Pe 26 martie 2012 se implinesc 35 de ani de la trecerea la cele vesnice a celui de-al treilea patriarh al Romaniei, patriarhul Justinian Marina. Cu aceasta ocazie redam Testamentul Patriarhului Justinian al Romaniei.

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.

Cunoscand neschimbata hotarare a Atotputernicului Dumnezeu asupra omului, dupa cuvintele: "Pamant esti si in pamant te vei intoarce" si vazand cum trambita mortii cheama in fiecare zi catre vesnicul locas pe fiii oamenilor, dupa randuiala Providentei dumnezeiesti care a pus omului hotare vietii lui, pe care nu le poate stramuta si care cuprind in cea mai mare parte, dupa nestrabatuta voie a Creatorului, osteneala, munca si moarte. Cum insa Providenta dumnezeiasca, care conduce cu atata intelepciune lumea, a ascuns oamenilor timpul cand trebuie sa se stramute din aceasta viata in cealalta, incat nu stiu nici ziua, nici ceasul acestei stramutari, fiecare om trebuie totdeauna sa fie pregatit pentru aceasta calatorie si mai cu seama acela care, impovarat de zile si ajuns la apusul vietii, isi aduce aminte de spusele Psalmistului: "Anii vietii omului, saptezeci; de este in putere, optzeci; restul, necaz si durere." Intru aceasta stare ajungand eu, simt nevoia de a ma pregati, caci minunatul prezent trece pentru mine cu cea mai mare iuteala, iar viitorul - totdeauna nesigur - se pare mai nesigur din zi in zi.

Fiindca in cursul vietii mele am ajuns la cele mai inalte demnitati bisericesti: Arhiereu Vicar, Mitropolit al Moldovei, Mitropolit al Ungrovlahiei si Patriarh al Romaniei, ma rog pentru clerul si credinciosii lor, fiii mei duhovnicesti, sa le dea Dumnezeu orice bun, orice fericire, iertandu-le toate gresalele cate din intamplare mi-au facut si ii rog sa ma ierte si pe mine de cate le-am gresit ca om si arhiereu. Tot asa rog pe Prea Sfintitii Arhierei cu care impreuna am slujit Domnului la altarul Bisericii Sale si cu care impreuna am servit si sprijinit Patria, sa-mi ierte orice le voi fi gresit si sa nu ma uite in rugaciunile lor.

Fiind cuprins de neputinta si batranete si din zi in zi slabind cu trupul, m-am gandit sa scriu acest duhovnicesc Testament prin care sa fac cunoscut acelora care ar voi, dupa sfarsitul meu, sa caute avere din chilia mea, sa nu se mai osteneasca in zadar, nici sa-i ispiteasca pe cei ce m-au slujit, ca sa afle bogatia mea sau comoara pe care am adunat-o ca Patriarh in cei peste douazeci si cinci de ani de patriarhat. N-am adunat aur si argint, nici bijuterii sau pietre, scumpe, fiindca niciodata nu mi-am pus nadejdea in ele, ci totdeauna mi-am pus nadejdea in purtarea de grija a lui Dumnezeu, care niciodata nu m-a parasit.

In tot cursul vietii mele, desi am fost supus slabiciunilor omenesti, milostivirea lui Dumnezeu cea nemarginita nu s-a departat de mine. Pentru aceasta m-am sarguit sa pasesc pe caile mantuirii, indeletnicindu-ma cu citirea si tiparirea Sfintelor Scripturi si cu invataturile Sfintilor Parinti, dascali ai Bisericii Ortodoxe; potrivit cu duhul lor, am folosit toate puterile mele spre zidirea, indreptarea si impodobirea sfintelor biserici si sfintelor manastiri.

Despre viata si activitatea mea s-a scris si se va mai scrie. Din ceea ce s-a scris, precum si din scrierile mele (in cele unsprezece volume de "Apostolat social" - pastorale, predici, cuvantari etc), cei din generatiile viitoare vor afla calea pe care sa-mi urmeze pilda, ca sa-si faca si ei din plin datoria fata de Biserica si Tara, pentru promovarea idealurilor si aspi­ratiilor lor.

Cu genunchii plecati, multumesc Atotputernicului Dumnezeu ca mi-a daruit intelepciune si putere sa infaptuiesc unirea sufleteasca a tuturor romanilor prin aducerea - in anul 1948 - a fratilor romani greco-catolici la sanul Bisericii-Mame sub bolta Ortodoxiei Romanesti. Las mostenire urmasilor mei o Biserica romaneasca unificata si ma rog fierbinte lui Dumnezeu sa lumineze continuu pe capeteniile ei si ale Tarii, pentru ca, strans uniti, sa lucreze fara preget pentru intarirea si inflorirea Bisericii Ortodoxe Romane reintregite. Acestui suflet romanesc si crestinesc, stapanit de infocata iubire de neam si de calda dragoste fata de Biserica stramosilor nostri, ii las cea mai scumpa mostenire pentru Neamul meu, fiind adanc convins ca nu exista un alt cheag duhovnicesc mai trainic pentru consolidarea si unitatea sufleteasca a Romanismului de pretutindeni, in afara de Biserica Ortodoxa Romana a parintilor nostri, care ne-a ocrotit in tot cursul veacurilor pline de multe primejdii, ne-a tinut strinsi la sanul ei si ne-a salvat in zile grele; a slabi aceasta duhovniceasca unitate insemneaza o primejdie mare pentru viitorul Neamului. Un "Nu" hotarat sa se raspunda totdeauna celor ce ar incerca sa sparga aceasta unire sufleteasca a Romanilor.

(Dupa o scurta schita biografica, Testamentul continua.)

Toata viata am iubit poporul muncitor si am dorit imbunatatirea soartei lui. De aceea am salutat cu toata pretuirea progresul si ridicarea poporului roman din saracia si mizeria de veacuri. Am iubit stiinta si pe oamenii devotati ei si am luptat contra ignorantei si aparatorilor ei. Am crezut ca numai stiinta unita cu adevaratul sentiment religios va ridica clerul si Biserica noastra la inaltimea cuvenita si la con­stiinta datoriei. Am socotit ca, fara cultura, clerul va continua sa ramana stapanit de prejudecati, de vicii si numai cu preocupari rituale.

1. Pentru formarea clerului am organizat sapte Seminarii Teologice cu o capacitate de peste 400 de elevi pe an fiecare seminar si doua Institute Teologice de grad universitar cu o capacitate de peste 600 de studenti pe an fiecare; cel de la Bucuresti are cursuri de trei ani pentru doctoranzi. Programa analitica de invatamant in seminarii si institute teologice am intocmit-o in spiritul celor afirmate mai sus. Au la dispozitie in Bucuresti cele patru biblio­teci cu zeci de mii de opere teologice, stiintifice etc, ai caror bibliotecari le stau, de asemenea, la dispozitie. Las urmasilor mei aceste patru biblioteci, cu sfatul de a pastra in intregime fondul actual, de a continua procurarea de noi carti si de a pastra in bune conditii localurile seminariilor si ale insti­tutelor teologice universitare.

2. Pentru promovarea culturii teologice am organizat Tipografia Insti­tutului Biblic si de Misiune Ortodoxa, inzestrind-o cu masini moderne pentru toate sectiile. In ea se tiparesc cele trei reviste ale Patriarhiei si revistele Mitropoliilor Ungrovlahiei si Olteniei. S-au tiparit si se tiparesc manualele pentru scminariile teologice si pentru studentii teologi. Pentru nevoile credin­ciosilor s-au tiparit carti de rugaciuni, psaltiri, icoane in culori, pliante si monografii pentru manastiri si monumente istorice etc.

3. Multumesc Milostivului Dumnezeu ca mi-a dat rabdare si putere sa termin diortosirea si indreptarea tuturor cartilor 1, 2, 3, 4 de cult ale Bisericii ortodoxe Romane si sa le tiparesc, in frunte cu Biblia, in 1968, precum si editia a II-a (cateva cuvinte indescifrabile), Noul Testament, in 1951, si Noul Testament cu Psalmii, in 1970, Psaltirea in cinci editii, Apostolul, Evanghelia si Cazania in doua editii (indreptate si prelucrate de mine personal). La reviste, carti de cult si la toate tipari­turile, ultima revizie si indreptare s-au facut de mine inainte de a aproba tiparirea. Multe nopti albe a cerut aceasta osteneala.

4. Pentru impodobirea si alte nevoi ale bisericilor am construit atelierele de la Schitul Maicilor si de la Manastirea Plumbuita si am terminat pe cele de la Manastirea Tiganesti, inzestrandu-le cu cele mai moderne masini; pentru stofe si broderii necesare odajdiilor si mitrelor arhieresti, la Tiganesti; pentru catapetesme, mobilier pentru biserici, candelabre, sfesnice, turnat clopote si pregatit tamaie sintetica, la Plumbuita; iconite si rame din plastic, in strada Vanatori; pentru cruciulite, medalioane, candele, cadelnite, icoane pictate, icoane imbracate in metal, sfinte vase etc. etc, la Schitul Maicilor. Pe toate le las urmasilor mei in plina activitate.

5. Manastirea Curtea de Arges cu tot complexul ei, Manastirea Sinaia cu tot ansamblul ei, sanatoriile de la Techirghiol - cel vechi si cel nou -, casa de odihna de la Busteni, localul Institutului Teologic din Bucuresti, cel al Seminarului de la Radu Voda din Bucuresti si resedinta de la Dragoslavele au fost aduse in proprietatea Arhiepiscopiei Bucurestilor si li s-a dat intrebuintarea cuvenita.

6. Directia Monumentelor Istorice a restaurat in exterior Catedrala, precum si Paraclisul, caruia i-am recladit cupola daramata de cutremurul din 1730. Clopotnitei, daramata de acelasi cutremur, i-a fost recladit - de catre Arhiepiscopie - etajul in care a fost pus clopotul cel mare. Cutremurul din 1940 a daramat complet Manastirile Dealu si Ciorogarla, clopotnita si partea cu etaj de la Viforata etc. Ele au fost recladite din fondurile Arhie­piscopiei. Tot in 1940 un foc a nimicit incinta Caldarusanilor, iar in 1943 a fost nimicita incinta Ghighiului de catre bombele incendiare aruncate de aviatia engleza. Au fost recladite impreuna cu biserica Manastirii Radu Voda - care va fi paraclisul Seminarului Teologic de langa ea, cu resedinta Epi­scopului Vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor.

