
Sportul, ca mai toate lucrurile din lumea aceasta, poate fi folositor sau daunator vietii omului. Activitatile sportive sunt folositoare sanatatii, atunci cand sunt practicate direct de om, si nu sunt daunatoare, cand sunt urmarite ocazional, la televizor sau pe stadion; ele devin insa daunatoare in momentul in care ajung sa ocupe locul principal in viata omului, iar mai ales in viata spectatorilor.
De la folosirea activitatii fizice pentru a stapani mediul inconjurator, in timp, omul a ajuns sa practice sporturi din ce in ce mai variate, majoritatea dintre ele avand un scop in sine. Nevoia tot mai mare de a consuma "sport" o vad ca pe un semn al unei indepartari tot mai mari de Dumnezeu.
Nevoia de sport
Personal, consider ca oamenii se lasa din ce in ce mai biruiti de lumea sportiva, unele sporturi devenind chiar patimi. Adesea, sportul nu doar se imbina cu viata personala a multora, ci chiar o biruiesc pe aceasta, trecand-o in plan secund. "Toate imi sunt ingaduite, dar nu toate imi sunt de folos. Toate imi sunt ingaduite, dar nu ma voi lasa biruit de ceva" (I Corinteni 6, 12). Prin acest cuvant, Sfantul Apostol Pavel ne indeamna sa ne folosim de orice lucru in mod corect, iar nu sa ne lasam folositi de el.
Cand omul nu a mai avut dorinta statornica si rabdarea necesara de a descoperi adancimile de neinchipuit sadite de Dumnezeu in sufletul lui, el a alergat spre exploatarea vietii sale biologice, in dorinta de a suplini nevoile sufletului de transcendent. Cand omul nu a inteles deci ca in inima lui se afla o "imparatie", plina de tot ce poate fi numit "nou", inepuizabila si de nedescris - "Imparatia lui Dumnezeu este inauntrul vostru" (Luca 17, 21) -, el a alergat sa o caute, in mod inconstient, in lucruri inselatoare, care au ajuns sa il traiasca pe om.
Datorita unei vieti tot mai sedentare, caracteristica lumii moderne, omul a ajuns sa simta o nevoie tot mai mare de a elibera energia acumulata peste zi; sporturile traditionale au inceput astfel sa castige teren in fata altor aspecte ale vietii comunitare si ale celei de familie; plimbarile in familie si timpul petrecut impreuna sunt pentru multi mai putin atragatoare decat un meci de box sau de fotbal.
Din ce in ce mai multe posturi de televiziune "inchinate" sportului, tot atatea site-uri de internet, precum si ziare si stiri. Lumea sportului a depasit de mult granitele salilor si ale stadioanelor, ajungand astazi sa priveasca mai mult spre viata personala (si intima) a sportivilor. De cand si ce legatura are cu sportul viata intima a sportivilor?! Adesea, cei care doresc sa urmareasca activitatile sportive, ajung sa urmareasca mai mult viata intima a sportivilor; acesta este un semn evident al manipularii si al inselarii promovate de mass-media.
Intr-o discutie despre sport, Jorge Luis Borges (1899-1986), unul dintre cei mai importanti scriitori ai secolului al XX-lea, a spus: "Fotbalul este popular, pentru ca prostia este populara." Desi nu as fi indraznit sa pronunt un asemenea cuvant, cred insa ca este demn de luat in seama. Fotbalul si sporturile violente (wrestling, box, arte martiale, kickboxing, wrestling) sunt cele mai urmarite, violenta suporterilor si imoralitatea celor din lumea sportiva crescand anual. Este evident faptul ca nivelul cultural redus al multor suporteri, precum si incultura multor sportivi, nu fac decat sa strice si mai mult imaginea sanatoasa a sportului in sine.
Cand anumiti oameni fac din sport o cariera, acest lucru poate fi cumva de inteles, insa cand altii ajung sa urmareasca jocuri sportive (la televizor sau pe stadion) ore intregi in fiecare zi, consider ca acesta nu este un semn al unui suflet sanatos. Una este sa depui efort fizic in practicarea unui sport, in aer liber sau intr-o sala amenajata, si alta este sa stai comod in fotoliu, privind la televizor cum altii fac sport. Orele petrecute zilnic in fata televizorului, urmarind mai mult viata personala a sportivilor, decat activitatile lor sportive, isi vor arata in timp roadele: neintelegeri in familie, neatentie la nevoile celor dragi, lipsa de activitate, nerabdare, manie si oboseala etc.
Avem nevoie sa facem sport, iar nu sa privim absurd cum altii fac sport. Sportul este din ce in ce mai putin prezent in scoli si pe terenurile dintre blocuri, in timp ce la televizor si pe internet el este din ce in ce mai prezent. Nenumarate scutiri medicale (improvizate) imputineaza numarul elevilor care participa la orele de sport.
Intalnirea cu prietenii si practicarea unui sport comun poate fi foarte relaxanta, mai ales dupa o saptamana de stat pe scaun, la serviciu sau in casa. Nu trebuie uitat ca un "sport" adevarat si sanatos este si munca fizica, savarsita fie in folosul propriu (in casa sau in curte), fie in folosul comunitatii (mai ales la orase). Daca dupa un serviciu sedentar, omul se aseaza in fata televizorului, sa urmareasca o emisiune sportiva, acest lucru nu poate decat sa-l instraineze pe om si mai mult de viata reala.
De cele mai multe ori, sportul este insotit de patimi: concurenta si ura, mandria si slava de sine, mania si violenta. Pariuri sportive se pot face aproape oriunde, iar banii care circula in jurul sporturilor sunt din ce in ce mai multi. Unde sunt multi bani sunt si multe patimi, iar unde sunt multe patimi, acolo nu este Dumnezeu. Daca omul are puterea sa ramana sanatos sufleteste in atare conditii, sa practice si sa urmareasca orice sport doreste, insa daca roadele nu sunt unele bune, mai bine sa renunte, caci mai de folos ii este omului sa piarda un lucru, decat cu totul sa fie aruncat in gheena (Matei 5, 29).
Astazi, sporturile au ajuns sa se rezume aproape numai la niste sume uriase de bani, alocate unor lucruri care nu vindeca bolile si lipsurile societatii. Daca, in lumea antica, pentru a nu se revolta poporul si pentru a fi multumit de stapanitori, se oferea acestuia "paine si circ", adica hrana si spectacol, astazi lucrurile sunt oarecum asemanatoare: daca omul are hrana si spectacol (televizor, sport), el nu mai vede ranile dureroase ale familiei lui si ale societatii, nici nu se mai revolta impotriva celor care nu doresc vindecarea lor.
Diavolul poate sa poleiasca orice lucru cu aur, dandu-i o odihna de suprafata, spre a-l face pe om sa renunte la rugaciune si la adancirea unei vieti centrate in Dumnezeu. Inca si astazi, cand am ajuns sa cautam odihna si implinirea in lucruri atat de straine de Dumnezeu, care nu pot da ceea ce numai El ne poate da, Mantuitorul ne spune: "Pace va las voua, pacea Mea o dau voua, nu precum da lumea va dau Eu. Sa nu se tulbure inima voastra, nici sa se infricoseze" (Ioan 14, 27).
Teodor Danalache
-
Calea si Adevarul
Publicat in : Religie -
Topul
Publicat in : Editoriale -
Asceza necredinciosilor
Publicat in : Editoriale -
Crestini pe stadion?
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.