Ortodoxia romaneasca la Dallas

-Parinte diacon Vasile Tudora, romanii au o impresie deformata despre Dallas. Se poate vorbi despre un Dallas crestin?

-Intr-adevar, ceea ce stiu romanii despre Dallas se rezuma in cele mai multe cazuri la serialul de succes din anii '80. Dar, traind in Dallas de peste 3 ani, pot spune ca Dallas-ul nu este asa cum l-am vazut la televizor, adica o adunatura de vacari (cowboy) si petrolisti fara scrupule. Mai mult, Dallas-ul este acum o metropola gigantica, in care diversitatea, atat etnica, cat si confesionala, este la ea acasa. Despre Dallas-ul crestin trebuie sa facem cateva precizari. Daca ne referim la crestinism in general, definit ca unitatea celor care cred in Hristos, atunci exista un foarte puternic Dallas crestin, statul Texas facand parte din ceea ce americanii numesc „centura biblica” ce defineste statele din sud-estul Statelor Unite si in care predomina cultul baptist. In acest context, Dallas-ul este patria mega-bisericilor si mega-universitatilor de Teologie, Texasul fiind baza fundamentalistilor baptisti din Sud. In Dallas mersul la biserica in fiecare duminica este un fapt obisnuit si este privit si ca un act social. Nu este neobisnuit ca noii veniti sa fie invitati sa participe alaturi de colegi sau prieteni la serviciile religioase din biserica lor.

Daca insa ne referim la Ortodoxie, lucrurile difera, nu mai vorbim de mega-palate neoprotestante, ci de modeste biserici (cu putine exceptii), care se gasesc imprastiate in vastitatea metroplexului texan. In momentul de fata se estimeaza a fi peste 40 000 de crestini ortodocsi in Texas, dintre care aproximativ 5 000 in Dallas, apartinand diferitelor dioceze ortodoxe. Crestinii ortodocsi se inchina la cele aproximativ 50 de parohii si 5 sfinte manastiri de pe cuprinsul statului. In Dallas isi are sediul si I.P.S. Dmitri, Arhiepiscopul Diocezei de Sud a Bisericii Ortodoxe in America (OCA). Daca nu ma insel, chiar recent i-a fost tradusa si publicata o carte la Editura Institutului Biblic si de Misiune al BOR.

Putem spune ca in Dallas exista un nucleu ortodox, care, desi mic, isi pastoreste cu daruire fiii intru credinta. Parohia noastra, Adormirea Maicii Domnului, sau cum este numita mai scurt „Sfanta Maria“, este localizata in orasul Coleyvile, Texas. Preot paroh la „Sfanta Maria” este P.C. Protopop Dumitru Paun, sub indrumarea caruia slujesc si eu ca diacon.

-Ce ne puteti spune despre inceputurile ortodoxiei in Dallas?

-Primii crestini ortodocsi in statul Texas au aparut in a doua parte a sec. al 19-lea, in regiunea Galveston. Prima biserica ortodoxa in regiunea Dallas a fost fondata in orasul Fort Worth, in 1910, sub ingrijirea unui grup de emigranti de origine greaca. Ulterior si celelalte comunitati si-au deschis biserici. In momentul de fata exista in jur de 15 biserici ortodoxe in Metroplexul Dallas-Fort Worth. Romanii ortodocsi au aparut mai tarziu pe aceste meleaguri indepartate si nu foarte primitoare. Parohia noastra a luat nastere in 1980, ca urmare a efortului unui grup de romani indrumati de parintele George Preda. S-a fondat astfel parohia cu hramul Adormirea Maicii Domnului sau, cum spuneam mai scurt, Sfanta Maria, sub jurisdictia I.P.S. Nathaniel, Arhiepiscop al Episcopiei Ortodoxe Romane din America (ROEA). Inceputul a fost destul de greu, slujbele se tineau intr-o capela improvizata in casa unui crestin, prof. Cordureanu. Ulterior Biserica a fost mutata de mai multe ori, urmand sa-si gaseasca locatia finala in orasul Colleyville, aflat la jumatatea distantei dintre Dallas si Fort Worth. In august 1989 se hotaraste cumpararea terenului si a cladirilor aferente de pe lotul actual al Bisericii din Colleyville. Dupa pensionarea parintelui George Preda, neexistand un preot stabil, pentru 2-3 ani, crestinii romani au trecut printr-o perioada mai dificila. In cele din urma, Dumnezeu s-a milostivit si, in decembrie 2000, a fost numit ca preot paroh P.C. Parinte Protopop Dumitru Paun.

Sosirea Parintelui Paun in Dallas a constituit o cotitura importanta in viata parohiei noastre, pentru ca, inca de la inceput, printr-un viu exemplu personal, a reusit sa reconstruiasca puntea de incredere dintre biserica si credinciosi.