7. In grija pe care am avut-o pentru preoti - aripa dreapta a Bisericii - le-am creat conditii bune de existenta pentru ei si familiile lor, conditii pentru cautarea sanatatii, cat si pentru batranetele fara sprijin (sanatoriile de la Dealu si Viforata). N-am uitat nici pe calugari si calugarite - aripa stanga a Bisericii. S-au reparat bisericile, apoi s-au reparat unele case si s-au construit altele din nou, in locul celor din paianta si chirpici. S-a introdus apa, lumina, iar in unele si caldura. S-au inchis cu zid unele, iar altele cu gard din prefa­bricate, in unele manastiri de calugarite cu personal mai mult am organizat sectii de ateliere ale Institutului Biblic (Pasarea, Ciorogarla, Ghighiu si Tiganesti); la Namaiesti, Zamfira si Suzana, sectii de artizanat ale cooperati­velor din localitate.

(Urmeaza o enumerare a principalelor danii facute din veniturile sale personale, apoi dispozitii testamentare privitoare la membrii familiei, precum si la obiectele bisericesti proprii (odajdii, cruci, engolpioane, mantii, carji, bastoane, cadelnite, sfesnice, icoane, carti etc.) ce vor fi distribuite - dupa moartea sa - anumitor biserici, manastiri, colectii muzeale, institutii de invatamant bisericesc.)

13. Pasind in al douazeci si optulea an de patriarhat si aflandu-ma spre sfarsitul celui de al 74-lea an al varstei mele, am socotit ca este bine sa fac aceste insemnari, nu pentru lauda omeneasca - stie Dumnezeu, pentru ca toate cele amintite se vad de toti -, ci ca sa pot ruga cu toata caldura sufletului meu pe urmasii mei ca cele neimplinite in Biserica lui Dumnezeu din Romania, in seminariile teologice, in institutele teologice universitare, sa le implineasca si sa le desavarseasca.

(Un capitol - probabil omis in curgerea ideilor - se ocupa de comuni­tatile romanesti de peste hotare, precum si de imbunatatirile aduse asezamin­telor noastre din Ierusalim si Muntele Athos.) In incheiere:

Asadar, si eu, smeritul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane - a romanilor de pretutindeni -, fiind supus, ca om, legii muritorilor si, prin urmare, asteptmdu-mi mutarea din aceasta lume vremelnica, am chibzuit ca este bine sa-mi pregatesc si locul de odihna pentru neodihnitul meu trup - ca sa nu fie aceasta o povara pentru urmasul meu. Vazand ca un nou mormant langa cele doua ale celor doi patriarhi predecesori ar stramtora locul pentru credinciosi in Catedrala, si gasind un loc liber in Biserica Manastirii Radu Voda - pe partea stanga, in dreptul mormantului Voievodului ctitor -, am randuit pe cheltuiala mea lucrarile de amenajare a acestui loc pentru ingropaciune. Las aceasta grija celui din urma fiu duhovnicesc - hirotonit de mine -, P. S. Roman Stanciu, Episcopul Vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor, sa fie executor testamentar. Prohodirea o vor face arhiereii hirotoniti de mine si diaconii Catedralei.

La inchiderea acestui Testament, aflandu-ma, din mila lui Dumnezeu, in toata intregimea mintii si in deplina sanatate, binecuvintez din toata inima si din tot sufletul pe cei ce ma urasc si m-au urat, pe cei ce m-au nedreptatit si pe cei ce mi-au facut un rau vazut ori nevazut, rugand pe Milostivul Dumnezeu sa nu judece faptele acestora, ci cu indurare sa-i ierte pe toti, dupa cum i-am iertat si eu.

Din adancul inimii strig catre Domnul Dumnezeul nostru si al parintilor nostri: Revarsa indurarea si binecuvantarea Ta, Doamne, peste poporul dreptcredincios roman, peste tara si Biserica noastra, peste conducatorii lor, dandu-le acestora intelepciune, sanatate, putere si pace. Sa fie neadormit ochiul Tau si sa privegheze in toata vremea ca ei sa conduca in pace si netulburati de nimeni, sa sporeasca dragostea, bucuria si fericirea. Milostive Doamne, auzi rugaciunea mea si nu intoarce fata Ta de la mine; intru indurare, iarta-mi pacatele mele cele de voie si cele fara de voie, cele intru stiinta si cele intru nestiinta, invrednicindu-ma si pe mine, nevrednicul, sa laud si sa maresc cu dreptii numele Tau, in vecii vecilor. Amin!

Facut astazi, 14 septembrie 1973 (7 martie, anul 1976), in resedinta de la Dragoslavele - Muscel, judetul Arges (din Bucuresti).

Smeritul Arhiereu, Justinian Marina, Mitropolitul Ungro-Vlahiei si Patriarh al Romaniei

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: