Nu poți pretinde de la celălalt să împlinească legea. Deci, dacă te frământă de cel el nu o împlinește, de ce nu lucează poruncile lui Dumnezeu, de ce nu face asta sau cealaltă, „Da, ăsta-i călugăr / creștin?” - de ce trăiește așa, de ce doarme, de ce se lenevește, din acea clipă pretinzi ca celălalt să împlinească legea lui Dumnezeu și astfel rupi cămașa necusută a lui Hristos, vii în contradicție cu unitatea Trupului lui Hristos, introduci o dezbinare nefirească în Hristos și atunci zbori afară din viața lui Dumnezeu.
Judecarea este o provocare a lui Dumnezeu Însuși.
Când judeci pe cineva și-l scoți rău sau leneș sau puturos sau curvar, prin intervenția ta în viața lui îți însușești dreptarul și autoritatea lui Dumnezeu. Îl înlocuiești pe Dumnezeu-Tatăl, Care ține pentru Sine toată judecata - pe care o va da în cele din urmă lui Hristos - și te faci tu tată.
"Putem să avem în noi patimi, să avem nu o legiune, ci legiuni de draci, care să ne arunce jos și să spumegăm, nu contează. Cuvântul pe care-l vom spune despre altcineva este mai rău decât acestea".
Legiunile le scoate Hristos de îndată și le aruncă în prăpastie în marea gadarenilor.
Dar cuvântul pe care-l vom spune nu-L poate îndrepta. Cuvântul devine o pasăre, o lance aruncată, care zboară unde vrea. Îți împrăștie păcatul și-l descoperă tuturor sfinților și tuturor îngerilor, și-l vei găsi acolo sus, în cer. Arhim. Emilianos Simonopetritul - Talcuire la Viata Cuviosului Nil Calavritul - Editura Sf. Nectarie 2009
Istoria de după cădere începe atunci când Cain ucide pe fratele său Abel. Pentru mine lumea începe, cu tot cortegiul ei de patimi, când îmi judec aproapele. Când, cred eu, sunt mai bun, mai frumos, mai deștept, mai priceput decât el. Atunci când văd că aproapele meu este mai rău decât mine, că nu trăiește așa cum trebuie (iar eu știu cum trebuie!), că nu-și îndeplinește îndatoririle așa cum se cuvine. Când îmi permit să-l disprețuiesc, să-l urăsc, să nu-mi pese de el.
Toate acestea mă rup din comuniunea care ar trebui să fie viața noastră împreună cu alții. Îl judec pe aproapele meu înseamnă că-l desconsider, îl văd un păcătos, îl situez sub mine în preferințele lui Dumnezeu. Or, eu nu pot iubi un om pe care tocmai l-am condamnat și desconsiderat prin judecățile mele. Astfel încalc porunca supremă pe care Hristos vine să mi-o dea, semnul distinctiv unic al creștinilor, iubirea pe care o poartă semenilor lor. După iubire ne vom cunoaște ca ucenici ai Lui (Ioan 13, 35)
Judecarea aproapelui, chiar dacă e numai un gând al minții mele, e la fel de gravă ca uciderea fratelui. Iar faptul că facem treaba asta de mii de ori zilnic în gândurile noastre nu face ca fapta noastră să fie mai ușoară. Oricât de evidente, de îndreptățite ar părea acuzele aduse aproapelui meu, ele sunt false, introduc despărțirea, taie legătura mea cu oamenii, mă exclud de la Împărăție.
Ce pot să fac atunci, cum să mă opun acestui gând devenit aproape reflex, cum să îndrept lucrurile, cum să reintru în comuniune cu cei care mă scot din sărite pentru prostia, răutatea sau nepriceperea lor? Numai faptul că e mult prea des întâlnit ne face să nu ne dăm seama cât de criminal e gândul judecății. Judecata se răsfrângee nu numai asupra omului, ci și a lui Dumnezeu, care l-a făcut pe acela și îi îngăduie să fie în felul în care nu-mi place mie. Ce pot să fac, cum să mă abțin de la judecarea aproapelui?
Soluția este să încep să gândesc așa cum se cuvine. Legea lui Dumnezeu este valabila pentru fiecare personal, și nu pentru alții. Legea e valabilă numai pentru mine. Eu o împlinesc sau o calc. Toți sunt sfinți, toți acționează corect, numai eu nu sunt în regulă. Judecarea este o provocare a lui Dumnezeu însuși. Când judeci pe cineva, prin intervenția ta în viața lui subminezi autoritatea lui Dumnezeu. Când vorbim pe cineva de rău ne îndreptățim. Or, dacă stau să mă gândesc bine, aș avea eu vreun motiv de îndreptățire?
Putem să avem în noi patimi, să avem nu o legiune, ci legiuni de draci. Pe toate le poate scoate Hristos și să le arunce în mare. Însă vorba împotriva aproapelui nu o mai poate nimeni și nimic întoarce.
Paul Curca
.
Paul Curca
-
Judecata semenilor
Publicat in : Pilda zilei
-
Sa nu judecam pacatele semenilor
Publicat in : Pilda zilei
-
Cand reusim sa nu vedem pacatele aproapelui
Publicat in : Pilda zilei
-
Va rog frumos
Publicat in : Editoriale -
Ne potrivim?
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.