Se ascunde oare Dumnezeu? Sfantul Ioan Gura de Aur a raspuns candva la aceasta intrebare. Cum poate sa Se ascunda Cel ce este Lumina Lumii? Totusi, spune el, desi soarele straluceste, fiind prezent pretutindeni, este cel mai usor lucru din lume ca omul sa opreasca razele soarelui si sa faca intuneric. N-are decat sa inchida pleoapele si se afla cu totul in intuneric.
Dumnezeu nu este absent. Mai degraba omul nu-L doreste pe Dumnezeu in preajma Sa. Omul este cel ce se lipseste de Dumnezeu, si aceasta din mai multe pricini. Una este nepasarea. Oamenii nu au vreme pentru Dumnezeu. Sunt prea ocupati cu altele. Dumnezeu este absent din pricina ca oamenii nu prea Il doresc prezent.
Sfanta Scriptura staruie mereu si mereu ca numai cei ce-L cauta pe Dumnezeu Il afla pe Dumnezeu. El nu vine acolo unde nu este dorit, nu sileste pe nimeni. Sta la usa si bate, asteptand sa-I deschidem.
Un alt motiv pentru care omul nu-L doreste pe Dumnezeu in preajma este pacatul. Pacatul e stanjenitor in prezenta lui Dumnezeu. Tocmai de aceea Adam s-a ascuns de la fata lui Dumnezeu dupa ce a pacatuit. Sfantul Ioan exprima foarte bine acest lucru scriind: "Ca oricine face rele uraste Lumina, si nu vine la Lumina pentru ca faptele lui sa nu se vadeasca" (Ioan 3, 20).
Dar absenta lui Dumnezeu nu inseamna ca Dumnezeu nu este lipsit de interes. El poate fi absent fiindca omul nu Il doreste in preajma sa. El asteapta pururea sa fie gasit. Daca Dumnezeu e absent pentru multi dintre oamenii de azi, aceasta se datoreaza nepasarii, pacatului, indiferentei noastre morale. Insa Dumnezeu inca asteapta – in tacere, in umbra – asteptand sa fie gasit. Nu numai ca asteapta, ci ne si cauta pe noi in nenumarate feluri, ca pastorul ce cauta oaia pierduta. Ca un Cerber ceresc, El nu renunta niciodata la cautarea omului.
Pe peretele unei pivnite din Koln, in Germania, in vremurile de violenta si disperare ale celui de-al Doilea Razboi Mondial, se afla urmatoarea marturisire de credinta:
Cred in soare, chiar cand nu straluceste;
Cred in dragoste, chiar si cand nu o simt;
Cred in Dumnezeu, chiar cand El ramane tacut.
Dar Dumnezeu nu ramane tacut decat daca noi dorim sa fie. Cand ni se pare ca Dumnezeu tace, inseamna ca a vorbit deja, si nu mai e nimic de adaugat. In vremurile de demult El a vorbit prin prooroci. In zilele mai de pe urma, a vorbit El Insusi prin persoana Fiului Sau Iisus Hristos. El continua sa ne vorbeasca fiecaruia si astazi.
Anthony M. Coniaris
-
Necesitatea prezentei Sfintei Traditii alaturi de Sfanta Scriptura
Publicat in : Revelatia -
Sensul cuvantului "credincios" in Sfanta Scriptura
Publicat in : Religie -
Sfanta Scriptura
Publicat in : Religie -
Sfanta Scriptura
Publicat in : Religie -
Sfanta Scriptura
Publicat in : Dogma
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.