Parcurgem prin bunavointa Domnului cea mai binecuvantata perioada din timpul anului, mai ales a calendarului bisericesc, Postul Sfintelor Pasti. Timp in care suntem chemati la pocainta, la trairea infranarii de la bucate care duce catre infranarea de la patimi.
Toata viata noastra petrecuta pe acest pamant trebuie traita clipa cu clipa, iar daca nu folosim timpul acordat spre a ne apropia de Dumnezeu- a-L cunoaste si a-L iubi- in zadar am irosit timpul daruit…Iar daca "In Hristos coexista Dumnezeirea si omenirea" dupa cum spunea Pr. Galeriu, atunci m-ar ajuta gandul ca Singurul Prieten in lumea aceasta imi este Hristos! Ma iubeste si este in permanenta langa mine, la bine si la rau…
Fara nici o indoiala, scria Kallistos Ware, timpul este parte din creatia lui Dumnezeu si de aceea este "bun foarte" (Gen. 1,31), El este cel care a creat "anii" (Evr. 1, 12) si in acelasi timp ramane "Imparatul veacurilor" (1 Tim. 1,17).
In acelasi timp insa, venind la "plinirea vremii", dupa cum spune Sf. Ap. Pavel, in Persoana Mantuitorului se uneste timpul vietii acesteia cu vesnicia vietii viitoare. Pentru a te vindeca trebuie mai intai sa accepti ca esti bolnav si sa ceri tratament; tot asa pentru a castiga viata viitoare cu Hristos trebuie sa ne folosim cu intelepciune de timpul de cum.
Acest timp pe care-l traim acum, nu este nimic altceva decat unitatea de masura cu care apreciem procesul de imbatranire, constituind o iluzie cu relativitate. Important este sa nu ramanem observatori ai timpului, ci sa incercam a creste duhovniceste, a ne maturiza in Domnul. Cealalta viata - viata duhovniceasca- devine timpul petrecut IN si PENTRU Hristos, si astfel timpul lui azi il transform in vesnicie.
Se nasc intrebarile: Oare cand suntem maturi? Cand putem spune ca am crescut? Care trebuie sa-mi fie criteriul de judecata: varsta sau maturitatea duhovniceasca? Oscar Wild spunea: "Cand esti tanar stii totul, cand ajungi la maturitate incepi sa te indoiesti de tot, iar cand imbatranesti crezi totul".
Cred ca stiti mai bine ca mine ca nu varsta este necesara pentru a te mantui, ci important este sa existe o evolutie in viata duhovniceasca. Sunt multe cazurile in care oameni tineri la varsta au ajuns la inalt nivel duhovnicesc si parasesc timpul vietii acesteia.
Evolutia in viata duhovniceasca nu trebuie apreciata dupa cate ore ne-am rugat sau cat timp am postit; de cate ori am mers la biserica sau cat de mult bine am facut; acesta este inceputul…ci sa incerc a descoperii daca prin experientele traite mi-am strans "bagaj" duhovnicesc, ce-mi poate tranforma clipa de acum in vesnicia lui Hristos. Sf. Isaac Sirul ne da punctele de reper prin care putem deslusi cat de profunda este evolutia in timpul petrecut pentru Hristos, spunand: "daca ai rugaciune profunda atat cat sa nu te mandresti si treci cu vederea greselile fratelui tau; duci cu bucurie toata tristetea, multumind si binecuvantand pe Dumnezeu pentru toate si in toata vremea; atunci ai strans bogatii sufletesti in lumea aceasta".
Este foarte important darul vietii acesteia si timpul in care ea se desfasoara, caci este ragazul pe care ni-l da Domnul sa ne indreptam gresala; oare nu au existat momente in care am constientizat pacatul? Si totusi nu ne-a pedepsit, ci astepta intoarcerea noastra - "sa fim vii"! Cred ca e timpul sa nu ne mai indoim de iubirea Lui.
Parintele Arsenie Papacioc spunea: "Orice clipa poate fi un timp si orice suspin o rugaciune".
Arhim. Siluan Visan
.
Arhim. Siluan Visan
Pe aceeaşi temă
-
Supraspatialitatea lui Dumnezeu si participarea creaturilor la ea
Publicat in : Editoriale -
O inima ranita de o inima grabita
Publicat in : Editoriale -
Reflectii ontologice legate de timp
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.