-Cum si-au construit romanii o biserica in Dallas?

-Inca din 1990 biserica functiona in vechea cladire a unei scoli comunale, care se degradase foarte tare. La sosirea parintelui Paun s-a hotarat ca biserica avea nevoie de o renovare. Odata lucrarile incepute, ne-am dat seama ca aceasta se afla intr-o stare de degradare avansata. S-a reparat ce se putea repara, dar era totusi o solutie de compromis, pe termen scurt. Parintele Paun a avansat atunci ideea construirii unei noi biserici. La inceput ne-a parut tuturor un vis, pentru ca nu aveam nimic cu care sa incepem. Dar, in cele din urma, cuceriti de frumoasa viziune a parintelui paroh, ne-am apucat de treaba.  Inceputul a fost ca o nastere, dureroasa si aparent fara de sfarsit. Arhitecta noastra, Mirela Tudora (sotia mea), a propus aproape 10 variante pentru proiectul bisericii; dupa dezbateri indelungi, a fost aleasa o forma care impletea in modul cel mai placut canoanele arhitecturii traditionale ortodoxe cu posibilitatile constructive din Texas. Dupa definitivarea planurilor de arhitectura, ajutat fiind de o echipa de specialisti din comunitatea romaneasca, parintele Paun a coordonat finalizarea planurilor si obtinerea permiselor de constructie.

Dupa cum spunea un credincios din parohie, „totul a inceput cu un vis si s-a sfarsit intr-o minune a zilelor noastre, pentru care dam slava lui Dumnezeu!”.

-Ati avut si incercari. Cum le-ati depasit?

-Una dintre ele este deosebita si merita amintita. La un moment dat, dupa finalizarea proiectului de arhitectura, am ajuns intr-un punct mort, ni se parea tuturor ca portile ne sunt inchise; nu reuseam sa obtinem imprumutul de la banca, fonduri nu aveam suficiente, incepusem sa ne indoim. Totul parea sortit esecului. Aveam nevoie de o minune ca sa putem continua, minune ce nu s-a lasat asteptata: prin bunavointa P.C. Parinte Arhimandrit Dr. Mihail Filimon, staretul Manastirii Inaltarea Domnului din Detroit, o racla cu Sfinte Moaste, printre care si o particica din lemnul Sfintei Cruci, a fost gazduita pentru scurta vreme in biserica noastra.

O multime de credinciosi romani din tot Metroplexul au venit in pelerinaj sa cinsteasca Sfintele Moaste si s-au facut slujbe pentru finalizarea lucrarilor. Ce sa va spun, ce a urmat a fost cu adevarat o minune, pentru ca, din acest moment, toate lucrurile au mers ca pe sfoara: imprumutul ne-a fost aprobat, constructia a fost inceputa si terminata intr-un timp record, gata la timp pentru sfintire.

Mai mult decat atat, am avut bucuria ca P.C. Mihail sa aduca inca o data cu el la sfintire racla cu Sfinte Moaste, daruindu-ne marea bucurie de a ne inchina inca o data, ca semn de multumire, pentru ajutorul atat de grabnic pe care l-am primit. Iata cat de mult poate rugaciunea Sfintilor!

-Diaconii sunt tot mai rar astazi. Este greu sa fii diacon intr-o parohie ortodoxa din America?

-Nu stiu daca exista diferente majore intre a fi diacon in America si a fi diacon in Romania sau oriunde in alta parte. Slujirea in biserica este aceeasi, dupa parerea mea. Insa problematica externa difera pentru ca avem de a face cu situatii si oameni diferiti.

In Romania majoritatea populatiei este ortodoxa, exista multe si la indemana mijloace de informare pentru credinciosi, activitatea, cel putin asa cum o vad eu, este mai mult de intretinere a credintei, de pastrare a ritmului.

In America situatia este diferita. Desi cei mai multi dintre credinciosii nostri sunt romani, ei traiesc intr-o lume diferita, o lume in care secularizarea si consumismul sunt la ele acasa. Mijloacele de informare ortodoxa sunt putine, iar presiunea protestanta a lumii inconjuratoare este uriasa. De aceea activitatea noastra trebuie sa se indrepte mai mult spre cateheza si apologetica, pentru a nu-i pierde la alte culte, care sunt aici majoritare.

Prin urmare tinta principala a activitatii noastre - si a mea in particular - sunt tinerii si copiii, pentru ca prin ei se va duce mai departe credinta noastra. In acest context, sub indrumarea parintelui Paun, organizam intalniri catehetice duminicale, in care se prezinta o problematica diversa si la care participa mai ales aceasta categorie de varsta.

