Paternitatea este acea traire constanta pe care o are un tata iubitor fata de copiii sai. Ea este caracterizata de o implicare activa in viata copilului, de ascultarea lui si de cunoasterea nevoilor lui personale, de respectarea libertatii lui si de ocrotirea lui constanta. Acestea nu sunt, precum cred multi, strict datoriile mamei !
In multe dintre cazuri, barbatul nu simte aceasta traire imediat dupa nasterea copilului, ci la un oarecare timp distanta. Ea nu poate lipsi, caci paternitatea este sadita in insasi firea barbatului. Ea ramane o calitate de baza a oricarei familii sanatoase, alaturi de maternitate. Copiii care au crescut doar alaturi de mama, fara un tata iubitor si prezent in viata lor, pot da marturie in acest sens.
Pentru a nu ramane cu un handicap definitiv, tatal trebuie sa-i iubeasca pe copiii mai inainte chiar de a-i avea. Pentru acest lucru este nevoie de educatie morala si de iubire jertfelnica. Mandria, egoismul, desfranarea si comoditatea sunt cei mai mari patru dusmani ai paternitatii. Doar atunci cand dragostea de sotie si dragostea de copii vor birui aceste patimi, tatal se va putea bucura in mod deplin de copiii care i se vor naste, iar aceia, la randul lor, se vor putea bucura de el.
Sfaturi practice inainte de nastere
Sotii trebuie sa petreaca mult timp impreuna, inca din ziua casatoriei. Dragostea lor se intareste prin credinta in Dumnezeu, comunicare sincera si jertfire de sine. Barbatului ii este de folos sa citeasca impreuna cu sotia carti privind sarcina, dezvoltarea fatului, nasterea si cresterea copiilor.
In timpul sarcinii, barbatului trebuie sa ii fie aratata multa tandrete. Nu doar femeia are nevoie de o grija si de o atentie deosebita, ci si barbatul, care poate avea sentimentul ca nu ia parte la ceea ce se petrece. Sa fie incurajat sa urmareasca miscarile copilului inca din primele luni de viata.
Cand sotul vorbeste cu sotia lui, in timpul sarcinii, copilul ii aude si ii retine vocea. Dupa nastere, pruncul va recunoaste imediat vocea tatalui si va da semne de bucurie cand acesta va vorbi cu el. Timpul celor noua luni de sarcina este foarte important pentru barbat, caci inca de acum el poate ajunge sa inteleaga marele dar pe care l-a primit de la Dumnezeu.
Paternitatea, dupa nastere
Imediat dupa nastere, tatal trebuie sa-si ocupe rolul sau in viata copilului. Daca tatal ii acorda atentie copilului sau inca din primele zile de viata, atunci conflictele de mai tarziu vor fi putea fi evitate sau depasite cu multa intelepciune.
Tatal trebuie sa fie lasat sa faca ceea ce poate pentru copil si, mai ales, asa cum poate! Cand, in baza motivului ca nu se pricepe, tatal este indepartat si nu ia parte la ingrijirea copilului, atunci se creaza deja o distanta intre el si copil, chiar daca pe moment aceasta nu este constientizata.
Dragostea tatalui pentru copil se naste si creste mai ales atunci cand el incepe sa faca ceva pentru copil. Pentru inceput, el poate sa caute un carucior potrivit, un patut bun si anumite jucarii de trebuinta copilului. De aceste lucruri, barbatul se poate ocupa inca din ultima luna de sarcina a sotiei, ceea ce ii poate spori acestuia chiar dorinta de a-l vedea pe cel mic acasa, inconjurat de lucrurile cumparate de el.
Apoi, prin firea lui, barbatul are trasaturi de caracter foarte folositoare in primele luni de viata ale copilului: are maini puternice, tocmai bune pentru tinut copilul in cadita de baie (lucru deloc de trecut cu vederea); are puterea necesara pentru a impinge caruciorul chiar si timp de cateva ore, prin parc, in timp ce sotia, slabita de greutatea nasterii, se odihneste sau pregateste ceva in casa; are curaj, este mai hotarat si mai putin temator decat femeia, ceea ce ii da copilului incredere in sine (mai ales dupa ce acesta incepe sa mearga singur).
La randul sau, copilul simte prezenta iubitoare a tatalui si grija pe care acesta i-o arata, lucru pentru care cel mic ii va fi recunoscator toata viata. Cand copilul nu-si arata recunostinta pentru aceste lucruri (poate nici nu stie, inca, ce este recunostinta), insasi bucuria pe care acesta o simte in prezenta tatalui trebuie sa fie suficienta pentru a intui sanatatea relatiei dintre cei doi.
Mai tarziu, datorita autoritatii lui, cu blandete, dar si cu fermitate, tatal le poate impune copiilor anumite limite, cu mult mai bine decat ar putea sa o faca mama lor. Astfel, cat timp mama este vazuta drept "parintele emotional" al copiilor, tatal apare drept "parintele legislativ" al acestora, el invatandu-i ferm diferenta dintre bine si rau, precum si limitele peste care nu au voie sa treaca.
Paternitatea este in firea barbatului
Scriitorul rus Mihail Solohov, in opera "Soarta omului", povesteste urmatoarea intamplare din viata lui Andrei Sokolov, un soldat rus ramas fara familie, in urma razboiului.
"Am scos capul pe geam si i-am strigat: "Ei, Vaniusa, urca-n masina, sa te duc pana la elevator, dupa care ne intoarcem sa mancam." Copilul a tresarit atunci cand l-am strigat, a sarit de pe veranda, s-a urcat pe pragul masinii si mi-a spus incet: "De unde stiti ca ma cheama Vanea?" Si a deschis ochii mari, asteptand raspunsul meu. I-am spus ca sunt in varsta, ca am experienta si ca stiu totul.
A urcat pe usa din dreapta, pe care am inchis-o eu, s-a asezat langa mine si am plecat. Un baiat zvapaiat, dar atunci era foarte linistit, ingandurat, privindu-ma ghidus pe sub genele lungi si, in acelasi timp, oftand. "E atat de mic si deja ofteaza", m-am gandit eu si l-am intrebat: "Unde-i tatal tau, Vanea?" Baiatul mi-a raspuns in soapta: "A murit pe front." - "Dar mama?" - "Mama a fost ucisa de o bomba, cand eram in tren." - "Unde mergeati cu trenul?" - "Nu stiu, nu-mi amintesc..." - "Si nu ti-a mai ramas vreo ruda?" - "Nu!" - "Si unde dormi noaptea?" - "Pe unde-apuc!"
Am lacrimat amar atunci si m-am hotarat pe data: "Nu vom pieri amandoi, departe unul de celalalt! Il voi lua sa-mi fie copil." Imediat am simtit cum m-a invaluit caldura si sufletul mi s-a luminat. M-am aplecat spre el si l-am intrebat: "Vaniusa, stii cine sunt eu?" El a zis, oftand: "Cine?" La care eu i-am raspuns, tot atat de incet: "Sunt tatal tau!"
Doamne, ce s-a intamplat atunci! Mi-a sarit in brate, m-a sarutat pe obraji, pe buze, pe frunte si tipa ca o sirena: "Tata, taticul meu drag! Stiam eu, stiam ca ma vei gasi! Am asteptat atat de mult sa ma gasesti!" Si s-a lipit de mine, tremurand ca o trestie in vant. Eu aveam in ochi numai ceata si, la fel, tremuram de emotii..."
Paternitatea se invata si se lasa mostenire !
Dragostea, purtarea de grija si jertfirea de sine tin de firea omului. Ele nu vor putea fi scoase niciodata definitiv din inima omului. Chiar si acolo unde sentimentul paternitatii pare ca nu exista, el se naste, creste si se dezvolta cu intelegere si rabdare!
Tatal trebuie sa participe inca de la inceput la viata copilului. Mama trebuie sa se ingrijeasca de acest lucru si, din pricina bucuriei aduse de nasterea copilului, sa nu cumva sa uite de importanta tatalui in viata celui mic. Prezenta tatalui trebuie sa fie constanta si stabila in mijlocul familiei, el fiind dator sa cunoasca viata sociala a copilului, precum si framantarile si nevoile lui sufletesti.
Acestea fiind spuse, parintii trebuie sa nu uite faptul ca, fara credinta in Dumnezeu si dragostea jertfelnica a unuia fata de celalalt, copilul nu se poate zidi in chip statornic. Iar pentru aceasta, sa nu fie trecut cu vederea cuvantul Mantuitorului Iisus Hristos, care zice: "Fara Mine nu puteti face nimic!" (Ioan 15, 5).
Teodor Danalache
Teodor Danalache
-
Iubirea ingereasca
Publicat in : Editoriale -
Iubirea fata de Dumnezeu
Publicat in : Morala -
Iubirea care trece dincolo de viata
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.