Familia crestina - Parintele Vasile Vasilache

Familia crestina  - Parintele Vasile Vasilache Mareste imaginea.

Predica la Duminica a 10-a dupa Rusalii
(Matei 17, 17-21).

Familia crestina

Nota red.: Parintele Vasile Vasilache a fost predicatorul Catedralei patriarhale din Bucuresti intre anii 1940-1944. In aceasta calitate a rostit aproximativ 400 de predici si la Radio Romania, in zilele de Duminica si la Sarbatori, transmitand de la microfon invatatura de credinta catre popor. Nu de putine ori, predicile sale aveau si un puternic mesaj antibolsevic, fiind extrem de curajoase pentru acele vremuri. Predica de mai jos a fost rostita la microfon in 17 august 1941, la ora 9,30. Aceasta predica, purtand semnatura in original a Parintelui Vasile Vasilache se afla in Arhiva scrisa de la Radio Romania. A fost publicata ulterior in volumul "Pe Caile Domnului – Predici rostite la Radio", 1942.

Frati crestini,
Sfanta Evanghelie de astazi ne istoriseste cum un frate indurerat si-a adus pe fiul sau bolnav la Mantuitorul. Pana sa vina insa cu el la Domnul Nostru Iisus Hristos, parintele sfasiat in dragostea sa de suferintele fiului, alergase in alte parti pentru tamaduirea lui: la doctorii buni de care auzise, la templele de rugaciuni, si pana si la vraci dar nimeni nu a putut aduce nici o alinare. In cele din urma se duse si la ucenicii Domnului, dar nici ei nu au fost in stare sa-l vindece, pentru ca ei vazand boala grozava ce-l muncea pe tanar, nu credeau ca ar putea sa-l vindece. De aceea acuma, ca la cea din urma nadejde pe care o mai avea, parintele ranit de moarte in dragostea sa pentru fiul ce se topea de suferinti, se duse cu el la Mantuitorul. Si ingenunchind inaintea Lui, a zis: "Doamne, ai mila de fiul meu, ca este lunatic si patimeste rau si oriunde il apuca, il arunca la pamant si el spumeaza, scrasneste cu dintii sai si se usuca. Si am zis ucenicilor Tai sa izgoneasca duhul, dar n-au putut.

Atunci raspunzandu-i Iisus, a zis: "O, neam necredincios, pana cand am sa fiu cu voi? Pana cand am sa va sufar? Aduceti-l la Mine!"

Atunci Iisus a intrebat pe tatal tanarului: "Cata vreme este de cand i se intampla aceasta?" Si acela a raspuns: "din copilarie".

"Adesea duhul il arunca si in foc si in apa, ca sa-l piarza, dar de poti ceva, milostiveste-Te spre noi si ne ajuta!"

Iar Iisus i-a zis: "De poti crede, toate sunt cu putinta celui ce crede".

Si indata tatal copilului a strigat si cu lacrimi a zis: "Cred, Doamne, ajuta necredintei mele!"...

Si l-a certat Iisus si a iesit demonul dintr-insul si s-a vindecat copilul din ceasul acela... (vezi Matei XVII 14-21, Marcu IX 14-30). Si din clipa aceea bucuria deplina a inflorit in familia nenorocitilor parinti de pana atunci.

Frati crestini,
Ce minunat tablou e aceasta vindecare! Un tata care se roaga cu lacrimi pentru vindecarea fiului sau, iar Domnul nostru Iisus Hristos, ca un Parinte atotputernic tamaduieste pe tanar si schimba in bucurie inima indurerata a acelui tata....

Pana la Mantuitorul, asa ceva nu a fost dat omenirii sa vada, desi cronicile erau destul de batrane. Chiar in statele cele mai civilizate si culte ale antichitatii, cu totul alta era conceptia despre copii si cresterea lor. In Grecia mai ales, dar si la Roma, copiii inca de mici erau luati de la familii si incredintati Statului. El le facea cresterea si educatia in lagare. Iar pe copiii cei bolnavi, pentru a nu le da de grija mai mult, ii omora. Pe acele fiinte plapande, care nu le inspirau incredere de vitejie, le arunca in haurile unei adanci prapastii. Si aceasta se practica atat in civilizata Roma cat si in cetatea culturii Atena...

Iata acuma putem zice ca pentru prima data ne apare acest nou tablou in viata omenirii. Un tata indurerat de boala fiului sau, nu-l omoara, ci cauta ca viata sa aiba si inca mai mult sa aiba. Si asa aducandu-l la Domnul nostru Iisus Hristos, la Acel ce era viata insasi, la Doctorul sufletelor si al trupurilor, ii dobandi sanatatea de la Cel bogat in mila si putere...