Tot pentru ei, in incercarea de a ne adapta preocuparilor lor si noilor mijloace de informare in masa, ne ocupam si de editarea unei pagini de web a parohiei. Pe acest site incercam sa publicam cat mai multe materiale de invatatura crestina ortodoxa, incercand sa suplinim pe cat posibil lipsa acestora din librarii.

Un alt proiect important pe care il avem in lucru este infiintarea unei scoli duminicale, pentru copiii prescolari si scolari, in care acestia vor putea sa-si insuseasca, sub obladuirea unor profesori pregatiti in acest sens, elementele de baza ale Ortodoxiei si ale limbii romane. In planurile de viitor urmarim si organizarea unui Festival Romanesc anual, prin care vom incerca sa promovam valorile romanesti si crestin ortodoxe in imprejurimi.

-Cum privesc celelalte culte ortodoxia romaneasca sau Ortodoxia in general?

-Cum spuneam mai devreme, Ortodoxia, si in special cea romaneasca, desi bine ancorata spiritual, numeric nu este bine reprezentata in Texas. Comparativ cu giganticele temple baptiste, bisericuta noastra poate fi asemuita firavului David in fata uriasului Goliat. De aceea relatiile noastre cu acestia sunt limitate, noi fiind pentru ei o cantitate aproape neglijabila. Cea mai mare parte dintre texani nici nu stiu ce este aceea ortodoxie. Cu toate acestea, in momentul de fata, statisticile din America arata un numar din ce in ce mai mare de convertiri la Ortodoxie. Nu am amanunte specifice pentru Dallas, dar am motive sa cred ca lucrurile nu sunt foarte diferite nici aici. Din aceste motive relatiile noastre se indreapta in special spre celelalte biserici ortodoxe surori.

-Deci o oaza in pustiu pentru romani, biserica din Dallas. Care sunt perspectivele?

-O oaza? O putem numi asa, dar oare nu este biserica in general un liman mult dorit pentru toti cei care se avanta pe aceasta mare involburata a vietii? Intr-o societate secularizata precum cea americana, in care nu mai exista adevar absolut, ci doar pareri diferite, in care consumul de bunuri este principala preocupare, in care valorile moralei crestine sunt luate in ras si considerate invechite, in care viata se misca intr-un ritm ametitor, biserica trebuie, si are chiar datoria, sa se transforme intr-o oaza de liniste. In biserica oamenii trebuie sa gaseasca un mediu prielnic spre a-si reincarca bateriile sufletului cu Har Sfintitor, pentru a putea rezista tentatiilor lumii acesteia intoarse pe dos. Aici trebuie sa-si poata lasa grijile de zi cu zi la usa si sa pastreze doar grija mantuirii. Aici trebuie sa se uneasca cu fratii lor in rugaciune si iubire. Mai ales pentru romani, care sunt straini pe aceste meleaguri, aceasta este cu precadere important. Intrebarea se pune daca reusim noi acest lucru in Dallas... E greu de spus, insa asta incercam: sa alinam suferintele si sa indrumam pe calea spre Hristos. Un zambet, o vorba buna, mai multa intelegere in mica noastra comunitate crestina, mai multi crestini la Sf. Liturghie - acestea sunt roadele pe care le vedem.

Cat despre viitor, eu personal cred ca viitorul sunt copiii nostri, in ei trebuie sa investim ca sa nu-si uite credinta stramoseasca, limba si obiceiurile. Daca vom reusi acest lucru, fara sa ne izolam insa de realitatea americana, inseamna ca ne-am facut datoria. Copiii nostri trebuie sa vorbeasca limba engleza, pentru a se putea integra in societate, dar este foarte important sa nu-si piarda credinta si limba materna. Daca s-ar intampla aceasta, ei ar ramane fara radacini, atarnati undeva intre cer si pamant, fara un rost. Credinta si limba stramoseasca pot, in contrast, sa constituie o temelie activa pentru formarea lor ca oameni adevarati si crestini ortodocsi adevarati. In ei trebuie sa investim tot efortul nostru formator.

-Aveti legaturi cu celelalte parohii ortodoxe din Dallas?

-Intretinem relatii bune cu majoritatea parohiilor ortodoxe din zona. Exista o fratie ortodoxa in Dallas din care fac parte toti preotii ortodocsi din regiune. De cateva ori pe an, in Duminica Ortodoxiei, dupa Sf. Inviere si Nasterea Domnului, slujim impreuna Sf. Liturghie, urmata de o agapa frateasca la resedinta I.P.S. Dmitri. Acestea sunt prilejuri de bucurie duhovniceasca pentru toti, schimband impresii, opinii si mai ales rugandu-ne impreuna.

-Va multumim si va uram o diaconie plina de impliniri duhovnicesti!

                                                                                             Interviu realizat de

                                                                                             Gheorghita CIOCIOI
                                                                                 Lumea credintei, anul III, nr. 1(18)

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: