azi in Occident s-a cladit in timp, pe valorile celui dintai sistem, fiind rezemata pe vechi valori etice, printre care virtutile masurii, cumpatarii, fidelitatii fata de cuvantul dat, disciplinei de sine si, da, religiei. In competitie cu acestea, la polul opus a fiintat sistemul advers, mai putin auster, lejer, relativist, agnostic, deseori debridat si rebel in raport cu cele de sus. Este tipul de umanitate astazi in plina ofensiva contra celui dintai. Este noul tip de umanitate trecut prin sita unei critici obiective in analiza lui Horia Roman Patapievici, convergenta pe concluzia ca adevarata modernitate nu poate fi rupta de dreptul accesului la cele de sus, demers esential care incepe cu efortul de a substitui unei culturi strict tehnice, ecologice, distractive si utilitare, o cultura a discernamantului, astfel incat “accesul la lucrurile superioare” sa existe in paralel cu o salubra re-evaluare a valorilor moderne si postmoderne, zestre de bunuri care, ne-absolutizate, sunt prin natura lor benefice si valoroase, caci “exista un fel de a fi modern care ar putea elimina excesele dezumanizante ale modernizarii”, mai scrie in incheiere Horia Roman Patapievici. Nu i se poate reprosa autorului de a fi incalcat drepturile cuiva intreprinzand un demers critic convergent pe asemenea concluzie. Autorul a optat, in spirit occidental, pentru explicitarea unui punct de vedere in care ierarhia valorilor se randuieste in concordanta cu natura rationala a omului, iar nu prin inversari sau deturnari ale firii, inspirate, simbolic sau nu, de razvratiri ce duc cu gandul in final la lucifericul non serviam.
Conform lui Horia Roman Patapievici oamenii contemporani sunt cei mai prosperi si cei mai liberi pe care i-a cunoscut umanitatea. In acelasi timp, acestia sunt oamenii cei mai superficiali din punct de vedere spiritual, cei mai dependenti de confort si de consum, cei mai dependenti de propriul lor liber arbitru si cei mai putin autonomi in propriile idei. Toate acestea sunt cauza unei imposibilitati a omului recent de a se sprijini pe existenta unei Fiinte supranaturale. Omul contemporan nu poate sa construiasca nici o traditie si nici chiar o doctrina, pentru ca rupta fiind legatura intre om si trecutul sau, pentru a sari mai rapid catre viitor, omul descopera ca prezentul nu ii mai poate oferi nici o siguranta, iar viitorul nu exista, astfel prezentul isi pierde semnificatia. Ruptura intre origini si prezent distruge calitatea fondatoare a prezentului. Omul, in chinul de a-si depasi conditia actuala, isi dezvolta propria-i spiritualitate, in schimb, cand traieste in confort si cand comoditatea pune stapanire pe viata lui, omul isi pierde spiritualitatea, incepand sa se asemene cu un animal confortabil educat. Este vorba de acea animalitate calma, respectuoasa, bine educata, superficiala in psihologia si dorintele ei. Noul dusman al umanitatii nu este, asa cum era in trecut, bestialitatea barbarului, ci docilitatea acelor animale domestice care reprezinta adevaratul gen uman, creat de propria noastra civilizatie contemporana, acel om comod si materialist.
Omul recent este o meditatie despre lumea de azi a unui modern nesatisfacut de propria sa modernitate. Este o critica a modernitatii care nu se multumeste nici cu proclamatiile suficiente ale postmodernitatii, nici cu regretele traditionalismului - o interogatie asupra modernitatii suscitata de presimtirea dureroasa ca ori de cate ori ti se deschide in fata un drum, altele ti se inchid in spate ori in laterala. Cand ne inchinam bigot la minunile modernitatii, cum ne indeamna zelatorii modernitatii si delatorii traditiei, in sufletele noastre se tanguiesc toate bogatiile pe care le-am pierdut inlauntru atunci cand trupurile noastre au progresat afara. Raul modernitatii nu tine de rautatea ei proprie, ci de viciul celor care au transformat-o intr-un orizont lipsit de alternativa al vietilor noastre. Ca si marxismul pentru "progresisti", modernitatea si pseudomorfoza sa, postmodernitatea, par a fi devenit pentru cadelnitatorii lor de azi conditia umana insasi. Tot adevarul instinctelor noastre morale sta chezasie ca nu este asa. Omul recent incearca sa sugereze ca, prin ceea ce-i lipseste, modernitatea ofera ceea ce o poate inca salva. Cu o conditie insa: daca vom avea inteligenta sa putem regasi in neghiobia trufasa a timpului pe care il traim - intreg, viu, bun si frumos - crestinismul tuturor inceputurilor. Sa fim moderni: dar - nihil sine Deo!
Poporul roman se gaseste in prospectiva depasirii cultului natiunii si a ispitei de adorare a Statului, conform spuselor autorului citat. Dar, nefacand concesii in privinta tonului, autorul nu ezita a aminti riscul pierderii raspunsurilor juste la provocarea modernismului.
Stelian Gombos
.
Stelian Gombos
Pe aceeaşi temă
-
Interes crescand pentru pseudo-religiozitate
Publicat in : Religii -
Terirem - rugaciunea mai presus de cuvinte
Publicat in : Cantarea -
Catre tine
Publicat in : Religie -
Cateva aspecte ale ecumenismului
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.