O, minunata Treime: Dumnezeu, un parinte de familie si un fiu. Unite toate acestea aduc viata, izbavire de orice durere si fericire. Altfel, numai copilul lasat singur, plapand cum e, si vanat de primejdii oricand, in orice clipa, poate sa sfarseasca in chip dureros.

De asemenea apoi, numai parintii si copii lor nicicand nu pot fi in putere de a alunga toate primejdiile si de a indeparta orice suferinta. Ba inca, numai ei, in dureri, mai mult isi maresc suferinta. Un parinte insa, e un sprijin imens pentru copil, dar nu totul si nici partea principala. E nevoie ca vietii omenesti sa i se adauge si cea de-a treia parte a cununii sale pentru deplina izbandire si fericire. Dumnezeu este Acel care incununeaza viata. Cu El, parintii si copiii pot totul: vindecare de orice suferinta, bogatie sufleteasca si pamanteasca chiar, fericirea aici si in veci.

Fratilor, precum in credinta cea adevarata, noi toti facem parte din familia crestina, toti fiind mladitele care ies din aceeasi tulpina a vietii - Hristos Domnul, la fel si in ceea ce priveste viata noastra omeneasca, fiecare copil si fiecare tanar e o mladita din tulpina unei vieti... Si iarasi, aceste mladite atata au viata, fie duhovniceasca fie omeneasca, cat sunt in legatura cu tulpina vietii lor. Caci ia inchipuiti-va, ca ati taia aceste mladite de la tulpina lor fireasca, socotiti ca vor mai invia ele mai departe singure, oricat de multe ar fi la un loc inmanunchiate? Nu. Cine nu-si pastreaza legatura vietii sale cu Mantuitorul, nu mai e un crestin, ci un pagan. Iar cine se smulge din sanul familiei ca un razvratit, e un naimit. Si unul si altul, fiind ca si morti pentru viata cea duhovniceasca, ori pentru cea familiala. Si de nu le vine chiar imediat pieirea, ea nu intarzie prea mult...

Parintii pentru noi sunt buciumul vietii. Ei, prin cele doua maini care s-au unit in fata Sfantului Altar, sunt ca doua imparatii, care s-au facut una si puternica pentru a asigura nasterea si buna crestere a copiilor lor.

Pentru aceasta si Mantuitorul i-a dat putere de taina nuntii iar Biserica o slaveste si o cinsteste ca pe un astfel de sfant asezamant.

Familia e o oranduire Dumnezeiasca, ea e cel mai vechi asezamant omenesc. Inca de la creatie, Dumnezeu a facut barbat si femeie pentru a trai impreuna...

Intr-o astfel de binecuvantata familie, fiecare din noi a vazut lumina acestei vieti. In sanul familiei ne-am nascut si am crescut. In ea ne-am format. Aici ne-am indulcit din fericirea acestei vieti. Si ca niste pasari, sub calauza parintilor, am inceput sa ne deprindem a ne lua zborul in viata. Mama si tata ne-au invatat sa vorbim. Si tot ei, ne-au aratat ce e bine si ce e rau. Si asa panza sufletelor noastre e tesuta cu gandurile si simtamintele parintilor. Iar bunicii ne-au leganat cu basme in albia traditiilor noastre sfinte de credinta si de nationalitate....

Si asa, uniti in aceasta dragoste puternica, parintii se regasesc in copiii lor, iar copiii se vad in batranii lor parinti. Iata imparatiile si cetatile de fericire in care am crescut!...

Intreaga aceasta asezare a familiei si a cresterii copiilor in dragoste de parinti si a parintilor de copii, si o data cu aceasta si in dragoste de Dumnezeu, e temelia vietii insasi si a oricarei fericiri. De aceea astazi, toate statele crestine au in mare cinste familia astfel asezata. Si la aceasta convingere au ajuns, mai mult sau mai putin, si paganii, in afara de Rusia paganizata de bolsevici care e cel mai mare dusman al familiei.

Bolsevicii au ajuns la aceasta dusmanie cu familia, dupa ce mai intai au inlaturat religia ca baza de educatie. Lipsindu-se de aceasta temelie de credinta in cresterea copiilor, acesti pagani ai zilelor noastre au inlaturat si cea de a doua temelie a vietii omenesti, familia.

O, pagane bolsevic, cu ce drept smulgi pe copiii poporului din bratele parintesti ale Bisericii? Raspunde pagane, cu ce drept lipsesti pe copiii norodului de bucuria si fericirea pe care o au in familiile lor? Te intreb din nou pagane, cu ce drept iei cu forta pe fii din bratele parintesti? De ce toate acestea? I-ai creat tu pe acesti copii? Venit-au ei pe lume prin puterea ta, pagane? De ce cauti atunci sa distrugi familiile care dau nastere acestor copii?

Raspunde pagane, pentru ce lipsesti mii si milioane de copii de o educatie crestina? De ce lipsesti pe acesti copii si de cea de a doua mangaiere a vietii lor pe care o au de la parintii lor? De ce cutropesti acest drept sfant al familiilor de a-si creste copiii lor? Ce urmaresti? Fericirea copiilor? O, nu! De mii de ori nu! Tu urmaresti altceva. Nenorocirea lor si a familiilor lor, nimicirea lor, omorarea lor chiar!...

Tu pagane, nu vrei sa li se dea o crestere crestlna, pentru ca tu sa le omori constiinta, cugetul lor, si asa sa cobori faradelegile tale in inimile lor. Si asa sa-i poti face, nestingherit de nimeni, dupa chipul si asemanarea ta, fii ai diavolului...

Tu pagane cutropitor, ii rapesti pe copii din bratele parintesti pentru ca sa rapesti astfel iubirea pe care le-ar fi coborat-o in suflete parintii lor: iubirea de nevinovatie, iubirea de adevar, de bine, de frumos, iubirea de Dumnezeu, si dragoste de a lupta contra raului. Pe cand tu, pagane, in locul acestei iubiri, versi in sufletul copiilor ura si vrajba si dusmanie de orice virtute, adevar si sfintenie.

Tu pagane, nu iubesti oopii. Tu ii urasti, de aceea ii iei de la parinti. Tu ii iei ca pe niste mladite din buciumul vietii, ca sa-i omori mai intai sufleteste si apoi si trupeste. Tu urasti pe Dumnezeu pentru ca esti fiul satanei. Tu urasti familia dintru inceput, de cand ai aruncat-o din Rai. Tu urasti copiii, pentru nevinovatia lor. Si asa, pe toti, in ura ta,
cauti sa-i faci asemenea tie. Si e drept ca in parte ai reusit ca din Rusia sa faci o imparatie a satanei. Dar asculta acuma ce zice Domnul Dumnezeu despre sfarsitul tau, pagane: "Pentru ca ai uitat pe parintii ce te-au nascut, si nu ti-ai adus aminte de Dumnezeu Cel ce te-a zidit...

Ca focul s-a aprins mania mea, care va arde pana la iadul cel mai de jos, va manca pamantul si roadele lui si va parjoli temeliile muntilor.

Strange-voi impotriva ta necazul si voi cheltui asupra ta toate sagetile Mele.

Istoviti veti fi de foame, si prapaditi de lingoare si molima rea; voi trimite asupra ta dintii fiarelor, veninul taratoarelor de pulberi le voi trimite.

De din afara va va pierde sabia iar prin case groaza - pierzand pe tanar si pe tanara, pe copilul de tata si pe batranul acoperit de caruntete. Te voi imprastia si voi sterge pomenirea ta de printre oameni" (Deut. XXXII, 18-22-26)

Frati crestini,
In ceasurile grele ale vietii noastre, de nenumarate ori am izbandit, pentru ca parintii nostri au stiut sa se roage lui Dumnezeu...

In Rusia unde conducerea bolsevismului a cautat sa distruga biserica, familia si pe copii, iata ca Dumnezeu le-a trimis salvarea acestor asezaminte sfinte. Sa fim siguri ca acolo in ceruri, mai aproape de Dumnezeu, parintii copiilor de astazi din Rusia s-au rugat cu lacrimi, spunand ca si parintele din Sfanta Evanghelie: Doamne, ajuta neputintii noastre. Scapa pe copiii nostri de duhul stapanirii celei diavolesti care atit de cumplit ii munceste...

Si iata ca si de data aceasta, vindecarea a venit. Caci biruinta e cu orice copil si cu orice famile, care au pe Dumnezeu cu ei. Cu Dumnezeu sa fim si noi acum si in veci si vom birui pe orice vrajmas, caci Imparatul tuturor veacurilor e Imparat Atotputernic. Amin!

Protos. Dr. Vasile Vasilache
Bucuresti, august 1941

Familia crestina - Parintele Vasile Vasilachi

Familia crestina - Parintele Vasile Vasilachi

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 6169

Voteaza:

Familia crestina - Parintele Vasile Vasilache 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE