"Iubitul mana pe fereastra a intins si inima mi-a tresarit."
A comunica, in sensul cel mai larg, inseamna a transmite informatie intre o sursa si un utilizator, indiferent daca este vorba despre informatie verbala sau non-verbala.
Comunicarea este guvernata de niste principii pe care tot Dumnezeu le-a facut, iar oamenii doar le-au descoperit. Si daca Dumnezeu le-a facut, El nu Se supune lor, dar Se foloseste de ele. Ca urmare, eu sunt de parere ca si comunicatia intre Dumnezeu si lume, in general, si intre Dumnezeu si oameni, in particular, desi de o bogatie rara seaman, se face dupa aceleasi principii dupa care are loc si comunicarea intre oameni sau intre masinile construite de oameni.
Este important de inteles ca, indiferent de urmarile procesului comunicational, de transmis se transmite numai informatie pura. Sentimentele, emotiile, trairile sunt in noi, nu in canalul de transmisie. Daca ii spui cuiva „te iubesc" sau „te urasc", ceea ce transmiti reprezinta aproximativ aceeasi cantitate de informatie. Sigur, poti mari aceasta cantitate de informatie cu cativa biti suplimentari, cuprinsi in cuvinte ca: „la nebunie" sau: „de moarte". Dar ceea ce se intampla in continuare se intampla in urma procesului de prelucrare a acelei informatii in concordanta cu imensa cantitate de informatie care se afla deja stocata in memoria receptorului - in cazul fiintelor vii, inclusiv cea afectiva - si cu care noua informatie interactioneaza, putand duce chiar la anumite procese psiho-somatice: iti dau lacrimile, incepi sa tremuri si asa mai departe.
Aceste abordari sunt extrem de generale si descriu la fel de bine atat ce se intampla in lumea fiintelor vii, cat si in lumea masinilor - evident, mai putin afectivitatea -, desigur, cu grade de complexitate si moduri de abordare diferite. Studiul lor face obiectul unei stiinte care se numeste cibernetica.
Aici trebuie sa ne oprim putin pentru a lamuri o aparenta contradictie. Astfel, parintele Razvan lonescu spune: „Iubirea intre doi oameni, departe de a fi un schimb de informatie, este mai curand coeziune, participare reciproca la realitatea interioara a celuilalt, comuniune, impartasire dintru celalalt,
In sens iconic, o imagine a iubirii dintre om si Dumnezeu." Este greu sa nu fii de acord cu aceste cuvinte, numai ca lucrurile trebuie nuantate putin. In primul rand trebuie spus ca iubire, cunoastere si comunicare nu inseamna unul si acelasi lucru. Ele pot sa se conditioneze si sa se potenteze reciproc, dar nu se identifica. Astfel, cu cat doi oameni se iubesc mai mult, cu atat comunica mai usor si au nevoie sa-si transmita mai putina informatie ca sa inteleaga, sa simta si sa traiasca ceva impreuna. Pentru cei ce se iubesc, o simpla strangere de mana poate spune mai mult decat zeci de cuvinte. Iar uneori nu este nevoie nici de atat. O simpla privire este suficienta. Oare cate pagini ne-ar trebui ca sa descriem dialogul mut ce a avut loc intre Mantuitorul Hristos si Apostolul Petru si ce a simtit fiecare dintre ei atunci cand, „intorcandu-Se, Domnul a privit spre Petru; si Petru si-a adus aminte de cuvantul Domnului [...]. Si iesind afara, a plans cu amar" Aici nu este implicat strict procesul comunicational propriu-zis, constand, du-pa cum se vede, numai intr-o privire, ci toti cei trei ani si jumatate petrecuti impreuna, cu toate bucuriile, tristetile, grijile si implinirile lor. Si, in special, cu imensa dragoste care ii lega intre ei pe Mantuitorul Hristos si pe sfintii Sai ucenici.
Sa mai spunem ca „schimb de informatie" nu este totuna cu „schimb de informatii" si ca o asemenea comunicare nu este un simplu transfer de date si nu poate fi nici descrisa intr-un mod algoritmic, nici masurata, in sensul compararii cu un anumit etalon cantitativ, cu atat mai mult cu cat in procesul comunicarii intre oameni informatia verbala este completata de o uriasa cantitate de informatie non-verbala. Conteaza intonatia vocii, expresia fetei, pozitia corpului, gesturile mainilor si multe, multe altele, toate simturile, nu numai vazul sau auzul, fiind implicate. Este motivul pentru care de multe ori dorim sa vorbim fata catre fata cu cineva, iar nu la telefon sau, cu atat mai putin, in scris.
Prin urmare, a te „impartasi" de energiile cuiva inseamna totusi a prelua de la el, cu ajutorul suportului purtator despre care am vorbit, o anumita cantitate de informatie, pe care sa o „prelucrezi" cu propria minte si inima, chiar daca acest proces presupune modalitati care nu intotdeauna pot fi descrise intr-un mod sistematic. Caci, daca biologii au reusit sa puna in evidenta anumite comportamente, guvernate, de exemplu, de reflexele pavloviene, nimeni nu a gasit inca un „algoritm" care sa descrie sau sa masoare ce simte un indragostit fata de iubita sa! Este, in fapt, deosebirea intre comunicare - legatura intre minti - si comuniune - legatura intre suflete.
Prin urmare, evident ca iubirea nu este un simplu „schimb de informatie", iar cunoasterea nu consta doar in acumularea de date, cu atat mai mult cu cat, dupa cum spune preotul si fizicianul Thierry Magnin, „exista mai multa informatie in tot decat in suma partilor". Dar comunicarea, care nu trebuie sa se confunde cu efectele sale, implica numai transmisie de informatie, prelucrata in mod adecvat, in sensul cel mai larg al notiunii. In plus, sa mai mentionam ca, uneori, cantitati extrem de mici de informatie pot declansa procese de o complexitate si de o forta incredibile. Astfel, o simpla actionare a unui comutator, care inseamna o informatie de numai un bit, poate face ca la o distanta de cateva sute de kilometri sa porneasca procesul tehnologic extrem de complex al unei uzine. Asta se intampla insa pentru ca acea uzina cuprinde, ea insasi, o cantitate uriasa de informatie, inclusa in proiectul materializat care sta la baza realizarii ei.
Si intre oameni un raspuns simplu, constand numai intr-un da sau un nu, care inseamna tot numai un bit de informatie, poate face diferenta intre viata si moarte, intre fericire si dezolare, intre speranta si deznadejde si asa mai departe. Cu conditia insa ca sa existe in mintea si in inima lor o cantitate de informatie stocata acolo in urma absolut necesarei comunicari-comuniuni intre ei, fara de care efectul acelui bit va fi nul.
Nicolae Vladimir Dobre
Extras din volumul "De la credinta la stiinta si inapoi la credinta", Ed. Sophia
Cumpara volumul De la credinta la stiinta si inapoi la credinta de pe Magazinul Online Carti.CrestinOrtodox.ro
-
Mantuire si comuniune
Publicat in : Dogma -
Adevar si comuniune - Adrian Lemeni
Publicat in : Religie -
Parintele Benedict Ghius - Despre insingurare si comuniune
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Treime si comuniune
Publicat in : Dogma -
Comuniune fara Impartasire
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.