Am pornit in cautarea unor predici vechi ale Parintelui Vasile Vasilache, fost predicator al Catedralei Patriarhale din Bucuresti intre anii 1940-1944. Citind biografia Parintelui Arhimandrit Mitrofor Dr. Vasile Vasilache, fost vicar al Arhiepiscopiei Romane din Cele Doua Americi (trecut la Domnul in 2003), aveam sa aflu cu surpindere ca, in acei ani, Parintele Vasile fusese desemnat de catre Patriarhul Nicodim sa rosteasca si predicile duminicale la Radio. Mare mi-a fost emotia afland ca Parintele Vasile a venit timp de patru ani la Radio Romania, institutia in care cu onoare lucrez si eu, rostind 400 de predici la microfon. Acestea au fost publicate, tot in acea perioada, in trei volume intitulate: “DUMINICILE PRIMAVERII, Predici la RADIO”, “PE CAILE DOMNULUI, Predici la RADIO”, “CERURILE GRAIESC, Predici la RADIO”. Cu siguranta ca aceste volume se afla si acum prin cateva biblioteci, fiind recomandate si-n zilele noastre, dupa sapte decenii, ca model de predici, studentilor de la Teologie. Pana sa vina vremea sa caut aceste carti, m-am gandit sa fac totusi o incercare, aparent lipsita de speranta, la Societatea Romana de Radiodifuziune, mai exact la Arhiva Scrisa a institutiei. Nu banuiam atunci ca in cateva clipe urma sa tin in mana, marcata puternic de emotie, texte vechi de 70 de ani, dactilografiate, cu semnatura in original a Parintelui Vasile Vasilache. Dupa cum nu banuiam ca, la doar cateva zeci de metri de locul meu de munca, voi descoperi si alte comori de scrieri religioase, pastrate cu mare grija, care au reprezentat suportul unor emisiuni de referinta din istoria Radio-ului romanesc. Arhiva Radio cuprinde documente de o valoare extraordinara din cele mai diverse domenii fiind, din pacate, prea putin cunoscuta. Serviciul Patrimoniu de la Radio Romania (infiintat la 1 august 2007) reuneste arhivele sonore si scrise ale Radioului public, a caror organizare a fost statuata in 26 aprilie 1932, conform Regulamentului Bibliotecii (muzicale - de discuri si partituri) si Regulamentului programului vorbit (privind Biblioteca literara - de manuscrise ale conferintelor in epoca rostite exclusiv in direct! - precum si de texte ale altor emisiuni radiofonice conservate de atunci numai pe suport scris).

La ora actuala, Arhiva Scrisa cuprinde cca. 8000 de metri liniari de documente, insumand cca. 25 000 de dosare in care se pastreaza textele emisiunilor informative, cultural-stiintifice si de divertisment, ale emisiunilor pentru copii, precum si colectii speciale (peste 12 000 de fotografii, periodice radiofonice - 1925-2007 - si alte tiparituri - afise, pliante, programe de sala, etc). Arhivele Sonore (Discoteca, Fonoteca vorbita, Fonoteca muzicala, Fonoteca de mastere, s.a.), indeobste cunoscute sub brandul valorizator/recuperator "Fonoteca de Aur", conservate pe diferite suporturi, cuprind cca. 132 000 de ore de inregistrari-document de o valoare inestimabila, unice in peisajul sonor romanesc si universal (majoritatea fiind realizate/transpuse, dupa 1950, pe banda magnetica);

Dialogul cu doamna Liliana Museteanu, coordonatoarea minunatului colectiv de la Arhiva Scrisa Radio, ne conduce prin fascinanta istorie a Radio-ului romanesc, descoperindu-ne totodata voci celebre si personalitati care au marcat istoria acestei institutii si programele sale dedicate tuturor categoriilor de ascultatori, mai ales din primii 25 de ani de radiofonie romaneasca, din perioada cand inca nu era folosita banda magnetica. Prin contributia colectivului restrans dar entuziast al Arhivei Scrise, alcatuit din Alina Spiridon, Dumitru Andra, Cristina Ghita si Alexandru Lancuzov, vom ilustra acest dialog si cu cateva imagini de exceptie pastrate in arhiva.

- Doamna Liliana Museteanu, ce reprezinta Radioul pentru dumneavoastra si cum vedeti inceputurile Radioului in Romania prin prisma documentelor de arhiva pe care le aveti la dispozitie?

- Radioul este cea mai minunata inventie a primelor decenii ale secolului XX, a inceput in toata lumea cam in aceiasi ani si cred ca, pentru societatea romaneasca, ranita dupa primul Razboi Mondial dar si fericita ca Romania se reintregise, a fost unul dintre evenimentele cele mai importante. Dupa ce fusese elaborata o noua Constitutie, dupa ce tara se asezase pe un fagas bun, apare aceasta inventie minunata, radioul. S-a dorit ca Radioul Public sa fie nu numai o sursa rapida si eficienta de informatii, ci si o tribuna universitara civilizatoare care sa se adreseze populatiei din spatiul romanesc. La inceputurile radiofoniei europene, in climatul social-politic postbelic, posesorii de aparate de radio erau triati si cu greu se dadea autorizatia de a avea un radioreceptor in zonele de granita. In zilele noastre se fac sondaje media in functie de numarul de ascultatori pe care ii are un post de radio, atunci se faceau respectivele sondajele pe cate aparate de radio existau in tara. In decembrie 1926, in Romania existau doar 2000 de detinatori de aparate de radioreceptie. Cu toate ca prima emisiune oficiala a Societatii de Difuziune Radiotelefonica din Romania a fost transmisa la 1 noiembrie 1928 (asadar vom marca in aceasta toamna 82 de ani de Radio), numarul abonatilor Radioului public din Romania atingea abia 1% din populatie in 1935. Dar pana in 1944 numarul platitorilor de abonamente a crescut foarte mult astfel incat intreaga tara era cuprinsa. La inceput s-a emis numai pentru zona Bucuresti. Mai tarziu, in 1934, a fost inaugurat postul de retransmisie de la Bod (de langa Brasov), tocmai pentru a asigura o mai buna receptie in toata tara. Catre sfarsitul deceniului al patrulea, in decembrie 1939, a fost deschis si un post la Chisinau, care era asa cum este acum un studio teritorial. Din pacate a functionat foarte putin pentru ca a venit razboiul si aparatura a fost adusa inapoi in tara, mai exact la Iasi. De aceea, Studioul Teritorial Iasi isi gaseste originile intre cele mai vechi dintre studiourile noastre teritoriale. Cat priveste compozitia programelor, “Parintii” Radioului romanesc au gandit foarte bine aceasta structura. Erau programe adresate tuturor categoriilor de ascultatori, de la copii la batrani, de la tarani la intelectualii de elita. Erau si emisiuni speciale pentru femei. “Ora femeii” a fost o emisiune care s-a regasit in structura programelor chiar din primele zile de emisie. Si nici religia nu a fost uitata in acest context, pentru ca deja in 11 noiembrie 1928 se transmitea o prima emisiune religioasa, a preotului Manea Popescu, de fapt o predica. Si de atunci emisiunile religioase au capatat periodicitate. Exista o ora religioasa, cu predica, mai ales Duminica dimineata. In programul de Duminica dimineata exista o predica rostita de un preot, urmata de o slujba religioasa. Prima slujba care s-a transmis la Radio in direct a fost o slujba de la Biserica "Sfantul Silvestru” din Capitala, in 9 octombrie 1932 iar mai tarziu, in 25 decembrie 1932, de Craciun, a avut loc prima transmisiune de la Patriarhie cu Pastorala Patriarhului Miron Cristea.

 

Conducatorii Radioului de-atunci nu neglijau nimic in structura programelor. Preotii care se adresau ascultatorilor erau dintre cei mai eruditi. Cei mai multi erau profesori la Teologie, oameni cu activitate didactica si stiintifica foarte importanta. As putea aminti printre ei pe preotul Nae Popescu care era academician.

Predicile rostite la Radio erau in general legate de o sarbatoare importanta ce avea loc in preajma zilei respective sau pur si simplu erau predici la Evangheliile care se citeau in Duminicile din an. Pastram in arhiva noastra multe texte in manuscris ale acestor predici. Acestea chiar ar putea sa faca obiectul unei antologii de predici rostite la microfon. Printre clericii care au fost prezenti la microfon putem sa amintim pe Patriarhul Miron Cristea, pe Patriarhul Nicodim Munteanu, pe IPS Tit Simedrea, Mitropolit al Bucovinei, pe Gala Galaction, pe preotul carturar Constantin Bobulescu de la Biserica “Sfantul Nicolae”- Tabacu (am recuperat cateva predici din anii 1930 si 1931, pastrate de fiica preotului Constantin Bobulescu).

Nimic nu era neglijat in aceasta ora religioasa. Se tineau predici si in cadrul orei religioase propriu-zise care era Duminica, dar si intr-o serie de conferinte cu tematica religioasa in care se vorbea despre vietile Sfintilor sau in care erau dezbatute diverse probleme de teologie. Predici sau conferinte au fost tinute si in cadrul prestigioasei emisiuni “Universitatea Radio”, care a debutat in martie 1930, dar religia a fost prezenta si la “Ora copiilor”, apoi foarte mult la “Ora satului”, tot asa o emisiune foarte veche. Erau rostite predici si in cadrul emisiunii “Ora ostasilor” pentru ostasii de pe front. Chiar in perioada razboiului, Radioul a fost prezent printr-o serie de emisiuni dedicate soldatilor. Acestea aveau menirea sa-i si imbarbateze pe soldati, dar exista si o posta a “Orei soldatilor”. Emisiunile acestea aveau si muzica insa toate erau create la Comandamentul Armatei. Nu erau create in Radio, aici erau doar difuzate. E foarte fascinanta istoria Radioului! Oamenii care au fost la microfon, nu numai preoti, ci oameni de toate categoriile, erau reprezentativi pentru intelectualitatea romaneasca si pentru spiritualitatea epocii romanesti. Dar si cei care gandeau programele si care organizau aceste emisiuni erau niste personalitati, daca ne gandim la Dimitrie Gusti care a fost o perioada buna presedintele Consiliului de administratie al Radioului si care a gandit structura multor emisiuni. “Universitatea Radio” este creatia lui Dimitrie Gusti. Apoi a fost profesorul universitar Dragomir Hurmuzescu, un savant si o personalitate pe plan european in domeniul radiocomunicatiilor, el facea parte din echipa tehnica, deci e vorba si de tehnicienii care au initiat Radioul.

Educatia religioasa si educatia morala a ascultatorilor era un tel primordial al ctitorilor radiofoniei autohtone. Totul trebuia foarte bine gandit, de la programele destinate copiilor, carora li se dadeau scenete in diverse emisiuni, pana la cele adecvate publicului adult de la orase si sate, pentru fiecare exista o pilula de intelepciune si de morala crestina. In plan evenimential, semnalam ca a avut loc un botez transmis in direct. Fata unui tehnician din Radio, Vasilache, a fost botezata... la microfon. Preotul Constantin Bobulescu a fost cel care a oficiat slujba Botezului. Si chiar acum cativa ani, fata aceea mi-a scris si mi-a trimis cateva fotografii de la acest eveniment. Iar nas, daca imi aduc bine aminte, a fost Vasile Ionescu, directorul contenciosului administrativ de-atunci, devenit mai tarziu director general al Radioului.

Tot la Radio, in 1934, s-a organizat un pom de Craciun pentru copiii functionarilor din institutie. Si cu acel prilej s-a transmis in direct. Pastram in Arhiva noastra chiar si un manuscris cu tipicul urmat la sfintirea noului studio al Radioului, care a avut loc in prezenta Regelui Carol al II-lea. Slujba a fost oficiata de Parintele Academician Nae Popescu de la Biserica Bradu-Boteanu, impreuna cu preotii Constantin Bobulescu, Vasile Popescu si Costea Grigore.

Toate evenimentele importante se transmiteau la Radio. Au fost transmise in direct funeraliile primului ministru I.G. Duca, in ianuarie 1934. Dupa citiva ani, in 1938, s-au transmis funeraliile Reginei Maria. In 8 octombrie 1939 a fost transmisa Sfanta Liturghie de la Catedrala Mitropolitana din Iasi cu ocazia inaugurarii postului Radio Basarabia. La Bucuresti se transmiteau slujbele de Inviere in direct, in fiecare an. Sau, daca erau evenimente mari, Sarbatori mari, se transmitea slujba si nu intotdeauna de la aceeasi biserica, ci de la mai multe biserici iar Duminica se transmitea Sfanta Liturghie de la Patriarhie. Erau prezenti la microfon de multe ori preoti care erau si publicisti: Toma Chiricuta, Gheorghe Comana, Constantin Dron si altii care tineau in cadrul Universitatii Radio o cronica religioasa.

Apoi era o rubrica in care se rostea predica ce preceda slujba. Si Nichifor Crainic a tinut o serie de conferinte pe teme religioase in vederea initierii in credinta a ascultatorilor. Clasa de mijloc avea acces preponderent la Radio si era doritoare sa asculte Radioul, care, la vremea aceea, avea un cuvant de spus. Se faceau auditii publice la sate unde nu erau decat foarte putine aparate de radio. Cine avea radio atunci? In general, preotul, invatatorul, poate primaria... si-atunci o serie de evenimente erau ascultate la Radio in direct, facandu-se auditie publica. Despre aceste obisnuinte de consum mediatic avem tot felul de marturii in arhiva noastra atat din revistele de specialitate cat si din textele emisiunilor care s-au pastrat in colectiile noastre pe care le-am prelucrat. Am mai lucrat si-am incercat sa le evidentiem. De obicei, lumea, cand vorbeste despre Radio, se raporteaza la Fonoteca, deci la Arhiva Sonora si mai putin la Arhiva Scrisa, dar trebuie sa mentionez faptul ca istoria primilor 25 de ani de radiofonie romaneasca este acoperita practic de Arhiva Scrisa. Din acea perioada nu s-au pastrat decat foarte putine inregistrari audio. Oricum banda magnetica a aparut dupa 1950, iar discurile inregistrate de Radio Romania au fost distruse sau au disparut fara urma in anii de dupa razboi, in perioada 1945-1950.

- Cei care vorbeau la Radio aduceau si textul scris care era predat la Arhiva Scrisa?

- In general se vorbea in direct, dar se aducea de cele mai multe ori textul. Majoritatea isi tineau singuri conferinta, dar unele texte erau prezentate de crainic. Am vazut pe mai multe texte mentionat: “Va citi crainicul”. Numai anumite interventii oficiale erau inregistrate pe discuri, dar in general se vorbea in direct. Era si foarte complicat sa faci inregistrari multe pe disc, pe suportul de la acea vreme. Daca va veti uita in Bibliografia Radiofonica (o lucrare elaborata de noi in trei volume), veti vedea ca sunt foarte putine conferinte ocazionale. Practic erau numai lucruri programate. Nu pot sa spun ca imixtiunea statului era nula, atata timp cat in Consiliul de Administratie era un reprezentant al Regelui, un reprezentant al Guvernului si cand statul avea 60% din actiuni (Societatea a fost constituita din start cu 60% capital de stat si 40% capital privat si a ramas asa pana in 1948 la nationalizare). Printre actionari se numarau bancile, primariile, salariatii si cateva persoane particulare.

- Ce s-a intamplat in anii comunismului? Au continuat sa fie difuzate emisiuni religioase?

- Nu, dupa 23 august 1944 structura emisiunilor s-a schimbat practic peste noapte. Nici vorba sa mai existe emisiuni religioase. Iar dupa 1945, chiar Arhiva noastra a suferit o “curatenie” foarte importanta, multe texte au fost luate la Tribunalul Poporului ca dovezi incriminatoare in diverse procese: in procesul ziaristilor, in procesul ofiterilor, in procesul unor oameni politici. Am recuperat de la CNSAS, in copie, evident, o serie de texte din acestea, dar, din pacate, sunt foarte greu de depistat si altele. Le-am parcurs cu atentie, ele nu sunt deloc incriminatoare pentru cei care le-au scris. Emisiunile erau echilibrate, nu existau excese la microfon. Radioul avea un mesaj echilibrat pe care-l transmitea ascultatorilor atat prin programul muzical cat si prin cel vorbit legat de diverse domenii: istorie, geografie, note de calatorie, literatura, s.a.m.d. Daca amintim numai ca la conducerea programului vorbit al Radioului s-au aflat o vreme marii scriitori Vasile Voiculescu si Liviu Rebreanu, cred ca asta spune foarte mult.

Chiar si Gh.D. Mugur, care era un autodidact, a facut niste lucruri extraordinare pentru programul vorbit al Radioului. El a vrut sa organizeze Arhiva, a vrut sa publice textele cele mai importante intr-o revista care s-ar fi numit “Biblioteca Radio”. De fapt, daca eu stau acum sa ma uit pe textele noastre, indiferent de domeniu, ele sunt texte cu semnaturi celebre; Nicolae Iorga, Gala Galaction, Mircea Eliade, Constantin Noica, Constantin Radulescu-Motru, Ion Petrovici, Perpessicius si altii.

- Revenind la scrierile religioase, stiu ca in perioada 1940-1944 era predicator al Catedralei patriarhale si rostea predicile duminicale la Radio, Parintele Vasile Vasilache, cel care avea sa devina mult mai tarziu vicar al Arhiepiscopiei Romane din Cele Doua Americi. Se pastreaza cumva aici in Arhiva texte ale predicilor rostite in acea vreme?

- Da, avem multe texte ale preotului Vasile Vasilache, ele sunt dactilografiate si multe poarta semnatura in original a Parintelui. In perioada 1940-1944, Parintele Vasile Vasilache, desemnat predicator al Catedralei patriarhale de catre Patriarhul Nicodim, rostea in fiecare Duminica o predica chiar inainte de transmisiunea directa a Sfintei Liturghii de la Patriarhie. Avem in jur de 100 de predici ale preotului Vasile Vasilache. Recent, am primit ca donatie din partea domnului Laurentiu Vasilache, un nepot al Parintelui (caruia ii multumim si pe aceasta cale), chiar una dintre cele trei carti de predici rostite la Radio de preotul Vasile Vasilache si publicate in acea perioada. E vorba de volumul “Cerurile graesc”. Ne-am bucura sa putem intra si in posesia celorlalte doua volume de predici rostite la Radio de catre Parintele Vasile Vasilache.

- Cum va ganditi sa valorificati tot acest fond extraordinar de valoros de scrieri pe care le aveti in Arhiva?

- E o actiune care a inceput mai demult, dar merge mai greu. Colectivul nostru din Arhiva, care e din ce in ce mai restrans (lumea pleaca din Arhiva, e munca grea si putin apreciata in mod real), a lucrat cu entuziasm si daruire la alcatuirea unei Bibliografii Radiofonice tocmai pentru a arata publicului cercetator ce avem in aceasta Arhiva. Avem deja trei volume mari din aceasta lucrare care acopera perioada 1928 -1944. Lucram acum la volumul IV care va merge pana in 1949 si ne-am gandit sa facem aceasta Bibliografie pana la data la care apare prima banda audio inregistrata in Fonoteca, pentru ca, dupa aceea, ar fi bine sa cuplam cele doua Arhive (scrisa si vorbita) intr-un proiect mai vast. Sigur ca digitizarea ar trebui sa vina in sprijinul acestor cerinte. Cand noi ne-am apucat de aceasta lucrare, de Bibliografia Radiofonica, inca nu se vorbea de digitizare, asa ca pe grila programelor evidentiate in publicatiile radiofonice de specialitate, am adaugat textele existente in arhiva si intentionam ca, dupa ce ajungem la anul 1950, sa adaugam si benzile, adica sa vedem ce emisiuni s-au difuzat si ce benzi si texte s-au pastrat din ele.

Am facut un experiment cu emisiunea “Noapte buna, copii”. S-a facut un catalog de uz intern in care am luat primii 10 ani de difuzare a acestei emisiuni, incepand din 1956. Am luat structura de emisiuni din programul de Radio si la fiecare emisiune am notat ce benzi s-au pastrat si ce texte. Au fost 3000 de emisiuni care s-au difuzat in acei 10 ani, din care s-au pastrat 1200 de texte si numai 300 de benzi. Din pacate, de multe ori cand e vorba de arhive se gandeste strict administrativ: arhiva ocupa loc, la arhiva e praf (este, dar nicio arhiva nu-i lipsita de praf). Dar ne-ar trebui mult mai mult spatiu. Tot ca forma de valorificare, s-au scos prin Editura noastra “Casa Radio” antologii de texte sub diverse denumiri: ”Orele culturii”, “Microfonul vagabond” (sub acest nume se difuzau odinioara reportajele in direct). Au fost publicate editii critice Constantin Radulescu-Motru, Ion Petrovici, Nicolae Iorga, s-au scos editii Constantin Noica, Mircea Vulcanescu, Lucian Blaga (texte plus CD audio, fie cu vocea unora dintre acestia, fie in lectura unor actori). Editura Casa Radio si-a marit foarte mult activitatea exploatand texte si benzi din cele doua Arhive.

- Exista vreo unitate de masura care sa ne poata da o idee cu privire la dimensiunea acestei Arhive Scrise?

- Exista o exprimare arhivistica in kilometri. Avem cam opt kilometri de documente, deci opt mii de metri liniari, cum zic arhivistii. E insa si foarte greu de evaluat din cauza faptului ca noi avem un spatiu foarte mic. Din pacate, trebuie sa spun, romanii nu-si ingrijesc arhivele si bibliotecile, au chiar tendinta de a le distruge. O spun cu strangere de inima. De fapt, asta spunea Nicolae Iorga intr-una din conferintele de la Radio, prin 1933, cred. Vorbea despre ce este o arhiva, ce este o biblioteca, ce este un muzeu, a avut mai multe conferinte pe aceste teme, si povestea ca, intr-o gara din tara, a intalnit un copil care vindea cornete cu seminte infasurate in foi de incunabule...Si va mai spun ca, imediat dupa razboi, la Institutul Cantacuzino, Profesorul Constantin Ionescu-Mihaesti, care era un celebru savant al nostru, a primit oua pentru cercetare ambalate in foi de incunabule. S-a sesizat imediat si a descoperit ca, in apropiere de Bucuresti, la un conac, unde se cresteau pasarile respective, a fost devastata biblioteca conacului...

- Cei care sunt interesati sa cerceteze bogatia aceasta de documente din Arhiva Radio, cum trebuie sa procedeze?

- Este foarte simplu. Arhiva Radio este o arhiva publica a unei institutii publice. Printr-o simpla cerere aprobata de seful institutiei, ulterior directionata sefulului Serviciului Patrimoniu din care face parte Arhiva Scrisa, cei interesati primesc la studiu documentele solicitate, in original. Din pacate la noi nu s-a facut microfilmare, digitizarea este abia la inceput si atunci pot fi studiate documentele in original insa, evident, numai sub supravegherea noastra, adica nu iese nimic din Arhiva decat in copie. Multi vin aici sceptici, nu se asteapta sa gaseasca mare lucru la noi, dar descopera apoi acest fond extraordinar de documente.

In legatura cu textele religioase, ma gandesc ca Patriarhia ar putea sa fie interesata de aceste scrieri, de pilda, care ar trebui sa fie organizate pe diverse criterii, pentru a se alcatui macar o antologie. Cred ca textele acestea, desi foarte vechi, sunt de mare actualitate prin mesajul lor si ar fi foarte bune pentru publicul larg. Ar fi de dorit o colaborare intre noi si Patriarhie in sensul unor coeditari ale acestor culegeri de documente. O serie de cercetatori importanti au ajuns la noi in arhiva si stiu deja ce scrieri valoroase avem. A cercetat, de pilda, foarte mult Arhiva noastra, Prof. Valeriu Rapeanu. Si Arhiva nu se limiteaza numai la acest fond vechi pe care eu il pretuiesc in mod deosebit. Din perioada 1965-1980 avem o cantitate de manuscrise literare foarte importante. Suntem una dintre arhivele de manuscrise literare cele mai importante alaturi de Academia Romana si Muzeul Literaturii Romane. In anii ’70 erau emisiuni foarte bune pe teme de literatura, de cultura generala si pastram foarte multe texte valoroase.

- Doamna Liliana Museteanu, va multumesc foarte mult pentru aceasta deschidere extraordinara pe care ati facut-o catre Arhiva Scrisa de la Radio Romania.

- Si eu va multumesc si ii asteptam pe cei interesati sa descopere ei insisi comorile pe care le detinem in Arhiva noastra.

Dorina Zdroba
 

• Intre pamant si cer - in cautarea unor comori spirituale
  Publicat in : Interviuri
• Comori de suflet
  Publicat in : Craciun ortodox
• Manastirea Narga Selassie - Lacul Tana
  Publicat in : Biserica in lume
• Bogatul caruia i-a rodit tarina
  Publicat in : Predici de duminica