Viata imbunatatita a Parintelui IRINARH ROSETI - o fila de istorie de la manastirea Horaita si de pe muntele Tabor

 
Manastirea Horaita din judetul Neamt este situata la 6 km de soseaua Cracaoanilor la capatul pitorestii vai  a paraului cu acelasi nume, Horaita, intr-o poiana inclinata, inconjurata de Subcarpatii Stanisoarei  la o altitudine de 660 de m. Manastirea a fost fondata in secolul al X-lea. Potrivit traditiei orale, consemnate din generatie in generatie si a pomelnicului ctitoricesc, in anul 974 o familie de negustori greci cu numele Goraetz, stabilita in tinutul Petrodavei, vechea denumire a judetului Neamt, pune bazele a doua manastiri, de o parte si de alta a raului Cracau. Este vorba de manastirea Horaita,  denumire derivata de la numele de familie al acestor oameni, si de o alta manastire, de partea cealalta a raului Cracau, manastirea Dumbravele.  In decursul timpului, manastirea Horaita a fost distrusa de mai multe ori. Dar cu ajutorul lui Dumnezeu de acelasi numar de ori a fost refacuta. Monahul Grigorie Stoica  ii intampina cu multa bucurie pe pelerinii ajunsi la Horaita si le prezinta multe date interesante din istoria manastirii:

           
"Prima atestare documentara a manastirii dateaza de la 11 iulie 1428 cand domnitorul Moldovei, Alexandru cel Bun, include manastirea noastra in randul celor 52 de biserici de mir si de manastiri pe care le supune jurisdictional manastirii Bistrita, de langa Piatra Neamt, unde domnitorul isi avea resedinta si unde este si necropola domnitorului Alexandru cel Bun. Aceasta biserica a manastirii in care ne aflam este a sasea biserica construita pe aceeasi temelie. A fost o perioada de timp in care viata monahala de aici nu a mai existat, a disparut cu totul, manastirea s-a pustiit. In anul 1812, un calugar renumit, cu numele Irinarh Roseti, provenit dintr-o familie de nobili, din Focsani, reorganizeaza viata monahala. Calugarit la manastirea Neamt, el cere binecuvantarea parintelui staret de acolo si a mitropolitului Moldovei, Veniamin Costache, sa plece  ca sa caute un loc de manastire, cu o suma de bani mostenita de la tatal sau. Cand a ajuns aici in jurul anului 1810, insotit fiind de ucenicul sau, fratele Ioan, a gasit locul pustiit. Pe locul unde odinioara fusese manastirea crescusera copaci. Si s-a rugat Maicii Domnului sa-i descopere un loc pentru ridicarea manastirii. Biograful sau, arhimandritul Nectarie Banu, cel care l-a insotit pe muntele Tabor, spune ca, in timp ce citea Paraclisul Maicii Domnului, o lumina ca un stalp de foc s-a pogorat peste un brad mai mare in mijlocul locului. La inceput parintele Irinarh n-a dat crezare acestui lucru indoindu-se ca nu cumva sa fie inselaciune de la diavol. Si l-a trezit si pe fratele Ioan care atipise sa vada si el acea lumina pogorata peste brad. Iar cand s-au apropiat de brad, lumina s-a ridicat, ramanand acel stalp de foc numai de la varful bradului la cer. Deci portiunea de la radacina bradului pana la varf era lipsita de lumina. Si s-a taiat acel brad si pe locul lui s-a facut Sfanta Masa a bisericii de la 1812, biserica din lemn cu hramul "Pogorarea Duhului Sfant" ridicata de acest parinte Irinarh Roseti. Iar aceasta biserica din zilele noastre care pastreaza locul bisericii de lemn de la 1812 are Sfanta Masa pe acelasi loc unde a fost bradul.

Parintele Irinarh Roseti care a reorganizat viata monahala a adunat in jurul lui cam 70 de vietuitori. A fost staret aici 25 de ani dupa care, simtindu-se ostenit de povara conducerii manastirii, totodata imbolnavindu-se, cere binecuvantare sa se retraga undeva la liniste si el alege Tara Sfanta, Israel, unde pleaca in anul 1837, si dupa o stationare de 5 ani de zile in Nazareth - unde invata limba ebraica - urca pe muntele Tabor unde sihastreste 18 ani. In acest timp incepe sa construiasca din ruine biserica cu hramul "Schimbarea la Fata", unde Mantuitorul nostru Iisus Hristos s-a schimbat la fata. N-a apucat sa vada terminata aceasta biserica deoarece a murit la 20 decembrie 1859, finalizarea lucrarilor lasand-o pe seama biografului sau, ultimul sau ucenic de la Horaita care l-a insotit pe muntele Tabor. Este vorba despre arhimandritul Nectarie Banu, caruia, cu cateva clipe inaintea mortii i-a profetit ca-i va scrie viata. Parintele Nectarie nu mai credea, fiind inaintat in varsta, ca va mai avea timp sa scrie viata parintelui Irinarh. Parintele Irinarh a mai profetit si un alt lucru ca, la sfintirea bisericii de pe Tabor,  parintele Nectarie Banu va fi hirotesit arhimandrit. Si aceste lucruri s-au adeverit. Parintele Irinarh, sa stiti, a facut foarte multe minuni pe muntele Tabor incat turcii sau agarenii, in stapanirea carora se afla Tara Sfanta atunci, veneau in numar mare cu toate ca nu erau de credinta ortodoxa, erau musulmani, veneau sa-i ceara ajutorul acestui parinte, mai ales femeile care aveau copilasii bolnavi veneau foarte des ca sa le citaeasca rugaciuni pentru insanatosirea lor. Datorita acestor minuni si a vietii lui imbunatatite noi am facut toate demersurile pentru canonizarea lui. Daca aveti pe-acasa Patericul romanesc, sa cititi acolo, este un fragment din viata parintelui Irinarh Roseti, sa vedeti cate minuni a facut acolo pe muntele Tabor, ce viata a dus el in tara, pentru ca a sihastrit prin mai multe paduri, a fost 12 ani pustnic in padurile de langa manastirea Nechit. Si avea si darul rugaciunii inimii si mai multe daruri primite de la Dumnezeu. Viata Sfantului Irinarh a fost scrisa de parintele Nectarie Banu si a fost trimisa spre tiparire in anul 1898. A trimis aceasta scriere in tara, la tipografia Institutului Biblic din Bucuresti pentru a fi tiparita, rugand pe mitropolitul de atunci al Moldovei sa faca mai multe exemplare dintre care unul sa fie trimis la Horaita, unul sa ramana la Mitropolia de la Iasi, unul sa fie trimis surorii parintelui Irinarh care era stareta la o manastire. Aceasta scriere pe care eu am luat-o de la Biblioteca Ecumenica "Dumitru Staniloaie" din Iasi am xeroxat-o si am dat-o cuiva la Iasi pentru a diortosi textul fiindca era scriere veche si urmeaza ca dupa diortosire s-o ducem, s-o depunem la centrul eparhial pentru analizare. Probabil va trebui sa ne mai interesam sa gasim si alte documente despre parintele Irinarh. Pentru asta ar trebui sa mergem la Tabor, ar trebui sa mergem la manastirea Sfantul Sava din Bethleem unde a murit Nectarie Banu pentru ca acesta, dupa ce a terminat biserica de pe Tabor, s-a retras la manastirea Sfantul Sava. Cu toate ca in cartea sa sunt amanunte foarte clare despre viata imbunatatita a parintelui Irinarh, s-ar putea sa nu fie de ajuns si sa fie nevoie sa mai cautam documente. Nadajduim in ajutorul lui Dumnezeu si in rugaciunile Sfantului ca in viitor se va face si aceasta canonizare. Insa trebuie sa depunem ceva efort pentru ca sa se realizeze." a mai spus monahul Grigorie Stoica de la manastirea Horaita.      

Revenind la istoria manastirii Horaita, dupa plecarea parintelui Irinarh in anul 1837 pe muntele Tabor ramane in locul sau fratele Ioan, cel care-l insotise de la manastirea Neamt si care asistase la revelatia dumnezeiasca prin care Maica Domnului si Dumnezeu redescoperisera locul pentru ridicarea manastirii. Acest frate Ioan este hirotonit preot si hirotesit arhimandrit cu numele Ermoghen. El incepe in anul 1848 ridicarea actualei biserici, cea de-a sasea biserica a manastirii, constructie pe care o termina 19 ani mai tarziu, in anul 1867. Biserica a fost sfintita la data de 20 octombrie 1867. Cu ajutorul credinciosilor care au contribuit cu donatii, cu ajutorul domnitorilor din vremea aceea, e vorba de Grigorie Alexandru Ghica al Moldovei si de primul domnitor al Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza, precum si prin contributia substantiala a mitropolitului Moldovei, Calinic Miclescu, s-a reusit asadar sa se ridice aceasta biserica in decursul a 19 ani de zile. Biserica manastirii Horaita are o arhitectura unica, o catapeteasma unicat. Manastirea dar si schitul Horaicioara situat in aceeasi zona pitoreasca atrag numerosi pelerini care cauta liniste si tamaduire sufleteasca si trupeasca. Vom reveni in curand in acest loc incarcat de spiritualitate.

Dorina Zdroba - realizator Radio Romania

foto: Cornel Ciumandru

• Parintele Arsenie Papacioc - Despre calugarie
  Publicat in : Interviuri
• Sfantul Dionisie din Olimp
  Publicat in : Vietile sfintilor
• Mos Putregai
  Publicat in : Credinta
• Parintele Rafail Noica - Despre traducerile liturgice si limba bisericeasca
  Publicat in : Viata liturgica

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: